Poezii despre autoportret, pagina 2
Autoportret pe o frunză
Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creier
- poezii despre verb
- poezii despre stele
- poezii despre negru
- poezii despre mâncare
- poezii despre frunze
- poezii despre elefanți
- poezii despre autoportrete
- poezii despre alb
Autoportret
merg cu pași mici pe drumul meu
ridic ochii din pământ
cât să știu că nu am rătăcit calea
uneori privesc cerul
apoi îmbrățișez primul copac pe care îl întâlnesc
cel mai mult mi-aș dori
dar aceasta este deja o altă poveste
care desigur
nu interesează pe nimeni
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ochi, poezii despre dorințe sau poezii despre copaci
Autoportret
Cam micuță, cam negruță
Cu ochii lipiti de frunza
Doua pete maronii
Cu sclipiri de stele vii
O paleta de culori
Puse-n versuri dulci in zori
Amalgam din ganduri zeci
Prin umbritele poteci
Vin din rasarit de soare
Si merg spre apus in zare
Iubesc tot ce-mi este dat
Pastrez sufletul curat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre curățenie, poezii despre culori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Autoportret
Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
și până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
își bea frumsețea și neființa.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre patrie, poezii despre graniță, poezii despre cuvinte, poezii despre curcubeu sau poezii despre apă
Autoportret în timp
Am semănat cu pădurea, cu moara de vânt, cu tăcutele,
negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat - și cu chipul ciudaților zei
îngropați în nisip lângă mare. Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri și oști, să fi căzut multe lanțuri,
să fi ars, să se fi risipit, să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârșit cu mine.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
Autoportret din anul 1906
Din neamul nobil, vechi, statornicie
prinsă-n a ochilor arcadă. Neschimbat
albastrul, spaima din copilărie.
Smerenie, ici și colo, nu de-argat,
totuși de slujitor și de femeie.
Gura, cum se cuvine, ferm trasată,
nu convingând dar exprimând dreptate,
și fruntea fără nici o răutate,
privire-ades în umbră aplecată.
Asta, ca-ntreg, abia doar presimțit;
nicicând în chin sau în izbânzi, unite,
spre a străbate căi neistovite
și totuși, parcă-n lucruri risipite,
ceva real și grav s-a plănuit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre smerenie, poezii despre răutate, poezii despre gură, poezii despre femei, poezii despre dreptate sau poezii despre copilărie
Autoportret în a patra dimensiune
Înconjurată de luciul rămas
din retragerea ploilor spre mare,
sfera își lua de la inima mea
bun rămas
rostogolindu-se-n zare.
De la ochi, rombul culcat
la revedere își luă, zise-adio,
și se făcu scut, se făcu zigurat,
în cinstea trufașei de Clio.
Eu primeam toate astea cu calm,
țeapăn și fără mirare văzută,
deși arsese ca de napalm
geometria intimă, știută
numai și numai și numai de mine,
când am fost și Arhimede și-am fost și nisipul...
Fără sferă și fără romb, în ruine
fumegător îmi e chipul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre ploaie, citate de Nichita Stănescu despre nisip, poezii despre inimă, citate de Nichita Stănescu despre inimă, poezii despre geometrie sau poezii despre Arhimede
Autoportret cu singurătatea lui Dumnezeu
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria umbră
O strivesc,
O calc în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Doamne,
Sunt contemporan
Cu propria moarte
Mă strivește,
Mă calcă în picioare,
Dar sunt contemporan cu ea...
Și, Doamne,
Sunt fericit de pe-acum
De renghiul pe care i-l voi juca:
După ce mă va chema la ea,
Nu-și va mai afla rostul...
Doamne,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre picioare, poezii despre moarte, poezii despre jocuri, poezii despre icoane sau poezii despre fericire
Autoportret cu Maia Morgenstern
Și eu-s Maia Morgenstern
vă rog să trageți și în mine
Iisus cel răstignit etern
că răutatea-i tot mai bine
Vă rog să trageți și în mine
prostia circulă pe stradă
și-i goală fără de rușine
cu răutatea-i la paradă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre prostie, citate de Costel Zăgan despre prostie, poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
Autoportret
Mi-am îngropat himerele de-a latul
În hoitul lung, ca resemnarea să-mi inunde
Tot smârcul cu fetidele flămânde,
Prin râpe fără fund, de-a berbeleacul.
Vecii și vise am ghemuit în neant,
În negrul carnivor cu raiurile rupte,
Venin și mierea-am smuls de la virtute
Și grave orizonturi din somnul penetrant.
Ard încă fără voie, între timide bulburi,
Durerea-mi omnivoră cu anforele pline,
În spiritul din sunet viorile ard galburi
Migrând cu geana morții în sângerări rubine.
Și mă împart pe-aripa ce fâlfâie în scorburi,
Car undele din ani și sparg oglinzi în mine!
poezie de Aurel Petre (10 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre somn sau poezii despre rai