Poezii despre animalul meu preferat, pagina 2
Orașul din mine noaptea între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zoologie
- poezii despre somn
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre fericire
Orașul din mine noaptea, între gesturi
ochii infectați de priviri bănuitoare dormitează
în jurul depoului din mine
nu sunt fericit
pașii obosiți de noroiul care îmi adoarme
pe tălpi vibrează mut
vaporii eliberați din stomac mârâie printre dinți
ca animalul din gând în care am dat cu piciorul
fără să țin seama de bubele și abcesele de sub piele
din vene chipuri ascunse mă privesc
ca pe un simplu provincial un împinge tava
ori ca pe unul care-l interesează dacă Nichita
sau Cărtărescu or fi fost doi oameni la fel
numărând de la unu la doi sau de la doi la unu
nu știu
următorul sunt eu privesc
din spatele întrebărilor ridate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un copil, o buburuză și-o aripă de înger
Prins într-un trup fraged de copil, sufletul meu privea cerul, marea, florile și zarea,
Care-mi trezeau mirarea, tristețea, înduioșarea, încântarea și alte emoții înnăscute,
Din propriul trup nu vedeam decât muchiile și, dacă închideam un ochi, vârful nasului,
Locul preferat al gâzelor, de care e plină lumea aceasta, printre multe alte ființe;
Aveam și eu un loc preferat denumit acasă, acolo unde era mama, tata, fratele,
Numai suflete îngemănate, care se recunoșteau fără să își privească chipurile;
Observasem că mama avea ca și mine, aceeași lună plină la capul ulnei
De la încheietura mâinii cu care întindea meticulos untul pe felia de pâine,
Iar tata, păr cenușiu pe tot antebrațul mâinii cu care ținea stâns ghidonul bicicletei
Pe care învățam prima dată să merg și unghiile lui tăiate prea scurt mă furnicau.
Fratele meu avea mâinile mai plinuțe cu luna plină ascusă sub piele ca după nori.
Mă înduioșa tot ce e firav, precum o buburuză roșie cu picățele ca fața de masă;
O lăsam să zboare de pe vârful degetului și spuneam Celui din preajma mea:
"Uite, a zburat!" și sufletul meu era atins de aripa Lui fină ca un balon de săpun!
poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre mâini
- poezii despre lună plină
- poezii despre aripi
- poezii despre Lună
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
Strâng bani
pentru amenzi am vândut
vreo două vo
lume
de poezie să-mi ajungă banii
pentru sancțiuni - protestele
interzise de guvern sancționate de poliție - aș
vinde și pământul care se scurge
de sub poet
tot nu
ajunge dacă adaug norul
meu preferat (?!)
pentru participarea la următorul miting
am scris un nou volum de poezii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre bani, poezii despre proteste, poezii despre polițiști, poezii despre nori, poezii despre interdicții, poezii despre guvern, poezii despre cărți sau poezii despre Pământ
Trenul meu
Când se deschise cerul ca o vraja
Și toate-n lume lunecau ca unse
Mi se păru că stelele vibrânde
Aveau paloarea trenurilor stranii
Ce vis frumos, ce taine nepătrunse!
Acolo, într-o gară fără oameni
Cu șuieratul trist și înclinat
Trecea locomotiva fără șine
Treceau speranțe și treceau iluzii
Ce vis frumos, profund și colorat!
Sunt împiegatul preferat de tine,
E trenul meu pierdut pe o câmpie!
Cu geamuri sparte și cu usi de iarbă
Cu scaune rupte, cu miros de ducă!
Ce vis boem și ți-l închin doar ție...
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trenuri, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre locomotive, poezii despre gări, poezii despre frumusețe sau poezii despre culori
O carte poștală
Dragă Kitty animalul
care semăna cu Dumnezeu
A crăpat până la urmă
Și duhoarea lui a trecut
dincolo
de
Apocalipsă
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre religie, poezii despre poștă, poezii despre animale, poezii despre Dumnezeu sau poezii despre Apocalipsă
Animalul
Mi-a spus cândva un animal:
Trăiesc în mod original,
Doar pentru ca să bag în gură
Și pentru ca să trag în s*lă.
pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (4 septembrie 2000)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre gură
Dorul meu și veșnicia
Dorul meu e călător
Și s-adapă la izvor,
dorul meu!
Dorul meu-neastâmpărat
De iubire s-a-mbătat,
dorul meu!
Dacă-l vezi pe la ferești
Spune-i, spune-i că-l primești,
dorul meu!
Visător, rătăcitor
Îl poți toarce în fuior,
dorul meu!
Și din firul meu de dor
Să țeși dragă un covor,
odorul meu!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, citate de Ioana Voicilă Dobre despre dor, citate de Ioana Voicilă Dobre despre visare, poezii despre iubire, citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Noaptea bazaconiilor
Noaptea e anotimpul meu preferat!
Atunci e umbra albă
și verdele e frunză
iar bălțile plouă...
plouate pe obrajii de rouă!
Atunci se lasă stele
în cozonaci umplute
și morții pun fiori pe patul viilor
curățate de zori.
Atunci în loc de soare
cad ouă din copaci
și printre case
o bufniță în raze
strălucește
în coajă îngerească
albușul înnegrit
din gălbenuș de draci.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre viticultură, poezii despre verde, poezii despre rouă, poezii despre negru sau poezii despre moarte
Bună!
Bună! Chipeș vânător,
Trage, fă un mic efort.
Poc! Și animalul
A căzut - e mut și mort.
Nu se-arată, nu atacă, nu înșfacă,
Nu mănâncă și nu bea. Ce splendid sport!
poezie clasică de Walter de la Mare din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre sport sau poezii despre mâncare