Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Arghezi

Vine de la sine

Gândirea vine de la sine,
Pe căi ascunse și străine,
Când n-ai chemat-o, fără știre
Pe firu-i nevăzut, subțire.

Și când o ceri nu-ntotdeauna
Și-arată raza-n flori ca luna,
Să țeasă cu argint, la vreme
Sufletul greu de crizanteme.

O cauți și ai vrea să cânte
În umbra viselor răsfrânte.
Și-n nici o zare nu tresare
Lumina serii gânditoare.

poezie celebră de (1959)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Citate similare

Tudor Arghezi

Melancolie

Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Și-n perdeaua lui subțire
Își petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele și-au împletit
Firul lor cu firul mare.

Și acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Și-as voi mi se pară.

poezie celebră de din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Fata tristă

Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.

Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, — dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!

Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
-mi sărute gura.

Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...

O, știu bine că-n zadar
Dragostea mă mână
-l aștept cu lacrimi iar
Noaptea, la fântână.

Nu mai vine să-i șoptesc
Dorurile toate
Și la sân să-i încălzesc
Mâinile-nghețate!

Ci doar vântul nopții rece
Fruntea mi-o sărută,
Peste codri luna trece
Galbenă și mută.

Lung suspină-n freamăt greu
Fagii de pe coaste...
Noapte dulce, dragul meu
A plecat în oaste.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.
Costel Zăgan

Către contra

Eu copilul din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
îmi încep testamentul cu amin

Cu sufletul de viscol plin
și-n gând cu flori de gheață
mai trag de dușcă o oală cu venin
și-mi vine iarăși chef de viață

În gând cu flori de gheață
frate de vers de-o poezie cu Arghezi
scol Psalmii dis-de-dimineață
eu copilul din flori al zăpezii

Cu sufletul de viscol plin
primăverii tale mă închin

poezie de din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Amurg în Skania

Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,
din umbra lui acuma mă cobor
și ies în șes și în amurg și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
apele limpezi și aripa morii
ce-n zarea cerului se învârtește.
Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. – Privește:

Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârșire
pe care-aleargă nouri străvezii,
și-ngrămădiri de alb din când în când,
și-n zare tonu-acela cenușiu, subțire,
pe fondul roz al serii ondulând,
și peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.

Stranie alcătuire
în sine zbuciumată și sprijinită-n sine,
cu aripi uriașe și chipuri și cortine,
și munți în fața celor dintâi stele,
și-o poartă-n depărtări adânci,
pe unde doar păsările dacă pot pătrunde...

poezie de din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Li Bo

Bând singur sub lumina lunii

Eu aici printre flori – cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu fața către umbra mea – și deja suntem trei.
Luna nu știe cum bea,
Iar umbra mea nu poate decât -mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie țină până în zori.
Cânt – luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez – umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Umbra

Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,
Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,
Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,
Umblai numai să cauți culcuș sau mănânci.


Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare
Și copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.


Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine,
Tu nu știai că suntem într-unul singur doi,
Împreunați pe viață din două firi străine
Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.


Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,
Cu linia schițată aceeași de contur,
Pe pulberea fierbinte și-n cremenea tocită,
Ca un păianjen negru ce-ți umblă împrejur.


Sunt peticul de noapte dat ție din născare,
Și ies și intru-n tine în zori și în amurg.
Din mine vii și-n mine te-ntorci în bezna mare,
Firimițată-n oameni și-n zilele ce curg.


În mine-i scris destinul cu slove nevăzute
Ghicește-ți-l, -l afli, de-ți este plin sau gol
Țâțânele zidite alunecă tăcute,
De-abia lăsând treacă un fum, ca un simbol.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Umbra

Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,
Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,
Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,
Umblai numai să cauți culcuș sau mănânci.

Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare
Și copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.

Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine,
Tu nu știai că suntem într-unul singur doi,
Împreunați pe viață din două firi străine
Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.

Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,
Cu linia schițată aceeași de contur,
Pe pulberea fierbinte și-n cremenea tocită,
Ca un păianjen negru ce-ți umblă împrejur.

Sunt peticul de noapte dat ție din născare,
Și ies și intru-n tine în zori și în amurg.
Din mine vii și-n mine te-ntorci în bezna mare,
Firimițată-n oameni și-n zilele ce curg.

În mine-i scris destinul cu slove nevăzute
Ghicește-ți-l, -l afli, de-ți este plin sau gol
Țâțânele zidite alunecă tăcute,
De-abia lăsând treacă un fum, ca un simbol.

poezie celebră de din Cântare omului (1956)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crizanteme

Și lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
conturăm apusul.

Oferă-mi, cer...
În toamnă crizanteme,
Când o să fiu
Un roi de diademe.

Pictează-mi, rog
Pe cuget crizanteme,
Când o să știi
Culorile ce mă dizolv.

Îmbracă-mi, strig
Făptura-n crizanteme
Când toamna
Simt că mă îngrop...

Dezbracă-mi, chem
Frica de crizanteme
Când o să vezi
Că mă topesc de foc.

Și lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
Apusul -l sufoc.

poezie de din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpuri noi

Vine o vreme când timpuri noi,
Le va umbri pe cele de apoi;
În care te ascunzi sub măști de lut
Impermeabile la ploi și vânt.
Și-n față vezi doar cioburi sparte,
Lumi noi, urât distorsionate,
Pierdute-n labirinturi închise,
O noua eră, făr de vise.

Vine o vreme când nici un fir,
De iarba nu va crește-n cimitir.
Când cireșii de mai se otrăvesc
Cu ura din sufletul omenesc.
Și vezi din a lor trunchi cum curge,
În loc de rouă, stropi de sânge,
Și vezi și frunze închistate,
Cireșe amare și stricate.

Vine o vreme de încercare...
O vreme de: care pe care?
În care cazi de nu porți mască,
În care alți te ataca,
Cu zâmbet de-o inocență amară
Cu raze de ploaie în plină vară.
In care TU ca un bun OM,
Sădești din ură, flori si-un POM!

poezie de (17 decembrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cornul mării, cornul serii

Valul bate-ncet în stâncă,
Spuma-i dulce o-nfășoară
Într-o horbotă ușoară;
Umbra serii de vioară
Crește-n liniștea adâncă.

Privesc cerul. Se adună
Zarea pură-a unui vis,
O lucoare de abis
Mă îmbracă. Cum răsună
Cornul mării, indecis.

Strălucește în orgia
Viorie de pe mare
Luna palidă, în zare,
Luna din Infern, soția
Sufletelor în pierzare.

Țipă-n volburi largi lăstunii,
Umbra crește ca o floare,
Ca o floare-amețitoare,
Apa,-n gemetele lunii,
Jos pe stâncă, albă, moare.

De departe sună cornul,
Cornul serii, cornul mării,
Cornul surd al întristării,
Cornul mării, cornul serii,
Cornul jelei și-al pierzării!

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cincinat Pavelescu

Lui Tudor Arghezi

Buchetul rimelor ce dai
Au o puternică savoare,
Dar titlul "Flori de putregai"
Arghezi, cred că nu-i cuminte,
Nu vezi că prea aduce-aminte
C-ai stat odată la răcoare?

hexagramă de
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Grâu

Vântul vine de departe, de foarte departe.
Vine și scutură grâul în palmele mele,
Scutură grâu și scutură stele.

Lumina vine de departe, de foarte departe.
Vine și-n aur mă-mbracă, în straie de aur,
Și-i spune ciocârliei -mi cânte un cântec de aur.

Ciocârlia zboară și cântă aproape de cer,
Cântece limpezi s-aud de la zare la zare,
Și aripele nu i se aprind de la soare.

Stau lângă soare și eu, nu ard, nu m-aprind,
Stau lângă soare și cânt,
Grâul se scutură greu, pe pământ,

La anul alt grâu se legene-n vânt,
Alt grâu, mereu alt grâu se legene-n vânt.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Strugurii

Când strugurii se coc, fără-ndoială
Că vrei spargi o boabă între dinți,
Și cu dulceața verii alinți
Lumina toamnei scoasă la iveală.

simți în suflet cât de greu se lasă
Frumosul trecător și plin de sine
Într-o speranță care mai revine
Din când în când, ca strugurii pe masă.

Butoaiele rostogolesc pe doage
Miresme dulci și mult strălucitoare,
Păcat al unei clipe trecătoare
Când o fecioară vine să se roage.

Toamnă subțire, plină de rugină,
Mai lasă-mă mă revolt că pleci,
Fără știu anume ce poteci
Voi mai găsi umplute de lumină.

poezie de din Paradoxuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Artefacte" de Bujor Voinea este disponibilă pentru comandă online la numai 10.01 lei.
Tudor Arghezi

Doliu

Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca niște nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.
De-acum străină mâna ta
Îți va ședea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Și ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea.

Orbit-a viața și, cu ea,
Și cântecul și luna,
Și unda-n care strălucea
S-a stins pe totdeauna.

Tu pentru veci nu vei mai fi,
Și-ai fost, cumva, vreodată?
Pustiul mă învălui,
Când sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altădată!
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot căutând un vreasc de rost
Într-aste drumuri fără drum,
În care toate doar au fost,
Și nu mai sunt acum.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Nicoleta Toniță

De când

de când zdrobim cu pumnii tari țărâna
a mai rămas un punct azi doar lumina
un vers și-n bulgărul amar de tină
topit-am lacrima -nalț la cer, cunună.

de vremea este mai plec prin ploaie
alerg, din nou genunchii se îndoaie
rescriu iar pași sterg din umilințe,
și-n suflet aștern din nou dorințe.

că uite azi e vreme de-amintiri, copile
și-n calendare-adaug numărul de zile,
întreg mi-e sufletul e chiar rotund
de-i luna plină plâng din nou, răzând

și strâng cu bucurie-n mine fiecare dor
și îl anim de-o coardă de chitară-ncetișor
să-i cânte nopți în cor cu florile de tei
ne-nvelim cu norii și să-i ferim de ploi...

poezie de
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Către contra

Copil din flori al zăpezii

cu sufletul de viscol plin

frate de vers cu Arghezi

încep parcă totul cu amin

Cu sufletul de viscol plin

în vers cu flori de gheață

o dușcă din oala cu venin

și-mi vine chef de viață

În vers cu flori de gheață

frate de vers cu Arghezi

psalmii dis-de-dimineață

copil din flori al zăpezii

Cu sufletul de viscol plin

primăverii tale mă închin

poezie de din Poeme infracționale (1995)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina Bonescu

Să nu mă cauți

să nucauți... întâmplarea
a fost când eu credeam că-s moartă
dar ispășind pedeapsa vie,
am tras zăvorul de la poartă

să nucauți prin pădure
tu m-ai găsit când rătăceam...
acum busola e la mine
și săcauți e în van

să nucauți când e noapte
pe raza lunii alunecam...
am fost puțin descumpănită
acum privesc lumina iar

să nucauți...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine o vreme

Vine o vreme când totul dispare
Și ochii vor plânge cu lacrimi amare.
Vine o vreme când vrei reiei
Și tot ce obții sunt numai idei.
Vine și vremea când roata se oprește,
Vei vrei s-o învârti dar nu se clintește.
O altă vreme va cădea pe tine..
vrei iubești să nu ai pe cine.
Un zâmbet vei vrea, un semn de la mine,
Dar n-am mai fiu și nu-ți va fi bine!
Căci anii vor trece fetițo în zbor...
Tu amintire iar eu călător.

poezie de (16 august 2016)
Adăugat de Mihai PîrvuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Joc de creion

Brotăcelul, la fîntînă,
L-ai avea la îndemînă,
Ca -l prinzi ( pe brotăcel )
te joci nițel cu el.

Însă nici nu poți -l vezi,
Verde dintre frunze verzi,
Căci cu ele seamănă
Ca o frunză geamănă.

A! că-i mic și e frumos
Și n-ar prea umbla pe jos,
Că-și mînjește - și nu vrea -
Pielea lui de catifea.

Stă în pom pitit, pe cînd
Ție ți-a venit un gînd:
Printre mugurii crescuți,
-l mîngîi și să-l săruți.

Dar ai vrea să știi, acum,
Ce se fac, pe frig și-n drum,
Cînd se scutură copacii,
Brotacelul și brotacii.

Căci, pe viscol, fără foc,
Nici căciulă, nici cojoc,
Pot degere, săracii,
Brotăcelul și brotacii.

N-avea grijă. Nu le pasă.
Și-au gătit la cald o casă,
În pământ, pe sub tulpini,
În adînc și-n rădăcini.
Și-acolo, pe vreme rea,
Dorm întinși pe-o canapea.

poezie celebră de din VERSURI - 1980
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Tu n-ai venit!

Iarba-și saltă brațe verzi
Printre pomii din livezi.
Vine primăvara!... Vezi?!
Cuib de păsări părăsit
Peste iarnă șubrezit,
S-a-ntremat. Tu n-ai venit!
Tu, cu gura-ți de căpșuni,
Ne-ai facut pe toți nebuni.
Nu ai vrea să te îmbuni?!
Stau și te privesc posac,
Ca un petec fără sac.
Nu mai pot! Cât mai tac?!
Ramuri s-au gătit cu flori.
Când te văd mă trec fiori.
Cât o să mă mai ignori?!
Ți-o spun fără înconjur;
Nu mai pot nici eu -ndur,
te-aștept, te conjur!

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook