Teatrul vechi

Lumina care cade fals, difuză
În teatrul vechi ca o uitată stampă
Ori dintr-o vag şi simulată lampă
Sugerând o altă Siracuză

Râd spectatorii strâmb şi se amuză
Un aer cabotin ajuns la rampă
Starlete-n minijupe,-n rol de vampă
Un loc plătit, neonorat de muză

Acelaşi public glorios şi rece
Reneagă decăzuta aventură
Pe care teatrul de un timp o-ndură
Fluieră zgomotos şi dă să plece
Trecând printre iluzie şi vis
Blazat, dintr-un abis în alt abis

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici până astăzi o clasificare general acceptată a genurilor şi tipurilor artistice, dar în acelaşi timp obişnuim să deosebim patru categorii: teatrul epic, teatrul muzical, teatrul-dans şi teatrul de mişcare, respectiv genurile teatrului de păpuşi sau al teatrului figurativ (care se poate împărţi în mai multe subcategorii).

Kekesi Kun Arpad în Fenomenologia (teatral)culturală a trecerii graniţei (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momente de criză ale societăţii, Teatrul joacă un rol fundamental: criza poate crea anticorpi, care să îndrepte lumea spre lucrurile mai sigure, iar cultura este unul dintre acestea. Bucuria sufletului şi a minţii într-o sală de teatru poate compensa supărările diurne, pentru că Teatrul rămâne pururi interesant, bogat, semnificativ şi cald. Indiferent de context, Teatrul se reface prin el însuşi. El nu va dispărea, va fi mereu în căutare.

citat din Ion Caramitru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor dramaturgi care cochetează cu teatrul absurdului

În scenă delirează vag actorii,
În sală dau din umeri spectatorii...
Iar dramaturgii spun cu glas patern:
O fi absurd, dar e... modern!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, actorii, nu alegem să facem asta. E o meserie atât de grea şi de nenorocită! Din când în când ne priveşte şi spune: "Măi, ia vino tu aici şi fă-te sluga mea pe viaţă! Să robeşti şi să roboteşti pentru mine toată viaţa ta". Şi aşa se întâmplă. Aşa că am fost la Teatrul Armatei – acum îi zice Teatrul Nottara, la Studioul Actorului de Film – acum îi zice Teatrul Mic, la Teatrul Tineretului – acum îi zice Teatrul de Comedie şi am ajuns la Naţional, unde, în anul 3 sau 4 de facultate, m-am angajat. Am undeva şi actele care dovedesc că Albulescu V. Iorgu este angajat "artist corp ansamblu la Teatrul Naţional cu 205 lei pe lună".

Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul nu poate fi o simplă oglindire. Teatrul nu este arta imaginii. Teatrul e cu totul altceva.

citat din Jerzy Grotowski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare târzie

Stau acasă doamnă
Şi privesc cum bate
Ploaia mea de tomnă
Lucrurile toate

Ca o nălucire
Coborând din vis
Peste-ntreaga fire
Pusă pe-un abis

Oameni cu umbrele
Searbăd sacrificiu
Uzi până la piele
Se duc la serviciu;

Nu merg nicăieri
Stau ca-ntr-o cutie
Cheltuind averi
De melancolie

De aceea doamnă
Gândul mi se-abate
Înspre-o altă toamnă
Singura din toate,

Blândă şi domoală
Printre ani abrupţi
Când mergeam la şcoală
Cu bocancii rupţi,

Într-un sat aproape
Dar rămas departe
Vis furat de ape
Dintr-o altă carte

De aceea doamnă
Am prins să vă scriu
Cu lacrimi de toamnă
Atât de târziu

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toată lumea, publicul se împarte în două părţi: o parte care merge la teatru şi plăteşte, şi alta care nu plăteşte şi nu merge la teatru. La noi se-mparte altfel: o parte care plăteşte teatrul naţional şi nu merge la teatrul naţional şi alta care merge la teatrul naţional fără să plătească.

Ion Luca Caragiale în articol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, teatrul e viu. Teatrul nu trebuie să fie nicicum. Teatrul nu are reguli pentru mine. Adică eu nu ştiu care sunt regulile teatrului. Există o carte în care să scrie despre regulile teatrului?

citat din Marius Manole
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printr-un neaşteptat dar al soartei, în timp ce poezia română câştigă în Eminescu expresia ei cea mai înaltă, proza narativă şi teatrul ating acelaşi nivel în Ion Luca Caragiale, un scriitor pe care îl înrudeşte cu emulul său în lirică aceeaşi perfecţiune a conştiinţei artistice, acelaşi cult al cuvântului românesc pe care îl înzestrează cu noi şi mari puteri expresive.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de abis

Aşa îmi place să mă arunc
în abis
de acolo zborul e de vis
e mai lung
din punctul prezent şi latent
din care începe un inifinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul nu se întâmplă numai atunci când actorii şi spectatorii se întâlnesc într-un spaţiu pentru a împărtăşi o experienţă;teatrul este o cale de a scăpa de "societatea din tine", de a scăpa de angoase chinuite sau de energii depresive, de a te redescoperi, de a te auto-modela, de a te lăsa cuprins de uimire, chiar şi temporar, în faţa miracolului existenţial.

citat din Jerzy Grotowski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu fac teatru pentru oamenii de teatru şi de multe ori am spus că ar fi bine să se abţină, să nu vină, dacă nu le convine. Cronicarii, de exemplu, consideră că fac parte din categoria oamenilor din teatru. Dar sunt şi cronicari care n-au nicio legătură cu teatrul, care nu simt şi care urăsc teatrul.

citat din Radu Afrim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul îşi pierde actorii

Aproape-n fiecare an
teatrul pierde un actor.
Se stinge lampa în tavan,
scena e un trist decor
Conduşi pe ultimul drum
de spectatorii văduviţi,
Rolurile lor rămân
chiar şi când sunt împietriţi.
Dar, aura strălucitoare
a actorilor plecaţi,
Rămâne nepieritoare
pe scena unde-au jucat.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între vorbe şi-ntre fapte

Între vorbe şi-ntre fapte
E mereu un spaţiu gol
Peste care un şeol
Stăpâneşte ca o noapte

Oamenii de teamă urcă
Semnele care coboară
Când lumina înfioară
Lighioanele ce spurcă

Şi întoarce împotrivă
Marginea după un centru
Veşnic temerea ei pentru
Naufragiu sau derivă

Totul ni se pare straniu
Nici aievea, nici în vis
Un abis întredeschis
Ca o mină de uraniu

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul târziu

Vom pleca, vom pleca, este adevărat
Locuri la lojă au fost reţinute
Biletele toate sunt de mult vândute
Umbrele noastre au şi plecat.

La teatrul acela nu vor fi actori
Noi vom fi pe scenă şi vom fi în sală,
Va fi marele spectacol de gala
Pe care l-am visat de-atâtea ori.

Va ninge cu flori în teatrul târziu
Sau straja tăcută la uşă va bate
Suntem bieţii actori ai orei rotunde –
Riduri pe viaţă frumos desenate.

Vom merge la recepţii, interviuri vom da
În salonul oval al marii întrebări.
Ridică-te, doamnă, în cârjele tale
Să mergem la teatrul marilor ninsori.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am jucat tot felul de roluri. Pe lângă Teatrul "Constantin Tănase", am jucat 18 ani la Teatrul de Comedie. Înseamnă foarte mult pentru public să vadă că poţi să faci şi asta, şi cealaltă. Şi trebuie să-i convingi pe oameni, nu numai aşa de formă, că altfel se uită imediat!

Stela Popescu în Revista Unica (august 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt matinal

m-am trezit în zorii albi de catifea
senzualitate câştigată dintr-un vis
care alunecă uşor prin aburi de cafea
limpede curat departe de abis.

ochii înseninaţi de lumina blândă
aer de chemare şi de freamăt pur
chipul care zâmbeşte-n oglindă
amintiri hoinare cuprinzând azur.

infinit de motive viaţa s-o ador
înţelepciunea care mişcă gânduri
mândria dureroasă a fiecarui dor
deschidere spre taine slove şi lieduri.

lume drumuri străbătute pe aripi de cocor
cântecul vieţii care trece prin ziduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea de somn albastră

moto:
Departe stau de certurile mărunte
Străin şi intereselor de clan
Fiecare om are un munte,
Pe care urcă-n spate-un bolovan
--------------------------------

Rătăcirile de noapte
Pe tărâmul unui vis
De atâtea ori inapte
Să te treacă de abis;

Deschizi ochii mari şi vezi
Şi ambiguu şi confuz
Umbre de cirezi, livezi
Desenate de Urmuz

Lume care-apoi dispare
În ţinuturi iluzorii
Precum şterge o eroare,
Internetul din memorii

Şi-nchizi ochii. Te-ai întoarce
Ispitit de un fior
Acolo de unde doar ce,
Te-ai întors dintr-un alt zbor

Ai da tot ce n-ai, să ştii
Visele să ţi le torci
Doar atât: să te întorci,
S-aduci nişte semne vii!

Bate ziua în fereastră:
Moleşită de căldură,
Pasărea de somn, albastră
Te-ar fura dar nu se-ndură

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis ce eşti

Abis ce eşti,
Eşti rece, şi de ceaţă-nvăluit
Eşti drumul fără de sfârşit,
Mă chemi spre tine, chemarea ta e rece,
De al tău hău, nimic nu poate trece.

Mai stau o viaţă şi cu riduri multe,
Mai stau un veac, chiar şi pe stânci abrupte,
A ta prăpastie cu vrute şi nevrute,
A tale stânci în pietre fie rupte.

Nu-i timp, nici ceasul nu va bate,
Doar vântul aprig încet mă dă pe spate,
Voi fi tot lângă prispa mea de-o viaţă,
Nu m-aştepta, mai am un pic speranţă.

Îngeri sublimi, veniţi de mă luaţi,
Spre cer, Tu, Doamne, doresc să mă înalţi,
Te las abis, rămâi hain şi rece,
Nu am nimic cu tine de-oi petrece,

Aici e doar iubire printre stele,
Rămân o stea, rătăcitor cu ele,
Rămân o stea

poezie de Petru Hadbavnic (24 decembrie 2014)
Adăugat de Petru Hadbavnic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram singur

Eram singur într-o mare de durere,
Eram singur sub un cer fără stele.
Eram singur sub un soare arzător,
Dar tu ai venit ca un dulce fior!

Ca dintr-un mare abis,
Ai venit ca prin vis,
Cu focul dragostei,
Care este veşinc aprins.

Aveai trup de nimfă,
Ochii ca două stele,
Părul tău frumos mirosea
A floare de micşunele,

Tu cu măna ta gingaşă
Trupul meu rece ai atins,
Şi eu m-am trezit
Ca dintr-un straniu vis.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!