La 84 de ani prin cimitir

Văzând pe cruci cât au trăit
Acei ce zac aci. n mormânt,
M-am întrebat nedumerit.
Eu ce mai caut pe pământ?.

epigramă de Florea Ştefănescu (iulie 2010)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula măgarului

Acei mai mari în turmă
Sunt mai mereu la urmă;
Măgarul, cap uşor,
E-n fruntea tuturor.

fabulă epigramatică de Florea Ştefănescu (mai 2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere udă

Noi cerem o bucată de pământ
Cât să ne facem un mormânt sau casă
Că ne-au promis aceasta pe cuvânt
Acei ce doar pe-afară ne mai lasă.

Căci am ieşit pe lume ca un vânt
Şi ca un val spre ţărm o să plecăm
I ne mirăm că tocmai pe pământ
N-avem pământ în care să intrăm.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alesul încrezut

Este unul din acei
Care trece drept ateu ;
Nu prea crede el în zei,
Dar se crede că e... zeu.

epigramă de Florea Ştefănescu (mai 2003)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care şi-a lăsat cioc

Văzând ciocul care-l are
Aş avea ceva de spus:
(E de fapt o întrebare)
O fi cioc crescut sau pus?

epigramă de Florea Ştefănescu din Lumea haimanalelor (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu m-am întrebat de ce păsările stau în acelaşi loc deşi au aripi şi pot zbura oriunde pe pământ. Şi după aceea m-am întrebat pe mine acelaşi lucru.

citat din Harun Yahya
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către ai mei

Acum vă sctiu aceste rânduri,
Dorind să ştiţi că eu mai sânt,
Că mai trăiesc, mai am şi gânduri,
În rest... fac umbră pe pământ.

epigramă de Florea Ştefănescu (februarie 2011)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt

Dacă vrem să existăm,
Trebuie să rezistăm,
Dar, desigur, ne gândim:
Cât o să mai suferim?

epigramă de Florea Ştefănescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat

M-am întrebat
Când sunt prea liric...
Ce sunt Satir,
Sau sunt satiric?

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri sumbre

Când mă gândesc că am să mor
De viaţă mi se face dor;
Când mă gândesc cum am trăit
Gândesc la moarte fericit.

epigramă de Florea Ştefănescu (februarie 2011)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea soacrei

Înmormântarea e anostă
Şi tare mult s-a mai scumpit;
Gândindu-mă la cât mă costă
Regret profund că a murit.

epigramă de Florea Ştefănescu (februarie 2002)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat ...

M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, băţos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om eşti, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau eşti bărbat de stat,
Neruşinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' preşedinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

În viaţă-am dat din coate
Să fiu eu cel dintâi
Şi m-am ales din toate
C-un stâlp la căpătâi.

epitaf epigramatic de Florea Ştefănescu (august 1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgarul se compară cu omul

C-un om vrând să se compare
A făcut o constatare:
Cât de mare-ar fi-se pare-
Că tot omul e mai mare.

epigramă de Florea Ştefănescu (octombrie 2010)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecaţi în pământ...
Şi eu mi-i plecam, de asemeni.
Opreşte-te lângă mormânt,

Din orbul găinii - anume
Citeşte - şi maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.

Să nu-ţi fie teamă... Din hume
Stafie n-oi creşte subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.

Şi flăcări mi-au curs lungi în vine
Şi plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Opreşte-te lângă mormânt!

Sălbatic un lujer îţi smulge
Şi fructul la buze să-l duci
Căci nu afli fragă mai dulce
Ca fraga crescută-ntre cruci.

Dar nu zăbovi în suspine
Şi nu-ţi pleca fruntea în piept;
Gândeşte-te-n treacăt la mine
Şi uită - e mai înţelept.

Cum cade apusul de soare
Din colb auriu pari ţesut.
O, fie să nu te-nfioare
Cuvintele mele din lut...

poezie celebră de Marina Ţvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consilierului Stolojan

Cât a stat el la putere
A agonisit avere
Şi cum a mărturisit
N-a dat mită... a primit.

epigramă de Florea Ştefănescu (august 2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul evoluat

Tot sărind din pom în pom
Iată-l astăzi ajuns om,
Dar cât timp mai va să fie
Spre a fi de omenie.

epigramă de Florea Ştefănescu (martie 1992)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 80 de ani

Deşi am 80 de ani
Nu m-a luat Domnul Sfânt,
Sper, cum nu-i sunt printre fani,
Să mă uite pe pământ.

epigramă de Florea Ştefănescu (septembrie 2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la Ţepeş Vodă

Ţepeş doamne fă să-nceapă
Trasul hoţilor în ţeapă,
Dar s-o faci cât mai vârtos
Începând de sus în jos.

epigramă de Florea Ştefănescu (mai 2006)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promovările azi - fabulă -

Cât ai fi de mititel
C-un oscior la şeful tău,
Dintr-o javră de căţel
Poţi s-ajungi şi tu... dulău.

fabulă epigramatică de Florea Ştefănescu (2000)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Mateiaş Basarab

Aicea zac eu, Mathei, în cest pământ reace
Pentru ce cu voi, cei vii, nu poci petreace.
Cela ce-am fost oarecând de toţi prea lăudat
Acum zac fără suflet cu lut împresurat.
Numai vă rog, greşitu, tot să mă iertaţi,
Cest mormânt întunecat, pururea să-l cercetaţi.

epitaf de Udrişte Năsturel (1652)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!