casa cortului

Casa – poem diamant

Casa –
Eternă minune,
Vers de iubire,
Fluture de albă stea,
Lumină şi fericire,
Tu eşti –
Dragostea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa

E o casă fără ferestre şi uşi
fără o stea cu sare şi una cu piper
fără cuptor în melcul care nu păzeşte
nicio intrare.
E o casă mică
cât o scară în care încape un pod
cât un pahar cu vin în care încape o noapte
e casa la care chirpicii
au apăsat cu paiele lor groase
peste picioarele înmuiate în os.
Cântă o nucă!
Cântă spart cu ciocanul în braţe
cântă o nucă
despre cozonacul din melc
cu nucul pufos
pe care-i desparte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace vouă!

(IN MEMORIAM - Mamei mele, pe care am divinizat-o, Maria Duduveică)

Pace vouă
Şi fiţi bineveniţi!
Călători însetaţi
De lumina din slove;
De-am căpătat trecere
Înaintea voastră,
Rogu-vă,
Sub acoperişul cortului robului vostru
Să poposiţi.

Eu, cel ce vin
Din negura vremii,
Romantic vagabond,
Ca un boem,
În cale vă ies
Şi depun la picioarele voastre
Ofranda
Cuvintelor-flacără,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului

Voi construi o casă a sufletului
Cu flori nemuritoare de pe câmp
Acoperisul la înălţimea cerului
La colţ din inimă voi pune stâlp

Geamuri ochii privirea spre cer
Lampadare cu stele aurii aprinse
Usă sărutul cald al Lunii efemer
Acoperisul stele polare aprinse

Suflet pereche linistea mă cuprinde
Fărâme de stele formează zidaria
Casa unde vom locuii de aici înainte
Visul în casa sufletul va fi dantelaria

Eterna iubire locul de masă în casă
Gândul loc de cinste aezat pe sofa
Icoană raza soarelui în urmă rămasă
Intră usa i descuiata dorul pe sofa

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul părintesc

Nu vindeţi casa, nici pământul!
Nu ştiţi cum vă duce vântul.
Casa vă adăposteşte
Şi pământul vă hrăneşte.

poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica

Copile, rândunica cât e de mică
Are şi ea casa ei.
E harnică ca o furnică,
A fost înzestrată cu mult har de către zei.

Ea vine din ţări îndepărtate,
Zburând peste pustiu fără ploaie,
Ca să vie la noi în ţară
Şi să facă casa ei din lut şi paie!

Cuibul ei e-o casă mare
Pentru puii ei micuţi.
Rândunica e o mamă iubitoare,
Copile, asta niciodată să nu uiţi!

poezie pentru copii de Vladimir Potlog (4 mai 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poate că a fi înseamnă să nu mai locuieşti nicăieri,
aceea este casa ta,
în centrul singurătăţii tale
care te-a dat afară.

Până la urmă, Dumnezeu
a găsit o iesle, nu o casă.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa dispărută

Cei mai mulţi navigatori găsesc drumul către casă,
dar unii se pierd pe drum.
Unul a fost aruncat de ape pe ţărm, la Algarve,
iar casa pe care o ştia nu era acolo.
Doar amintirea unui foc de buşteni şi a mamei
care citea romane şi care rar ridica privirea
pentru a vedea unde-i sunt copii.
Acum e prea târziu; navigatorul trăieşte-o altă viaţa.

poezie de Jan Oskar Hansen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa veche, cine...?

Singurătatea mea naşte fantome
În zori de zi mă văd silit
Să-nchid fereastră, să întorc oglindă,
E un destin aproape chinuit.

Corespondenţa mea neridicată
(nici n-aş avea ce mai răspunde)
Soneria e demult stricată...
În casa veche, cine se ascunde?

Versificat sau nu, acest refren
E totuşi peste sufletu-mi o punte...
Aşadar, iubiţi concetăţeni:
În casa veche, cine se ascunde?

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.

De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.

Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.

Ploaia răpăie pe casă.

poezie de Mitică Ion din Şah etern (2007)
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!