Poezii despre condamna, pagina 2
Cântec fără tăgadă
nu dorm în nopțile de toamnă!
la insomnie mă condamnă
haina din pulbere stelară
ce-mbracă totul pe afară,
pomii, fântânile și iazul,
bujganii-n vrej, ba chiar pârleazul...
eu scriu de parc-aș croșeta
alte veșminte - așìjderea!
toamna, ca o uzurpatoare
iar își revendică, se pare,
întinderea inimii mele
să dea lumină unei stele!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre vestimentație
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre insomnie
- poezii despre inimă
XL
La noi sunt forme, forme toate!
Suntem creștini, ferească Domnul.
Noi nu mai cugetăm nimic,
Și-un cap deștept, care socoate,
Infam e, căci ne strică somnul,
E proclet eretic.
O, Crist, tu osândit de soarte!
De te-ar renaște noaptea gropii
Și de-ai veni și-ai explica,
Te-ar condamna la moarte popii,
Ca pe-un nebun te-ar da la moarte
Că-ți tulburi legea ta.
sonet de George Coșbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre pedeapsa cu moartea, poezii despre nebunie, poezii despre moarte, poezii despre legi, poezii despre inteligență, poezii despre erezie sau poezii despre creștinism
Surâs trist
Mi-e interzis să te iubesc deplin,
Instanțe fără noimă ne condamnă,
Iar vara asta, ca într-un declin,
Răpusa dragoste-n răboj o-nseamnă.
Cuvintele se prăbușesc în noi
În golul despărțirii absolute,
Flori roșii, sângerii, de caprifoi,
Au rădăcinile din noi crescute.
Surâsul tău se-nclină la pământ,
Cu buzele sorbi lacrima sărată,
Tăcerile ne sunt coperământ
Peste îmbrățișarea încleștată.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre iubire
- poezii despre interdicții
- poezii despre flori
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
și mâini de nisip
și limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
și cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greșit s-a transformat în nisip
și judecători de nisip
mă judecă
și mă condamnă la moarte
pe un eșafod de nisip.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre justiție, poezii despre nisip, poezii despre mâini, poezii despre gură sau poezii despre greșeli
Toamnă
Azi, după mii de veri, mi-e din nou toamnă
Și fumul din grădini îl simt în piept
Azi până și trecutul mă condamnă
Că încă sunt prezent și te aștept
Azi mă ascultă triști din nou castanii
Ce-mi țineau partea când eram puștan
De-acum, ușor, pe cum vor trece anii
Voi deveni și eu... un biet castan.
poezie de Gabriel Cîndea
Adăugat de Gabriel Cîndea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre vară, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre fum sau poezii despre devenire
De la mine pân' la toamnă
Între noi e numai toamnă,
Vise triste te condamnă,
Ceru'-i gri, vinu'-i maro,
Totu'-ncepe cu zero.
Ce de vifor și de jale,
Ce de dor, dorul trăsare.
Ce de mine, fără tine
Ce de plânset, toamna vine!
Noapte, ceață și mormânt,
Întuneric tot în gând
Freamăt, plouă cu pământ
Toamnă, ce de negru sfânt!
Nostalgie, zbierăt mut
Zbor lunatic, păr cărunt.
Lumânări fără de ceară
Unde ești, să-mi fie vară...
poezie de Denis Imbrescu (9 septembrie 2017)
Adăugat de clowndenis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre întuneric, poezii despre viscol, poezii despre visare, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Umbrele văzduhului
Lăcomia stă la pândă,
Aciuată printre noi...
Te condamnă la osândă,
De la timp... nu o dobori...
Aciuată printre javre
De șacali și de coioți,
Trece și peste cadravre
Și să o oprești... nu poți..
De șacali și-alte jivine
Țara nu mai e scăpată,
Se prăvale de la sine
De avuție... despuiată...
Lăcomia stă la pândă,
Aciuată printre noi,
N-are frică de osândă...
Nici de-al sărăcimii roi...
poezie de Constantin Enescu (19 aprilie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, citate de Constantin Enescu despre țări, citate de Constantin Enescu despre timp sau poezii despre frică
Frunza
E toamnă iar în calendare,
O frunză văd acum căzând.
Iar printre lacrimile-amare
O aud suspinând, suspinând.
Și-un sunet mort de clavir
Se-aude pe stradă cântând.
Prin parc mă plimb ore în șir
O aud suspinând, suspinând.
Și vântul rece de toamnă
Prin oraș îl simți umblând.
Spre neant frunza condamnă
O aud suspinând, suspinând.
Dar își continuă strigarea
La o salvare ea sperând.
A îngălbenit rapid cărarea
O aud suspinând, suspinând.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre viteză, poezii despre sunet, poezii despre salvare, poezii despre plimbare sau poezii despre parcuri
Castel medieval
Condamnă toți și numai unul iartă,
Când toți vorbesc se-aude cel ce tace,
Dă semne de cădere și de pace,
Dezamăgita, tulburea mea soartă.
Ce vremuri de vremelnicii sărace,
Mi-am dejugat și tidva lângă poartă,
Și-acum aștept voios în noaptea moartă
Pe cineva să vină mai încoace.
E un tiran - de tirania pâinii -
Aicea în castelul fără geamuri
Și tigrii lui domestici sar în hamuri
Și-n lanțuri lupi se gudură, nu câinii.
Miroase a pustiu și a cenușă,
În beciuri e-o uzină de cătușe.
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul: Totuși, iubirea (1980-1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre castele, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre tigri, poezii despre sărăcie, poezii despre pâine sau poezii despre pace
Vârfuri de copaci
Măicuță, aceasta ți-e ultima toamnă
Și cel din urmă, poate anotimp
La iarnă bătrânețea te condamnă
Să pleci pe jos la zeii din Olimp...
La raiul tău sau poate nicăieri.
Unde te duci lumina mea dintâi?
Al cui o să mai fiu ca până ieri?
Ce mâini o să mai am drept căpătâi?
Mi-e frică și sunt singur pe pământ
Privesc în înserare la copaci
Se duc spre cer cu vârfurile-n vânt
Și tu la fel ca ei te duci și taci.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre religie sau poezii despre rai