dobanda

Moment de admiraţie în faţa frumuseţii

chiar dacă timpul se strecoară
ca un hoţ viclean
printre oameni
furând zâmbete şi fericire
tu vei rămâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadă de portocali înfloriţi

chiar dacă timpul şterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rămâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcă
precum un paing
să-şi coasă pânza
la colţul lunii

chiar dacă timpul mă priveşte
cu ochi de piatră
şi îmi cere cu dobândă
uitarea

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pieton, pe trecere

... îmi pare rău că trece anul
-pentru că nu se mai repetă,
ca şi iubitele, care şi ele trec la fel
şi spun, 'n ascuns, la fel de mine-
rămânând cheltuieli de suflet, banul,
ce-i dus chiar dacă se regretă,
şi oricum nu poţi pe toţi să-i strângi... poate niţel,
cât?... nu ştiu!... cine ar decide bine!?...
e anul!... o imensă parte dintr-un tot;
cam trei la sută, ca dobânda, de la bancă,
la ce ai depus economii
şi-o pierzi de scoţi mai înainte
de termen, cum ai vrea sămânţa dintr-un şrot
de-o floare a soarelui, sau gulerul, ce-l tai de la helancă
cu gât cu tot şi, curgi hemoragii,
într-o lividitate din atât de mult, demult fierbinte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, femeie....

Nu da uitării ceasul ce ţi-a-nviat fiinţa
Când urme de speranţe zadarnic întremau,
Şi-ţi măcinau suflarea, şi-ţi spulberau dorinţa,
Străină ţi-era calea şi anii ce urmau.

Sforarii tinereţii ţi-au reclădit iubirea,
Timidă l-a-nceputuri, hulpavă mai apoi,
C-un ochi priviră-n urmă, cu celălalt trăirea,
V-au invitat la valsul ce-avea să fie-n doi.

Şi ritmul îl păstrară-ţi, dar se răciră polii,
Gheţarul se-ntrepuse ca insulă-ntre voi,
Un uragan nevrotic vă răscoliră-orgolii,
Iar micul lac cu nuferi l-aţi năucit de ploi.

Nu-i da nefericirii vreo palmă ca osândă,
Ea-i parte din întregul ce viaţa n-o trădează,
Îşi va lua cu timpul greşeala ca dobândă,
Trezeşte-te, femeie, curândul întomnează!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti floarea dulce-a macilor din vise

Esti floarea dulce-a macilor din şoapte,
Ascunsă în adâncuri de suflete rebele,
Când bate ceasu-a dor de buze coapte
Şi inima aleargă prin pulberea de stele.

Se înroşeşte zarea topindu-se-n petale,
Privirea zâmbitoare pică-n sărut de foc
Şi dansul... ca o vrajă... de tinere vestale
Aprinde vâlvătaia de patimi... şi noroc.

Cuvinte dezgolite... par mlădieri divine,
Dobândă pentru suflet în firele de fum,
Chemări demenţiale spre clipele puţine,
Iubirea ca o haină... căzută peste drum.

Eşti floarea dulce-a macilor... din vise,
Îngheţul şi dezgheţul trăirilor trupeşti,
Când fulgeră cu fluturi la ore indecise
Şi te-nfăşor iubito... în magice poveşti.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca un activ fictiv

Dacă viaţa ar fi un activ fictiv,
Rezultatul exerciţiului ar fi între real şi imaginar.
În casă, am avea monetar de vise,
În conturi, taxă pe vicii şi pe şansă, accize.
Dacă am pune impozit pe gândit,
Mi-e că n-ar ieşi pe profit.
Dacă am trece la soldul imaginaţie,
L-am putea scoate la licitaţie,
Nu de alta, dar s-ar cam pierde idei,
Ce valorează lei grei.
Am apelat şi la amortizare,
Am investit valoare, am primit penalizare,
De un ban, de doi,
Am dat şi cu împrumut,
Ce am dat, nu am cerut cu dobândă înapoi.
Am oferit şi 'credit' multor persoane,
Dar m-am ales doar cu aşteptări înşelate.
Nu ştiu în ce parte înclină balanţa,
Însă, la bilanţul final, am rămas cu rezerva speranţa:
Cât e de reală sau fictivă viaţa?

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul ca o lacrimă de sânge...

Stau răstignite visele-n ruine,
Mai ninge câte-un fulg nevinovat,
În colţul meu în doliu scufundat
Aştept să cadă alte vini pe mine.

Îmi număr anii pe abacul sorţii-
Doar bile negre au rămas pe lemn.
Aş asculta din gura-ţi un îndemn,
Ca să rămân în partea albă-a porţii.

Dar au murit cuvintele în tine,
În mine doar silabe mai găsesc
Şi să învăţ din nou să mai vorbesc,
Ar trebui să dărâmăm destine.

Aş rupe-n două inima-mi flămânda
De o bătaie într-un ritm de vals,
Dar, n-am de unde să plătesc dobânda
Nici pentru jumătate dintr-un pas.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum fără de viaţă

Sunt frânt în prăpastia vieţii, drept punte părăsită
Duc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsă
Am asfaltul drept covor de verde-n negru şi piatră dură
Şi cerul nu-mi mai este decât o simplă imagine fără lună

Am trenciul rupt şi zdrenţuit ce-l port mereu într-o mână
Şi-un pantof ce-mi scrie soarta pe-o şosea de viaţă
Iubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindă
Iar timpul se ascunde de mine într-un colţ iubit de nefiinţă

Am o geantă de viaţă în care duc cu mine lovituri cu dobândă
Adunate-n încăperi de clădiri înalte şi-n turnuri fără lumină
Şi-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândă
Şi ţin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră şi ruptă

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb cu lumina

Cu faţa la răsărit şi spatele către apus
îmi vedeam memoriile în tragic învelite,
din coincidenţe puse pe un fulger am compus
iubirile cu semne de întrebare împletite.

Şi am ţinut în bancă anii mei de tinereţe,
în conturile legănate în eternitate,
ca să-i am dobândă la zilele de bătrâneţe
presărate peste trotuarele asfaltate.

Şi nu am înţeles cântecul ciocârliei triste,
deşi săruturile fredonau doar o romanţă.
Fereastră mi-a fost iubirea ce-o doream să existe
şi albit de gânduri n-am căutat nici o vacanţă.

Dar vine timpul gândului spre albul de mireasă,
chiar şi pentru strălucirea sclipirii de zăpadă.
Imaculatul alb de lună, a nopţii crăiasă,
îşi caută lumina pe a cerului estradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuminte, aşa cum mă ştii...

Mări şi-oceane ne despart, însă-mi eşti atât de-aproape!
Şi cu nimeni nu te-mpart, când mi te aşezi pe pleoape.
Tu aluneci între sâni, gura-ţi freamătă flămândă
Şi sărutul îl amâni şi aştepţi să-ţi dau dobândă,

Buze dulci, oftat de dor şi o noapte de iubire,
Eu cuminte te ador, tu mă-ndemni cu o privire,
Să-ndrăznesc să te ating, să te las pe trupu-mi moale,
Să navigi acum, când ning, peste noi, toamnele goale.

Şi aşa, prin vis pribegi, să ne mai gustăm o dată,
Cât mai suntem, încă-ntregi, cu iubirea nefardată.
Nu mă ştii şi nu te ştiu, ne cunoaştem de-o vecie,
Eu poemul tău târziu, tu eterna-mi elegie.

Hai, recită-mă, cum ştii numai tu, cu palma stângă,
De cu zori, până-n chindii, dreapta ta să îmi ajungă,
Pe un umăr unde-ţi port ultima promisiune,
Că vei acosta în port, pân' ce soarele apune...

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica replicii

M-ai cetluit cu lanţuri de neuroni ce zburdă,
Pe dulcea poezie ai pus un monopol,
Chiar de mi-ai dat parola să fac ureche surdă,
E doar o stratagemă, căci contul ţi-este gol.

Ca lupii ce în iarnă prin codrii stau la pândă,
Precum masculul Alfa la lună mă inchin,
Aştept zadarnic poate să intre o dobândă,
Amorul să renască iar adolescentin.

Centuri de castitate ţi-ai pus prevenitoare
Dar te indoi mlădie în dans de baiaderă
Iar cheia fericirii, ca iarba cea de fiare,
E pusă la-ndemînă şi stă pe noptieră.

E patul plin de perne, cu iz de levanţică,
Tu te mlădii în dansuri lascive din buric,
Mi-a cam pierit umorul, ba sunt cuprins de frică,
Că tot privesc spre masă si-acolo nu-i nimic!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!