Frica este hoţul viselor.

SIDA ca o pandemie

CUM SĂ EVIŢI FRICA DE MOARTE PENTRU CĂ EPIDEMIA ESTE ACOLO
E foarte uşor să eviţi un virus, dar este foarte greu să eviţi frica în tine
- Nu, nu, nu. Oamenii vor muri mai multă de frică decât de epidemie.
Niciun virus din lumea asta nu este mai periculos decât frica.

Înţelege acea frică, altfel vei deveni un cadavru înainte să-ţi moară corpul.
Atmosfera înfricoşătoare pe care o simţi în aceste momente este nebunie colectivă.
Asta s-a întâmplat de o mie de ori şi se va repeta.
Dacă nu înţelegi psihologia umană şi frica, conştiinţa ta poate fi complet pierdută.
Nici nu vei şti când ai pierdut controlul.

Aşadar, frica te poate determina să faci orice.
Fii atent. Nu te uita la ştirile înfricoşătoare.
Nu mai vorbi despre epidemie.
Repetarea aceluiaşi lucru mereu şi mereu este autohipnoza.

FRICA ESTE UN TIP DE AUTOHIPNOZĂ.
Cauzează schimbări chimice în organism.
Şi dacă o menţii mereu şi mereu, poate provoca o schimbare chimică
atât de toxică încât te poate ucide.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Osho (1982)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Frica asta a ta este patologică
toţi vor să-ţi facă rău
aşa vezi tu lumea
ca o horă cu demoni
care se desprind din jocul lor
şi intră în dansul vieţii tale
iar tu nu mai ştii
unde ţi-e realitatea
te baricadezi în propria fiinţă
te închizi cu şapte lacăte
le arunci cheile
şi rămâi prizonierul iluziilor.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aproape noapte – de toamnă

precum căderea obosită a frunzelor
este cadranul şi acele lui grele
umerii acestui amurg
mă împing, întunericul nu mă mai înspăimântă
ţipătul scurt, bătaia de aripă, pasăre nevăzută
încâlcită-n desişul ultimei păduri
gândurile mele, bezmetice chemări, iată frica mea
frica mea ascuţită

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de castitate

De frica de singurătate,
Îţi râde-o lacrimă, femeie,
Şi,-n decolteul tău de zeie,
Doi sâni îţi râd a puritate...

C-o falsă, vai!, naivitate,
Scrutezi privirea mea mereie,
De frica de singurătate,
Mă-ncătuşezi în curcubeie!

Ai aripi verzi de zeitate,
Le simt polenul ce scânteie,
Şi-o mână fină îţi descheie
Centura mov de castitate...

De frica de singurătate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea viselor

sunt un romantic care rătăcesc
prin lumea basmelor prin lumea viselor
fericiri mă asaltează că pot să iubesc
că mă îndrept mereu pe calea astrelor.

ca un curcubeu mă înalt la cer
născut din spuma mării de credinţă
cântecul din inimă nu este efemer
abordează veşnicia de biruinţă.

umbre de doruri mereu mă urmează
tăcute amintiri nu le-am uitat
mă menţin încordată şi trează
ca pe un vânător abil, calificat.

zâmbetul meu e un poem sfios
de dragul soarelui luminos glorios

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulceata viselor

Dulceaţa trăirii timpului meu ce este
ce a fost, dar a mai şi rămas,
îmi lasă ca azi întruchiparea mea să fie
un zbor, la orice pas.
Dulceaţa vremurilor ce au fost
are să vină înapoi, cu siguranţă,
chiar dacă e vorba de un iz necunoscut mie,
dar va fi totuşi plin de... speranţă.
Dulceaţa viselor din miez de noapte
îmi fac lucirea ochilor să fie
un jăratec plin de apă vie
A timpului ce astăzi mi-a rămas.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânători de umbre

Vise de dor ce-mi mor
Sub tălpile cuvintelor...
În diezurile scânteilor
Din vorbele tocurilor...

Dansate răvăşitoare
În adumbrale, letale.
Sunete printre rânduri
Varanice în gânduri...

De măruntaie zdrobite
Viselor cu pas căprior,
Fierte şi îngreunate
De plumbul lacrimilor...

De vânătorul interior
Cenuşiu şi necruţător,
Al minţii cu despicător
Cuţit al judecatelor...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu frica

în zonele acestea trebuie să intri.
în care soarele e un schelet

şi din el curg raze, aşteptând primăvara. mai este o lună de
frig / o iarnă în care consumăm curent direct de la prize
ca nişte roboţei.

frica e o orhidee albă. din ea se scutură petalele
în liniştea albastră, o linişte turbulentă,
o linişte sacră.

decupezi din memorie
străzile pe care ai umblat de vorbă
cu

frica.
şi i-ai spus.

tu eşti un tunel

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi mai este niciodată frică

De frica cea cumplită a morţii, mi-am construit şi eu o casă
Şi acum, această casă este beatitudinea oceanică şi nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.
De frica frigului, mi-am cumpărat şi eu o haină
Şi acest veşmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.
De frica sărăciei, am căutat mereu bogăţia
Şi glorioasă îmi este acum această misterioasă bogăţie fără limite care îmi vine clipă de clipă de la Dumnezeu.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de mizerie.
De frica foamei, am căutat mereu hrana
Şi acum hrana îmi este meditaţia yoghină profundă ce este realizată asupra adevărului ultim care m-a eliberat.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de foame.
De frica setei, am căutat mereu să beau ceva,
Iar băutura mea cea nelipsită a devenit acum nectarul cel tainic şi veşnic îmbătător al adevăratei cunoaşteri supreme.
Acum nu-mi mai este niciodată teamă de sete.
De frica duşmanului, mi-am căutat şi eu mereu un tovarăş
Şi până la urmă l-am găsit în vidul cel enigmatic şi etern al betitudinii divine care nu se sfârşeşte niciodată.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici un duşman.
Din cauza fricii de a nu greşi, am căutat şi eu cu o neostenită frenezie o Cale spirituală adevărată.
Şi acum aceasta este pentru mine Calea Uniunii Transcendente în Dumnezeu cel Unic şi mereu Omniprezent.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nicio greşeală.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

poezia mea nu cunoaşte frica
doar a gustat infernul
din toate unghiurile lui
şi-a încurcat verbele
cu nefericirile universului
a bătut la ferestre închise
a urlat în deşert ca un animal bolnav

acum
poezia mea nu cunoaşte frica
doar a gustat întunericul din atâtea inimi
şi-a încurcat verbele cu ţărâna amară
a răbdat de frig
de sete
de foame

acum
poezia mea nu cunoaşte frica
doar a locuit în miezul ei
ani la rând

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!