A fost odată un 7 noiembrie...
Sic transit gloria mundi
-----------
Mitrea Cocor, zboară cocorii
Hai să-i lăudăm cât se mai poartă
Că dacă o cârmesc spre marea moartă
O să fie vai de noi, datórii!
Datoríí au cunoscut și ceilalți
Însă cu ce-aveau în colivie
Au convins că nu e, ce-o să fie
Cu cât s-cazi, cu-atâta te înalți!
Poate n-aveau cotizația la zi
De când cu Hitchcok păsările-aceste
Tot mai ciudate, manifest e
Că dialectic, toți putem greși.
Kaza-ciocul e destul
Știți voi cine avea cioc
Eu nu-l pomenesc deloc
Că m-am fript și sunt sătul!
Ciocuri ne puneau cu toții
Nu vă place cum cânta fanfara?
Kara-kum și cât de cara-
ghios: Fanarioții!
Poartă nu era o alta
Ca a lor, una vopsită
Că de-atâta stalinită
S-a cutremurat și Malta!
Vin cocori, se duc cocori
Cu speranță și regrete
C-aveam teniși, n-aveam ghete
Dar puteai cu ei să zbori!
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre înălțime
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre laudă
- poezii despre greșeli
- poezii despre dialectică
- poezii despre Malta
Citate similare
Înmormînvierea
Vai, moartea nici nu e cât se preface
Nici nu prea poartă rod în pântece
Și nici să fie nu-i, că nu-i dă pace
O înviere, cine știe ce.
Vai, moartea, dacă e, se contrazice:
Nu poate fi și moarte și trăire,
De n-are învierea drept complice,
Să-i calce dreptul strâmb la nemurire.
Vai, moartea e ca noi, deci muritoare,
De fiecare Paști ne lăudăm
C-o calcă învierea în picioare,
Și noi apoi în cap o îngropăm.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre picioare sau poezii despre pace
Cine bate în poartă
cine bate în poartă de nu vrea să se ducă:
o fi venit Terente, sau nea Mărin, sau Sucă
să dea cu pasul sau să dea cu yardul,
să plătească dările cu cardul,
că fără dări nu se mai poate
lucrăm în genunchi și murim pe coate
s-a rupt un echilibru, se prăbușesc imperii
o lume veche, s-a împărțit în două
una face purici, alta face ouă
și tu inimă te sperii!
pe ce mai punem azi temei
dacă nu pe vin și pe femei?
că fără adevăr, și fără iubire
nimeni nu-și mai vine în fire!
dar ce folos că știm acestea
că vin paparazzi și ne fură vestea?
și unde e Diana zeița vânătorii
că tremură-n grădină de teamă sicomorii
nu mai vântura amiezi și nu mai da cu tifla
mai bine vezi cine ne fură chifla!
că e mai rău ca în codru se taie și se rufe
nu mai găsește nimeni la supermarket trufe
nici ziua și nici noaptea și nici măcar promoții
ideile pe care marșează ostrogoții
eu sunt mai rău ca ăla din patul lui Procust
îmi place cavalcada și traiul când e frust
eu stau într-un picior cât alții-și torn pe gât
poșircă de cinci stele și altele încât,
li se face părul de omăt
și-o iau îndărăt
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sperieturi
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un cub de zahăr
În ceașca de ceai -
Sic transit gloria mundi
haiku de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre zahăr sau citate despre ceai
Efemeritate: sic transit gloria mundi, dinspre Nicăieri către Oriunde!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
O duminică fără sfârșit
l-am visat pe tata
avea vârsta mea (53 de ani)
cât a avut și când ne-a lăsat
mi-a zis
băiete
trezește-te
hai să mergem la târg
vaca ne așteaptă la poartă
hai să o vindem
o să luăm bani frumoși
să-i cumpărăm maică-tii o eșarfă
ție cărțile lui jules verne
mie un costum nou
iar de restul țigări
și m-am trezit
doar nu era să-l refuz pe tata
însă când am deschis ochii
am văzut o grădină plină de flori
ba chiar chiar și vaca de care pomenea tata
și vaca s-a apropiat de mine
m-a lăsat să o scarpin pe gât
apoi de fericire
s-a prefăcut într-un nor
iar când m-am uitat mai atent
l-am văzut și pe tata
un serafim îl purta în spate
și-i spunea:
nu-ți fie frică
lipește-ți mâinile de aripile mele
lasă-le moi
imaginează-ți că zbori
că doar e duminică
așa cum a fost și în ziua în care ai sosit
și care încă nu a trecut
dar tata nu-l asculta
încerca să aprindă aceeași țigară
și striga la mine
băiete
lasă visele
norii se adună pe cer
și nu e nimeni să-i vadă
hai
că o să luăm bani frumoși pe ei
o să-i cumpărăm maică-tii o eșarfă
și ție cărțile lui jules verne
hai
că-i duminică
moartea se hodinește și ea
are mâinile moi
un înger o învață să zboare
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre vârstă, poezii despre vaci, poezii despre trecut, poezii despre timp sau poezii despre tată
Suflet de român
Munții-mi sunt sufletul
ce zboară liber peste nori,
Marea mi se oglindește-n
ochii ce-mi privesc necontenit
spre orizont,
pădurile-mi sunt gândurile
ce-mi freamătă fie zi, fie noapte...
Născut român, liber sunt si am să fiu,
cât timp gându-mi zboară liber deasupra munților semeți,
cât timp marea-mi cântă-n timp ce eu o privesc,
cât timp pădurile-mi dragi îmi povestesc despre dragostea ce-o poartă ploii...
Născut român, natură sunt,
mă-ndrăgostesc de verde primăvara,
iubesc stele mii ce mi se-arată noapte de noapte vara,
plâng in ritm de ploaie blândă toamna,
iarna târziu, pe terminate, dor de primăvară mi se face...
Natură sunt,
dragostea ce-i port mi-o scriu pe nenumărate foi,
până-n ziua aceea de nu ar mai veni.
poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre iubire, poezii despre verde, poezii despre toamnă sau poezii despre sfârșit
Toate aspiră către soare
O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.
O floare fără lumină
Se veștejește și moare.
Nu mai poate să-și revină
Dacă-i lipsită de soare.
O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toți la soare,
Să le facă bucurii.
Oricare viețuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.
Tot ce trăiește și crește
Are nevoie de soare.
Dacă soarele lipsește
Nu este continuare.
Cât soarele continuă
Să încălzească pământul,
Viața e perpetuă,
Cum Dumnezeu ne e Sfântul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre Soare, poezii despre sfinți, poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre plante, poezii despre lumină sau poezii despre flori
"Sic transit gloria mundi" se traduce, adaptată la România: "Sâc! Tranziția te-a lecuit de orice glorie".
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre traducere sau aforisme despre România
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.
Cerescul cerb le poartă sus în coarne.
Sunt ochiul lui atent când el adoarme.
În forma lor tot cosmosul încape.
Privește-le, nebunule, de-aproape!
Zadarnic te-nvârtești pe lângă poartă;
Cât timp problema mea rămâne moartă,
Cât mă frământ să-i aflu dezlegarea
Nu-ți părăsesc, fii sigur, închisoarea.
Căci sau sub ziduri, sau sub cer cu stele,
Înconjurat de cercurile mele,
Fie că dorm pe prund, ori blăni de biber
Cât timp le am pe ele, eu sunt liber!
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre armată, poezii despre stele, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre ochi sau poezii despre jucării
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.
Cerescul cerb le poartă sus în coarne.
Sunt ochiul lui atent când el adoarme.
În forma lor tot cosmosul încape.
Privește-le, nebunule, de-aproape!
Zadarnic te-nvârtești pe lângă poartă ;
Cât timp problema mea rămâne moartă,
Cât mă frământ să-i aflu dezlegarea
Nu-ți părăsesc, fii sigur, închisoarea.
Căci sau sub ziduri, sau sub cer cu stele,
Înconjurat de cercurile mele,
Fie că dorm pe prund, ori blăni de biber
Cât timp le am pe ele, eu sunt liber!
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pușcăriașilor Dan Voiculescu, Adrian Năstase, Gigi Becali, George Copos, Relu Fenechiu, Sorin Pantiș, Cătălin Voicu ș.a.: Sic transit gloria mundi!
Mari corupți, mari prădători,
Deputați sau senatori,
Ori miniștri sau moguli
(Cei mai mulți din ei masculi),
Toți se duc pe rând, pe rând,
Pușcăria înfundând.
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (8 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parlament, poezii despre miniștri, poezii despre ministere, poezii despre corupție, poezii despre Gigi Becali sau poezii despre Adrian Năstase
Să fie pace în lume!
Să fie pâine pe masă
Și toți ai casei acasă
Și grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Și ale lumii guverne
Să știe bine-a discerne
Nevoia vieții eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Să fie-o blândă lumină,
Și nu rachete-n grădină,
Doar vești frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Ca focul rău să nu ardă,
Cât viața-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toții de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Sub zbuciumatele astre,
Destul cu-atâtea dezastre,
O cer durerile noastre,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Destul cu traiul de câine,
Spre dezvoltare și pâine
Și pentru ziua de mâine,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
De-o pace dreaptă mi-e sete,
Plenară-ntregii planete,
A hotărât ce se vede,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ
Miniștrii lumii să n-asculte
De interese oculte,
Ci de voințele multe,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre pâine sau poezii despre planete
Ne-au zburat din suflete cocorii
Ne-au zburat din suflete cocorii
spre aceleași țărmuri neștiute
și de unde nu se mai întorc
Toamna vieții pare nesfârșită
Ne-au zburat din suflete cocorii
de parcă am plăti un bir
mereu un altu-n fiecare an
cu o nouă generație de cocori
mai tineri și mai triști
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Untaru despre viață, poezii despre tristețe, citate de Ion Untaru despre tristețe, citate de Ion Untaru despre toamnă, poezii despre tinerețe, citate de Ion Untaru despre tinerețe sau citate de Ion Untaru despre suflet
Nici nu-și dăduseră seama cum trecuseră orele, unele după altele, tot petrecând, împreună, toți; se simțeau atât de bine, încât habar n-aveau că transformaseră noaptea în zi; o noapte albă... De altel, ce noapte, în timpul călătoriei cu nava "Pacifis", cât și cu "Vulturul", care-i urma... Acestea erau doar niște repere, lipsite de orice importanță în spațiul cosmic, însă pe care ei le respectau, cu strictețe, pentru a nu-și deregla ceasul biologic... Însă cu ocazia aniversării comandantului lor, își permiteau să-l deregleze, doar nu conta; recuperau ei după aceea orele de nesomn... Acum, important era ca toți să se simtă cât mai bine, în special aniversatul lor. Și acesta se simțea bine, cum altfel?! Era același Lucian Enka, așa cum afirma întotdeauna, nu se schimbase deloc. Și era bine că nu se schimbase! Tot așa să rămână și de acum încolo, îi urară colegii.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre noapte, citate despre aniversare, citate despre vulturi, citate despre spațiul cosmic, citate despre spațiu și timp, citate despre ore, citate despre ceas sau citate despre biologie
Cărturari și farisei
Cărturari și farisei
stau pe scaunul lui Moise.
Ascultați-i, voi iudei,
dar nu faceți ce fac ei.
Căci sunt oameni după veac,
una zic și alta fac.
Căci ei leagă sarcini grele
cum se leagă un samar,
dar ei nu se-ating de ele
nici cu degetul măcar.
Căci ei strâng argint în pungi,
dar își leagă peste coate
filacterii cât mai late
peste ciucuri cât mai lungi.
În biserici și la mese
își aleg un loc în față
și le place când le iese
în răspântii și în piață
gloata lumii cea lipsită
de-a învățăturii zestre,
zicând: Doctore, maestre!
Voi să fiți doar ucenici.
Când se strânge tot poporul
ca să-nvețe cu folos,
unul e Învățătorul:
E Cristos!
Iar toți ceilalți, mari și mici,
robi și preoți și-mpărați,
nu sunt alta decât frați.
Deci pe nimeni de-azi-nainte
voi să nu-l numiți părinte.
Unu-i Tatăl Creator,
Cel ce v-a vorbit pe munte.
Cine vrea să fie-n frunte,
să vă fie slujitor.
Vai de tine, vai de tine,
fariseu cu suflet greu,
care-aveți în mână cheia
către patria promisă,
care știți că nu-i departe
însă țineți ușa-nchisă -
și o țineți pân-la moarte,
cu o ură furibundă,
ca nici voi să n-aveți parte,
și nici alții să pătrundă.
Vai de voi, vai de voi
scribi cu inimile sloi!
Căci voi jefuiți pe-ascuns
văduvele și orfanii,
prigoniți pe robi și slugi,
dar vă țineți în litanii
și în nesfârșite rugi.
Vai de tine, vai de tine
fariseu cu suflet greu
care-nconjori tot pământul
ca să faci un prozelit,
dar îl faci mai împietrit
și de două ori mai rău
decât însuși duhul tău!
Vai și-amar, vai și-amar,
suflet gol de cărturar!
Căci tu dai a zecea parte
chiar din chimen și mărar,
însă lași cât mai departe
crezul, dragostea și mila.
Scoți din blidul tău țânțarul
și nu vezi că-nghiți cămila.
Speli pe fața lui paharul,
însă nu te prinde sila
de lăturile din el.
Doctori, călăuze oarbe,
lupi flămânzi cu chip de miel!
Căci voi sunteți mai degrabă
ca mormintele spoite,
smălțuite-n flori de Rai,
pe deasupra cu podoabe
și-nlăuntru putregai.
Căci zidiți acum, șireți,
toate sfintele morminte
ale marilor profeți,
și strigați în lumea largă,
printre lacrime fierbinți,
că de-ați fi trăit în vremea
adormiților părinți
n-ați fi stat cu ei alături
în acel vrăjmaș sobor.
Dar mărturisiți cu-aceasta
că sunteți copiii lor.
Căci voi omorâți pe sfinți,
dar ați împlinit măsura
ucigașilor părinți.
Pui de șerpi cu inimi reci,
cine vă va scoate oare
din jăratecul de veci?
Iată, vă voi mai trimite
încă soli pe la răscruci.
Voi să-i fugăriți cu gloate,
din cetate în cetate,
și să-i țintuiți pe cruci,
ca să vie-asupra voastră
tot șuvoiul revărsat
de la sângele lui Abel
pân-la sângele curat
care-a curs din Zaharia,
când a fost lovit cu-amar
între tindă și altar.
Vai, Ierusalim al Vieții,
munte binecuvântat,
care ți-ai ucis profeții
și pe soli i-ai lapidat.
O, de câte ori cu milă
v-am chemat să fiți ai Mei,
să vă mântui din furtună,
să fim veșnic împreună,
să vă scap de anii grei,
cum o pasăre-și adună
puii sub aripile ei.
Și n-ați vrut.
De-acuma, iată,
Templul slăvilor străbune,
Casa neasemănată,
vă va rămâne pustie
pân-la vremea când veți spune:
Binecuvântat să fie
Cel ce vine...
Cel ce vine în Sion
să-Și zidească Cetățuia!
Binecuvântat să fie!
Aleluia!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre creștinism, poezii despre țânțari sau poezii despre învățători
Noaptea de Crăciun
Afară e întuneric, ninge și e ceață.
Și gerul, pe unde trece, totul îngeață,
Dar noi stăm în casă și bunelul colide ne învață.
Inimele ne sunt pline de speranță.
Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători și la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.
O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toți ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.
Un câine să aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toți așteptată.
poezie de Vladimir Potlog (22 decembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre ger, poezii despre câini, poezii despre întuneric sau poezii despre ninsoare
Între Ani!
A mai trecut un an fără să vrem,
Am făcut și facem tot ceea ce putem,
Ca să ne fie drumul vieții cât mai ușor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.
Copiii vor repede ca să crească,
Bătrânii și-ar dori să întinerească,
Noi, ceilalți, nu avem timp să ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca să fim.
Copiii cresc repede fără să știe,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtați sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.
Iată-ne ajunși în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem dușmani,
Majoritatea vom petrece și fără mulți bani,
Mulți, dar nu toți vor apuca noaptea dintre ani.
Cu toate acestea, eu vă îndemn la iubire,
La cât mai multă înțelegere, pace și fericire,
Să încercăm să fim mai buni în fiecare an,
Și fiecare dintre noi să ajute, chiar și pe dușman.
Viața este calea spre eternitate,
Și fiecare an este un pas,
Câți oare dintre noi, în realitate,
Știm cât timp sau pași, ne-a mai rămas?
poezie de Ovidiu Kerekes (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dușmănie, poezii despre creștere sau poezii despre realitate
Poem cardinal
tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puțin va fi
și lumea - o enclavă abisală
tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanții ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri
tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieții o vom ști
când rostul morții îl vom înțelege
tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie sau poezii despre monarhie
Lumina și întunericul
liderilor le place să fie aplaudați
dar nu le place să fie bătuți din palme
că una e momentul solemn
și alta e limba de lemn
pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină
liliecii nu au vedere
și zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
și în nouă cazuri din zece noi ratăm ținta
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lemn sau poezii despre Pământ
Atâta timp...
Atâta timp cât mai avem o țară
Și știm că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă și amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.
Atâta timp cât mai avem o viață,
Bună sau rea, așa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea față-n față
Nu să ne-ascundem după o perdea.
Atâta timp cât mai avem onoare
Așa cum am avut de când ne știm
Chiar dacă umilința rău ne doare
Putem pe toți în ochi să îi privim.
Atâta timp cât mai avem un suflet
Și o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreți chiar dac-am suferit.
Atâta timp cât nu uităm trecutul
Și cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în față un viitor.
Atâta timp cât mai avem speranțe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi și circumstanțe,
După eșecuri ne vom reveni.
Atâta timp cât mai avem o șansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Și să urcăm pe ea până la cer.
poezie de Octavian Cocoș (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre onoare