amazoana

Ca-n abis...

Frunză verde a fumului
Iete, iarba raiului,
Cum răsare pe la dos,
Cui nu-i place ce-i frumos?!...
Ce-i frumos şi fumegând,
Dupa ea se stă la rând,
Să ţinteşti o amazoană
O Marie, o Ioană!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pielea

Pielea este o pagină de mătasă
Peste care tălpile timpului
Aleargă liber, trecând prin tunelul de celule,
Abia respirând.
Sunt o amazoană în sufletul meu,
Un cal alergând liber spre plus infinit.
M-am legat de voi doar prin naşterea mea...
Suntem aceeaşi fiinţă divizată
De poemul-cuvânt,
În două universuri inseparabile.
Dar caut simetria judecând imperfecţiunea
După culoare şi formă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie frumoasă

Femeie frumoasă şi tristă
Din care iubire-i blestemul
Schimbând râsului semnul?
Mai plângi ascunsă-n batistă?

Cândva, într-o altă trăire,
În şa galopai, amazoană,
Prada se zbătea-n capcană
Voiau cavaleri a-ţi fi mire

Cărui timp proxim, garderoba
I-o împresori cu busuioc?
În ce modul ceresc de noroc
Ispită fiind vei da proba?

Trecut şi viitor coexistă
Dispreţuindu-l pe prezent,
Treime în criză de sentiment,
Femeie frumoasă şi tristă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miiros de rai

Tu îmi eşti amor în prag de seară,
când îţi şoptesc a nu ştiu câta oară,
versuri ce le voi scrie cu cerneală
pe al tău trup, nud, surprins de sfială.

Şi-n ochii tăi văd aripi de stele şiroaie,
te iubeşte chiar şi luna în a ei văpaie!
Căci în noi iubirea profund visează,
iar pe cer fluturi de stele dansează.

Sufletul tău îmi este linişte şi hrană,
iubesc viul din tine, spirit de amazoană!
Eşti făcută din flori sălbatice şi grai,
suflet sensibil, miros de Rai.

poezie de Teodor Ionescu din Antologia Prieteniei Vol. IV (septembrie 2019), traducere de Teodor Ionescu
Adăugat de Teodor Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi priviră spre laptop; în imagine apăru o femeie tânără, sumar îmbrăcată, semănând oarecum cu o amazoană de pe Terra, din vremurile de demult uitate, stând, ca o mare şefă, cu arcul şi săgeţile în mână, cu părul verde, ochii galbeni, sticloşi, ca de felină, spunând clar, cu un glas autoritar: "En – Nuria, Ara Candua..." Tăcură iarăşi, câteva clipe, privind spre imaginea acelei femei, aşa cum se oprise pe monitor, ca o învingătoare, cu părul verde fluturând în vânt...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amazoana

Ca o floare de zacuscă
te-ai întins pe şaua tare,
călărind la întâmplare
calul negru, rău de muscă.

Zilnic tu întinzi capcane
trecătorilor pedeştri,
obosiţi de-atâtea chestii
căutate sub sutane.

Pasul tău întins pe sceptru
se arată-n multe feluri,
chiar şi-n filme cu dueluri,
ce acum îţi cer acceptu'

Meseria asta veche
doar istoria o deznoadă,
folosind ca şi iscoadă
jocul omului pereche.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (15 octombrie 2019)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în sufletul meu

Plouă în sufletul meu...
Eutanasiaţi-mă!
Doar astfel nu mai pot simţi durerea...
Se propagă reţ de câteva secunde
O altă durere,
Apoi se pierde-n neant...
Incineraţi-mi trupul osândit
De griji şi de boală!
Nu vreau să fiu o povară.
Apoi azvârliţi-mi cenuşa în vânt!
Mă voi împărţi fiecărui muritor, pe pământ.
Nu mă puteţi închide-n mormânt!
Mă strânge tăcerea din jur
În lanţurile nepieritorului timp.
Sunt un suflet liber!
Amazoana ce dă sărmanilor
Bucata de fericire
Pe care alţii au uitat s-o ofere...
Este singura mea vrere

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era într-adevăr un mister

eram nedumerit
cum poate fi strălucitoare
şi sigură totdeauna pe ea,
eram fascinat totodată
de expresia figurii ei
de amazoană,
fiindcă îmi părea
într-adevăr o enigmă
eram fascinat cum
poate înflori într-o clipă
( am văzut odată un dans japonez
în care un pitic în agonie
devenea corolă de floare,
pasăre în zbor, peşte în apă)
erau într-adevăr un mister
ochii metalici ai leoaicăi,
ochi de pradă, sfăşiată
de nevoi contradictorii,
era într-adevăr un mister
cum dansa ea pe apucate

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih Crinei (Pescăruşul)

C astel de lumină
R oză ce şi-a dăruit petalele răsăritului,
I bună de înger pe care am încrustat infinitul,
N umai ţie îţi datorez fericirea.

A m împletit cununi de adevăr în numele tău...
P acea promisă a universului,
E ste în palmele tale,
S telar copac cu muguri de vis.
C rina, eşti stea, flamura ce pentru noi s-a aprins,
A mnar ce a botezat întâia scânteie...
R aţiunii umane, îi eşti leagăn, femeie!
U ltimatumul energiei universale,
S ublim eliberat în zare,
U n carusel de lumini pe cerul uitării,
L a ţine în gânduri, amazoană pe cărările zării.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuria nu-l înţelese, dar îi întinse mâna; avea, la fel ca el, cinci degete... Îi zâmbi şi o luă de mână, uşor. Porni încet, câţiva paşi, în direcţia din care venise. Nuria nu se mai împotrivi, nici nu-şi retrase mâna dintr-a lui; merse alături de el. Aşa că Lucian îşi continuă drumul, până în dreptul colegilor săi. Aceştia nu plecaseră de acolo. Discutau. Tăcură, când îl văzură apropiindu-se, cu o localnică de mână. Cu părul verde, tânără, înaltă, sumar îmbrăcată, ca o amazoană... Arăta bine; interesant! O măsurară cu privirile, apropiindu-se de ei, împreună cu comandantul lor...

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!