Toate rezultatele despre dezolare, pagina 2
Toamna Danielei
Frunze omagiale mi se lipesc de pantofi,
Pe bulevardul muiat și posomorât.
Tramvaiul huruie a dezolare,
Cerul suspină șoptit peste a mea pălărie.
Prinsă-n cântecul de leagăn al vântului eram,
La birt, doi văduvi vin fiert beau.
Felinarele, printre teii goi, stins luminau,
În toamnă, un bătrân și-o bătrână se plimbau.
Ploua, peste amurgurile lui Noiembrie ploua,
Se-nnopta, peste casele muritoare se-nnopta.
O șoaptă echivocă a sufletului mă necăjea,
Să-mi fie viața o lirică toamnă aș vrea...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iulie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre văduvie
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tramvaie
- poezii despre tei
- poezii despre suflet
Naștere frustrată (Lui, Gabriela Mistral)
Durerea profundă a misterului,
Sfâșie cursul dragostei în natură.
Toata America suferă mizeria poporului său.
Toate America lăcrimează de mizeria poporului său,
Ca la o durere vaginala
Care-i frustrează maternitatea.
Dezolare și tristețe,
Lunga tandrețe de iubire veștejită
Întărește durerea misterului său
Durerea sa infinită.
America jelește rătăcitoare,
Deplânge nașterea ei frustrată.
America plânge, plânge...
Își plânge nașterea.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- poezii despre tristețe
- poezii despre plâns
- poezii despre natură
- poezii despre Statele Unite ale Americii
- poezii despre America
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Parfumul căutărilor târzii
Din ochii mei se recompune cerul
În toamna care cade-n dezolare,
Și orice frunză poartă către zare
Rugina ce-a mușcat de buză fierul.
Mă rătăcesc în șoaptele ce vântul
Ți le-a furat când a ieșit din vară,
Se coace-n mine-o dragoste amară,
Când mă pătrund ca ploile pământul.
Arunci spre mine uitătura sobră
Și-mi pare bruma mângâiere blândă,
Îmi ești extaz deodată și osândă-n
Cărămiziul ochilor de cobră.
Sunt beat de tine ca de-o apă sfântă
Ce poartă-n ea parfum de struguri copți,
Vândut nesomnului atâtor nopți,
Rămân tăcerea care te cuvântă.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre șerpi, poezii despre tăcere, poezii despre struguri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ploaie
E toamna care trece
Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l`heure passé.
(Paul Verlaine)
Pășim tăcuți pe drumul cuprins de-nfiorarea
Apropiatei toamne, când nopțile coboară
Pe câmpuri de aramă o mantie ușoară
De frig, de dezolare, și doamnă e uitarea
A tot ce-a fost iubire și floare și lumină.
Pădurea de mesteacăni ușor și dulce geme,
Argintul ei pălește cu cea din urmă vreme
A verii... Înghețată se-nalță luna plină.
Țesută-n vraja verii, iubirea noastră pare
Acum, când totul moare, o palidă-arătare,
Cu părul de-ntuneric si zâmbetul de ură;
Cuvinte-nfiorate nu pot să mai răsune,
Surâsul de durere ne-a-ncremenit pe gură
Și mâinile-nghețate nu vor să se-mpreune.
poezie de Mia Frollo din Flori de flăcări (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre vară, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre păr sau poezii despre păduri
Exemple...
Când se strâng atâția ani
Petrecuți cu pași umani,
Întrebări mă-ncremenesc,
Ce-am avut și ce iubesc?...
Dintre multe uși cu chei
Ce-am intrat ca un holtei,
Mi-am ales una de crez
Și-am rămas un amorez...
Văd o lacrimp pe cer,
Nu mă doare, dar mă zbier,
Poate-mi curg mai multe Christ?!
Poate sunt cu mult mai trist?!...
Am îmbrțișat cu foc
Prima dragoste că-i joc,
Dar ce-mi pasă, nu-s tabu,
N-am să spun iubirii nu...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (9 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tabu, poezii despre prima iubire, poezii despre numere, poezii despre jocuri, poezii despre fumat sau poezii despre foc
Copleșită de bunuri, răsfățată după cântarul lumii acesteia, părea totuși desprinsă de toate, în pragul unei cerșetorii ideale, sortită să-și murmure sărăcia în miezul imperceptibilului. De altfel, ce ar fi putut să posede și să rostească, de vreme ce tăcerea îi ținea loc de suflet, iar perplexitatea - de univers? Nu aducea ea aminte de de-acele făpturi iscate din lumina lunii, despre care vorbește Rozanov? Cu cât te gândeai la ea, cu atât erai mai puțin înclinat s-o judeci după gusturile și vederile timpului. Sta parcă sub povara unui blestem din alte vremi. Din fericire, însuși farmecul ei făcea parte din revolut. Ar fi trebuit să se nască sub alte zări și într-o altă epocă, în mijlocul landelor lui Haworth, în cețuri și dezolare, alături de surorile Brönte.
Emil Cioran în Exerciții de admirație, capitolul "Ea nu era de aici" (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre lumină, citate despre vorbire, citate despre tăcere, citate despre sărăcie, citate despre suflet, citate despre răsfăț, citate despre naștere sau citate despre lumina lunii
Sub mantia iernii
Își varsă cerul fulgii cu obidă,
Cu-nverșunarea celui rătăcit
Tăind în trupul iernii o firidă
Lumina-și plânge albul spălăcit.
Mai scrie gerul peste timp o carte;
Ferestrele de litere-au orbit!
O lume pare c-a plecat departe
Și numai iarna singur-a venit...
Au amuțit gutuile în geamuri,
În sobă focul mormăie-o sudalmă;
Mai fornăie doar vânturile-n hamuri
La drum când le îndemână iarna calmă.
Prin timp șchioapătă sănii ruginite
Tot așteptând de la copii o veste,
Și brazii tac, cu brațe-ncărunțite,
Iar satul trist a devenit poveste...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre alb, poezii despre trup și suflet sau poezii despre săniuș
Autumnala
încep să cred în posteritatea mea poetică
acum, cînd toamna se furișează lîngă mine
ca hingherii lîngă un cîine vagabond,
leg viața mea de ea
cum leagă țăranii mînzul de iapă la căruță,
să-l învețe cu trasul,
în pămînt nisipos crește via
din care singur o să beau,
pe dealurile astea doar de mine petrecute
și de vînt...
cîtă dezolare,
cîtă organizare impecabilă, pedantă a poeziei
în jurul tristeții
nu vrei să mesteci cu mine foile volumului
pînă cînd se fac o pastă cenușie de celuloză
lipită de dinți
și s-o scuipăm cum scuipă văcarii americani
tutunul prin filme
și-apoi să vorbim despre gagici, petrol și vite
nu merită, fată,
[...] Citește tot
poezie de Liviu Clisu
Adăugat de Dorina B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre țărani, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre vagabondaj sau poezii despre urechi
Ce-și dorește sufletul?
Cuibărită-n os și-n vene, frigul să-l domesticească,
Vara își mai plimbă-n ele arșița, să le-ncălzească.
Cât de supărată-am fost pe-al ei jar neomenesc,
Azi o caut ca pe-un leac, pentru tot să-i mulțumesc.
Cerul și-a cojit, de-aseară, norii de bulbucii grei
Și la luptă i-a pornit cu sensibili nervii mei,
Țopăie pe acoperiș lent un dans în pași mărunți
Și pe geam spâzur'-alene stropii nedormiți, cărunți.
Ochii, măsurând bâltoacei adâncimea de nămol,
Se-ntâlnesc în dezolare cu un vrăbioi frivol,
Ce-a pornit în cercetare, înfruntând dezastrul ud
Și scrutează a mea fereastră, poate-l văd, poate-l aud...
Distructivă, de-a ei mână gem ruini de armonie,
Risipite-n lung și-n lat, și în suflet, și-n câmpie,
Îndesește-a ploii plasă pân la margine de lume,
Semănând melancolie, toamna nu știe de glume.
Tot, ce sufletul dorește, este-un dulce vis de vară,
Să-mi prind aripi de cocoară, să revin la primăvară...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre umor, poezii despre păr cărunt, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
În inima visului sunt singur. Rămas fără nici o garanție, despuiat de artificiile limbajului, de protecțiile sociale, de ideologiile liniștitoare, mă regăsesc în izolarea totală a făpturii în fața lumii. Din mine nu mai rămâne decât făptura și soarta ei, inexplicabila și atotputernica ei soartă. Descopăr uluit că eu sunt această viață nesfârșită: o ființă ale cărei origini sunt dincolo de tot ceea ce pot cunoaște, a cărei soartă depășește orizonturile unde-mi ajunge privirea. În străfundurile singurătății, după ce am avut curajul să accept sărăcia, nu regăsesc disperarea, nici tristețea. Pierzându-mi speranța în tot ce îmi oferea lumea, n-am ajuns la dezolare. Renunțând la comuniunile facile și întristătoare care se stabilesc între indivizi în viața de toate zilele, nu mi-am pierdut bucuria. Făptură, mă aflu cu celelalte făpturi în comunitatea cea mai profundă, care nu există decât în centrul sufletului. Din vis, mă întorc cu acea putere de a iubi viața, de a iubi oamenii și lucrurile și faptele, pe care o uitasem și de care mă dezvățasem părăsind paradisul copilăriei.
Albert Beguin în Sufletul romantic și visul
Adăugat de ANA MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viață, citate despre zile, citate despre tristețe, citate despre superlative sau citate despre singurătate