"permis"

Dobel: Mi-am permis acum câteva săptămâni să-ţi comand un cadou.
Jerry Falk: Poftim?
Dovel: Păi, au ăştia surplus de armament de la Armata Roşie.
Jerry Falk: Poftim?
Dobel: Gândeşte-te că eşti singur acasă, în pat şi încearcă unii să intre peste tine. Ai nevoie de protecţie.
Jerry Falk: Nu, eu sun la 911.
Dobel: Ai încercat vreodată să suni la 911? E ca şi cum ai încerca să scoţi o ipotecă.

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva

Ca urmare la intenţie
Se aşteaptă undă verde
De trecere înapoi în eden
Mereu se aude of-ul prelung
De la Adam şi Eva încoace
Cum n-a venit unda verde
Se caută un nou permis
De intrare în sublim
Pe parcurs invocăm îngerii
La fiecare intersecţie
Unda roşie se poate activa
În defavoarea destinderii
Mai nou căutăm tentă albastră
De intrare în univers mesianic
Fascinant de bine încrucişat.

poezie de David Boia (2 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa de eficienţă a Justiţiei române a permis, de asemenea, ca infractori de drept comun, dar şi escroci politici, să aibă un rol nefast în societate. Este limpede că poporul român traversează o perioadă tristă a istoriei sale; el nu s-a trezit încă dintr-un somn politic şi moral care-l împiedică să facă istorie adevărată. Imnul nostru naţional, Deşteaptă-te, Române, sună în pustiu, şi astfel pare mai mult o amară batjocură, decât un stimulent entuziasmant.

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzia dintre adevăr şi minciună îşi întinde ceaţa groasă în aşa măsură încât tineretul debusolat nu mai ştie cine sunt victimele şi cine sunt călăii. Până la urmă cei care au suferit atât de mult, pentru adevăruri ce se doreau tăgăduite cu neruşinare şi nu s-au plâns niciodată pentru câte li s-au făcut, sunt făcuţi vinovaţi. Vinovaţi pentru ce? Vinovaţi că au existat şi şi-au permis să stea stavilă cu şira spinării neîncovoiată în faţa răului nimicitor de suflete.

citat din Aspazia Oţel Petrescu (8 septembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am întâlnit

Sunt ceia ce sunt!
Sunt un grăunte în deşertul de oameni, slutiţi de propriile nevoi.
Goi! Atat de goi, încât le pot vedea sufletul ofilit de setea anilor grei.
Permis de noi, de voi, de mine!
Azi mi-am promis, ba nu, de mâine!
Aşa îmi zic mereu, eu nu mai plâng pentru nimeni.
Dar nimeni nu eşti tu!
Tu mi-eşti miracolul însângerat din ochii mei seci.
Plini de întuneric, plini de mine, m-am otrăvit în tristeţe!
Norocul mi-a acordat o undiţă beteagă, şi te-am întâlnit!

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armă

Conceptul derivă retoric
Din sintagme coercitive
A fost pe vremuri elogiat,
A existat şi-n epoca de piatră
Dar probabil cu mult înainte
În vremuri imemoriale,
Se ţinea în teacă sau tolbă,
Era făcută cu artă de sorginte
Acum a degenerat în permis
Plus o puşcă cu lunetă
Pentru anumiţi vânători,
Deunăzi pornea atacuri feroce
Urmând itinerarul cătări
După o ultimă secvenţă,
Mă tem să nu degenereze
În şiraguri de agresiuni,
Să nu ne mai fie malefică
Să nu ne ucidă fauna şi fiinţa.

poezie de David Boia (5 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Calea Victoriei" e fructul experienţei personale într-o mare măsură, dar este mai ales fructul experienţei altora, la care am asistat şi adesea am participat vreme de zece ani. Calitatea mea de gazetar mi-a permis să observ, de la un post privilegiat şi indiscret, toate tainele vieţii bucureştene. Drame intime şi morale, înălţări şi prăbuşiri, triumful ambiţios şi falimentul vanităţilor, tot ceea ce colcăie, abject şi sublim, în acest bâlci care e Calea Victoriei, culminând pe distanţa dintre Capşa şi Palat.

citat clasic din Cezar Petrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 35

Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini şi mâl e în izvoare
Nori şi eclipse-astupă luna toată
Şi viermi scârboşi trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toţi greşesc, la fel ca mine,
Când ţi-am permis să săvârşeşti păcate
Şi m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Şi c-ai greşit trupeşte, eu chem mintea,
Vrăjmaşa ta, să-ţi fie avocată,
Şi mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.

Şi-astfel, devin tăinuitor făţarnic
Al unui dulce hoţ ce fură-amarnic.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazetarului nu-i este permis să asiste spectator indiferent la zbuciumul de fiecare zi al vieţii sociale, să înregistreze pasiv variatele aspecte: el trebuie să trăiască cu intensitate, să participe impetuos la toate întâmplările din care se ţese pânza misterioasă a istoriei. Unicul lui judecător, fără drept de apel, este cititorul. Un scriitor se poate consola de insuccesul momentan, gândindu-se la sentinţa postumă a generaţiilor viitoare care revizuiesc toate judecăţile contemporanilor. Unui gazetar nu-i este îngăduită această iluzie.

Pamfil Şeicaru în Istoria presei (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să îţi dai seama acum că neputinţa ta de a fi singur, firea ta, atât de revendicativă şi insistentă, absenţa oricărei capacităţi de concentrare intelectuală, accidentul nefericit – pentru că îmi place să cred că nu a fost altceva – prin care ai fost incapabil de a-ţi însuşi "temperamental oxfordian" în chestiuni de natură intelectuală, că n-ai fost niciodată capabil, vreau să zic, să te joci graţios cu ideile, ci ajungeai doar la violenţă de opinie... Mă învinuiesc că ţi-am permis să mă aduci într-o stare de ruină financiară totală şi discreditantă.

Oscar Wilde în scrisoare către Alfred Douglas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!