cand cade o stea

În reluare

La român, lipit de sapă,
Lentă-i mintea şi piciorul:
Şi când cade într-o groapă,
Cade cu-ncetinitorul!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzături

Iubiri contrare i-au legat
Şi cad ispitei regulat:
Când soţu-i cade mort de beat,
Soţia cade... în păcat.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

când e bolnav grr
av la cap nu
cade la pat (?!) vă cade în spate: se crede
rucsac în care în-cap
şi oasele voastre

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El: Ce frumos e în parc, noaptea!
Ea: Uite, cade o stea. Pune-ţi, repede, o dorinţă!
El (şoptind timid): Mi-am pus.
Ea: Şi?! Ce mai stai?!

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul cade

ceva din tine trece prin alt gând,
sunt clipe albe în partea ta stângă,
respiraţia se colorează-n verde
independentă de ochi şi de frig
când înfrunzite, visele se aprind.

o aripă trece deasupra fulgerător,
lumina se-nclină sub talpă,
inima lovită de-o stea se grăbeşte,
depărtarea se-ndoaie spre tine
şi golul nu pleacă, cu tine rămâne.

albastrul cade peste frunte şi umeri,
vibrează secunda uitată-n cărare,
umbra ta goală te ia de mână
de sub frunza smulsă de vânt şi furtună.

ziua te înghite şi muza nezidită
îţi arde cuvântul şi gura.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muribundul

Soarele nu mai e sus,
Luna şi ea s-a ascuns.
Din cer cade câte-o stea,
Semn că moare cineva.

Dansul celorlalte stele,
Încheind un ritual
Se aduna-ntr-un altar
Ca să apară mâine iar.

Am o vedere de smoală
Totu-i negru... peste tot
E şi o linişte nebună
Dar şi o negură păgână.

Adio şi m-am dus,
Mă aşteaptă cel de sus.
Am de dat o socoteală,
De jos, din viaţa reală.

[...] Citeşte tot

epitaf de Cimpeanu Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cade câte-o frunză...

Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul şi aşa prea gol
Şi în căderea ei foşnită
Mor visele strânse în stol.

Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.

Mai cade şi câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.

Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineţi,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beţi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea trandafirie-n urechi ţi-a lăcrimat.
Alb, Infinitu-ţi cade de la grumaz la şale.
Pe sâni îţi pune Marea mărgăritar roşcat.
Iar Omul sângerează la tronul coapsei tale.

catren de Arthur Rimbaud (1871)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai dreptate, Satyricom. Când vreau să clarific un aspect, folosesc mai multe cuvinte. Dar, spre deosebire de tine, eu nu [...] | Citeşte tot comentariul

În viaţă te naşti când răsare o stea şi renaşti când răsare un gând mai strălucitor ca o stea...

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi stelele cad? Nu-i adevărat: nicio stea care cade nu e dintre acelea care strălucesc şi s-au văzut vreodată pe bolta cerească.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veselin Corina Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!