cutreierat

Atâta toamnă!

Atâta toamnă se-ascunde în mine,
Că sufletul a devenit ca o cumpănă –
Prolog al lacrimii pe altarul de suflete.
Atâta vânt mi-a cutreierat în inimă,
Că roşul carmin al inimii
S-a risipit pe cerul
Cu miros de nucă şi scorţişoară.
Sunt o cumpănă de fântână, da,
Părăsită de ceasuri şi stele,
Singură, plângând, desenând
Imensitatea de smoală
Sub dunga gri a tăcerii,
La frontiera unde
Necunoscutul din mine
Evadează pentru a fi om.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată. Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată.

Hans Christian Andersen în Prinţesa şi mazărea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată. Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată.

începutul de la Prinţesa şi bobul de mazăre de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc

Ce-ai adus acasă, corăbiere, de peste mări, ce tezaur,
Câte cufere pline cu fildeş alb şi cu aur?

Când, flăcău, am plecat pe mare n-aveam niciun bănuţ,
Tot ce-aveam era un briceag nou-nouţ.

Am cutreierat lumea ani cincizeci şi trei
Şi-am fost pe ţărmuri cu aur şi fildeş cât vrei:

Acum la capătul unei vieţi norocoase, vechiul briceag
E tot avutul meu, şi-l păstrez în buzunar cu drag.

poezie de Wilfrid Wilson Gibson, 1878-1962 din 25 Iunie - Ziua Internaţională a Navigatorului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cutreierat ţara în lung şi-n lat, căutând răspunsuri pentru lucruri neînţelese. De ce există scoici pe vârfuri de munte laolaltă cu urme de corali şi alge pe care le găseşte de regulă în mare. De ce tunetul durează mai mult decât fulgerul care-l produce şi de ce imediat după apariţia fulgerului, şi de ce are nevoie de timp ca să se facă auzit. Cum de în jurul locului în care arunci o piatră în apă se formează cercuri şi cum se menţine pasărea în aer. Astfel de întrebări şi alte fenomene stranii mi-au dat bătăi de cap de-a lungul vieţii.

Leonardo da Vinci în Omul Renaşterii
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Repar cercuri. Într-un
atelier arhaic
pe care Dumnezeu mi l-a
făcut
din chirpici de eternitate
şi lumină proiectată
din pălării de floarea-nopţii.
Fiecărui cerc rănit de
pătrate,
unghiuri,
dreptunghiuri
şi alte cauze care nu înghit
puritatea rotundă a
boabelor de rouă
îi ung articulaţiile cu
lapte de capre păscute
în Măiagul Gorjului.
Cînd eram fir de iarbă
răsărit
pe mormîntul moşilor şi

[...] Citeşte tot

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire sentimentală

un munte romantic am moştenit la naştere
mi-a fost ursit să fiu miliardară în idei
am urcat zilnic pe scara de cunoaştere
şi am lăsat să curgă lacrimi din condei.

bogată în vise, în doruri, în mirări
flămânda mereu de lumina stelară
am cutreierat şi ţări şi mări
dar cerul mi-a fost detinatie clară.

ce avere minunată e iubirea în doi
ce miracol e viaţa cu prieteni dragi
nu îmi stau în cale norii de nevoi
timpul este dulce ca un câmp de fragi.

ating fascinată curcubeul dintre ploi
tu lume minunată ce mult mă atragi!

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine faci, bine găseşti...

Bine faci, bine găseşti,
ăsta e îndemnul meu,
iar dacă te rătăceşti
vin să te salvez chiar eu.

Pe dealurile tinereţii
ai cutreierat destul,
iar pe cărările vieţii
ai fost mereu cam fudul.

Potoleşte-te odată,
nu mai fi năbădăios,
doru-ţi trece pe la poartă
şi te vede mânios.

Va fugi să-şi piardă urma,
tu să nu poţi să-l ajungi,
se va pierde chiar în turma
cu tentaţii mult prea lungi.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul să ne întoarcem acasă

E târziu şi începe să plouă,
e timpul să ne întoarcem acasă.
Am cutreierat destul prin clădiri goale.
Ştiu că este tentant să mai rămânem
pentru a întâlni chipuri noi.
Ştiu că este ispititor
să petrecem noaptea cu ei,
dar eu vreau să merg acasă.

Am văzut destule locuri frumoase
cu semne pe ele spunând
Aceasta este Casa Domnului. E ca şi cum
am vedea bobul de grâu asemeni unei furnici,
fără a face efortul de îngriji viitoarea recoltă.
Să lăsăm păscutul pentru vaci şi să mergem
acolo unde ştim care este intenţia fiecăruia,
unde ne putem plimba fără a purta veşminte.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmele în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!