albatrosi

Albatros

venisem a cuprinde soare
şi partea-mi de mare
indus în festivalul dantelelor înspumate
fiecare bulă
un sărut început
consumat
pierdut
în ritm ameţitor
briza îmi şoptea în ureche
o poveste veche
apa se umpluse de lacrimi
iubire speranţă dorinţă tristeţe
regrete sau ură
resemnare
tandreţe
trişti albatroşi sfâşiau cerul
ţipându-şi toamna
vaporaşe sprinţare veneau şi plecau
în volte şi tangaje
încropeau mariaje

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina zilei

Mi-e dor de tine, mare, de valurile largi,
De soarele năvalnic pe care îl îmbraci,
În lungi sclipiri pe ape ce unduie uşor,
Acoperindu-mi pasul în vreme trecător...

Castele de nisip mi-am făurit ades,
Dorind vieţii mele să-i pot a da un sens.
Corăbiile albe imi apăreau în vis,
Ducându-mă departe spre orizont deschis.

Cu albatroşi în zare, cu perle din ocean,
Zburam fără de grijă, trecând din an în an.
Acum în vântul rece aştept cu nostalgie,
Lumina unei zile, prietenă să-mi fie...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rozariu de gânduri

nu-mi pasă de iarnă mă las dusă de val
pe ţărmul dragostei plin cu albatrosi
mă pregătesc de-o viaţă pentru carnaval
cu masca pictată de mândri chiparoşi.

nu-mi pasă dacă gerul emoţii îngheaţă
soarele sfânt e stăpân pe gândurile mele
cu zori pe pleoape dis de dimineaţă
mă antrenez cu versuri petale de zorele.

rozariu de gânduri aşez la icoană
să am ziua uşoară ca pana de cuc
lumina divină intră pe sub geană
să deschidă drumul pe care mă duc.

maschez insomnia cu fard argintiu
expediind coşmarul departe-n pustiu

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refrenul toamnei

dărâm obstacole ca-n jocul de popice
romantismul să crească şi-n livezi de gutui
sentimente tandre îmi sunt propice
de zâmbete stelare ochii nu-s sătui.

am aşezat la poartă cununi de spice
tradiţia străveche încă se păstrează
ziduri de poezie le-ntăresc să nu pice
peste luminile care mă antrenează.

livezi răspândesc arome de mere
strugurii s-au copt pe araci vânjoşi
toamna îmi predă alese maniere
oferă binefaceri prin oameni miloşi.

pe cerul fericirii zboară albatroşi
timpul meu ocoleşte vulcani noroioşi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcând pe trup de crini fără petale

Mi-ai zis să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
şi să albim iubito împreună.
Cerşind o disperată-mpreunare,
călcând pe trup de crini fără petale
iubirea ne ţinea încă de mână.
Visam un vis ce nu era al meu
purtând parfum de început de veac,
un dans cu două umbre călătoare
ţinând în pumnii strânşi speranţele
cu chip scăldat de soare.
Cu buzele pierdute-ntr-un sărut cu
gust de sare, doi albatroşi zburau
spre înălţimi în suflet ascunzând
fără să ştie crâmpei de zbor rebel
pe-un val de mare.

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din laguna albastră

vara a plecat, palmieri somnoroşi
se leagănă în vântul calm şi domol
ţărmul e amprentat de albatroşi
care au în lume un romantic rol.

valuri de smarald se sparg la mal
au adus din mare nisipul auriu
timpul iubirilor este monumental
m-a transformat incurabil candriu.

deja îmi este dor de laguna albastră
unde am visat că aripi mi-au crescut
unde am zburat ca pasărea măiastră
zile de poveste prin mine au trecut.

ploaia îmi pictează aripi pe fereastră
cu miros de mare oniric, plăcut.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec domol

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Negre,
unde albatroşi nu zboară,
unde luntriile-au frunze,
unde melcu'-n spate cară
două-trei idei obtuze.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Moarte,
unde dalta-n piatră ară,
unde peştii-au solzi de foc,
unde-i zi şi nu e seară
în al păsărilor cioc.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Roşii,
unde singura povară
fie punctul cardinal,
unde să culeg o pară
din scheletul de coral.

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri trecute prin vama oglinzii

Într-o urnă albastră,
vântul deschide o fereastră;
în hărmălaia dintre două tăceri,
drumul e mai scurt cu fiecare ieri.

Privind în pătratul ca apele reci,
unii zic că nu există distanţă;
doar un abis
pe care speranţa îl umple
când acele timpului se înnoadă
şi modelează oboseala disperării
pe tencuiala trupului,
când vântul solar aprinde noaptea de aurore,
iar corul rotitor de albatroşi
naufragiază în ambiguitatea timpului.

Înşelat de amăgiri şi ambiţii,
respirând cu toate ideile
în labirintul imaginarului,
când liniştea însângerează nopţile,

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de vară şi mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu păşeşti prin nopţile amare
Şi-mi mângâi clipa înnorată, mamă!

Mi-e dor de vară şi de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!

Mi-e dor de pace şi de infinit,
De paşii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...

Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroşi,
De răsărit şi de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoşi,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Ades, pentru a râde, un grup de marinari
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoţesc pe drum, trândavi şi solitari,
Corabia brăzdând genunile amare.

Ce greu le vine lor pe punte să se mişte,
Stângaci şi ruşinoşi, doar în azur sunt regi,
Acum jalnic îşi lasă aripile de vise
Ca vâslele s-atârne pe malurile reci.

Acest drumeţ cu aripi e strâmb şi vlăguit!
Când nu se scaldă-n unde e comic şi pocit!
Unu-i agaţă pliscul cu gâtul de lulea
Şi altul şchiopătează pentru a-l imita!

Poetul e asemeni cu-al nourilor prinţ
Ce râde de săgeată, cu viforu-i deprins;
În surghiun pe pământ de huiduieli e prins,
Gigantele aripi de umblet l-au desprins.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!