Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poeme din ciclul amintiri din copilărie: 1. când eram mic

când eram mic, eu gândeam lumea cam așa:
mai întâi curtea cu toate orătăniile,
până-n deal era satul, după deal câmpia, după câmpie orizontul
și lumea mea se reducea la popă, la preoteasă, la învățător,
la tata, mama, fratele și sora mai mare.
apoi tata a plecat în război și-am rămas singuri cu mama,
sărăcie, țiganii la bug, mareșalul antonescu,
gustând din mâncarea soldaților,
zicea:,, frați români, treceți prutul..."
trecuseră prutul, zicea tata mare, notarul,
ce dracului mai căutau ei până-n fundul rusiei?
apoi retragerea, încercuirea de la cotul donului,
,, ce făcurăm noi, fraților, zicea leu paraleu,
acum îl loc să trecem pe sub arcul de triumf
venim ca proștii cu capul în jos acasă cu rușii în spinare...
ăia o să ne călărească muierile noastre
și-o să ne dea să mâncăm la gamelă.
,, măi staline, burtănos,
ce-ai dus lumea la colhoz?
măi staline, burtă mare
ce-ai desființat hotare?"
când m-am mai ridicat si eu, unii s-au făcut pionieri
și eu într-un colț al clasei priveam ca prostul la ei
și mă întrebam ce-or fi făcut ei în plus față de mine.
hei, ce-au făcut, erau os de muncitori, țărani săraci
care construiau socialismul la orașe și sate,
,, port cravata roșie de pionier"
mama s-a dus la țurca să dea cu bobii,
da' ce țață, băiatul meu, fără cravată?
de necaz mi-am luat si eu o batistă neagră si-am pus-o la gât.
ce-ai, mă?, m-a întreba învățătorul,
am gâlci, dom'țător...
țurca a zis că am un bob zăbavă, să mai aștept
că-mi va veni si mie rândul.
și tocmai când mă pregăteam de plugușor
aud o voce: băăă, a fugit regele, s-a dus dracului,
avem să bâzâim ca bezmeticii, cum fac albinele fără regină,
era bagheară cu oile, fluiera, imitând un țigan
care venea cu fiare vechi prin sat:
ia, ia de la meșteru, meșteru cu burdușelu,
sucala, tândala, țesala, amănaru,
toate făcute cu ciocanu,
ia secera si ciocanu de la dej,
c-a băgat spaima-n burgheji...
ce e mă? pstttt! mașina neagră culege oamenii ca pe nuci
l-a luat pe radu, chiaburul, legionarul
și pe ai tantelii care l-au înjurat pe stalin cu colhozul lui,
pe zuvelcă, ăla cu comedia, pe stere, pe dascălu, pe marin al flocii,
îi leagă la ochi și-i duce-n siberia...
ai, fa, zău?
s-a-ntors lumea cu curu-n sus,
acum răul vine de la răsărit la apus...

poezie de (23 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tată, de ce ai plecat?

Tată, de ce-ai plecat?
Lumea zicea că ești un bețiv notoriu,
ai patima suptului, ești un împătimit al alcoolului.
Și mai zicea lumea că ne-ai distrus fericirea.
Fericirea?... Poate altceva.

Noi te iubeam așa cum erai.
Mai știi copacul pe care l-ai plantat?
Era mic când l-ai plantat
Și am jurat
într-o zi va fi tăiat.
Nu m-am ținut de cuvânt, tată;
Îmi pare rău nu m-am ținut -
Acum va trebui să-l văd toată viața.

De când ai plecat, se zgribulește la mine
Și îmi face, complice, semn din câte-o creangă.
"Ce vrei? - îi spun- m-am săturat de tine,
Mori și tu, vreau să am viața mea!"
Am vrut să-l tai ieri,
Am încercat,
Dar s-a gudurat,
Apoi a țipat
Cu țipăt uscat,
Cum face cățeaua lelii Parasca
Atunci când îi îngroapă cățelușii abia fătați.
De vii îi îngroapă...
Tu ai avut noroc.

Frumos costum de înmormântare
Ți-am cumpărat!
tocmai fusese ziua ta.
Ți l-a admirat și bunul tău prieten.
Chiar a zis:
"Tulai, frate, că-i tare frumos,
Să-l porți sănătos!"
Ți-a făcut din ochi și a tras o dușcă dintr-o sticluță
Pe care scria: "Frecție - răceală și gripă",
Dar stai liniștit,
Nu e răcit.
E sănătos.
Și eu sunt,
Și sora mea,
Și fratele meu,
Și toată lumea e sănătoasă.

Tu ziceai mereu sănătatea e mai bună decât toate;
Iar eu te-am întrebat:
"Tată, îmi dai un pic de sănătate?"
Ai spus nu se poate cumpăra
Și am înțeles nici un Crăciun nu va fi altfel.

Acum e iarnă, tată;
Dar la toamna ce vine
Copacul tău îmi va da mere,
Mere de la tine, înțelegi?
Am să fac un cidru bun,
Am să mă îmbăt și am să întreb copacul:
- Tată, de ce-ai plecat?
Copleșit, mărul va plânge...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
nu stingă lumina
din când în când
măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
înțeleg de ce a plecat tata...

poezie de (17 aprilie 2022)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
nu stingă lumina
din când în când
măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
înțeleg de ce a plecat tata...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încerca ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineața aceea am plâns

gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns

ploua și era frig...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Clipă în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineața aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns

ploua și era frig...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
nu stingă lumina
din când în când
măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
de-asupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii care mă vor face
înțeleg de ce a plecat tata...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
nu stingă lumina
din când în când
măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
înțeleg de ce a plecat tata...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Clipa î

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

De Crăciun, clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineața aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns

ploua și era frig...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineața aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns

ploua și era frig...

(Autor: Teodor Dume)

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

Astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo și mă privește de sus
dar tata?
de ce nu strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu
tata și cu mama au fost cândva pe-aici

e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie să mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Astăzi se fac 2 ani de când tatăl meu a plecat dintre noi...

Eram copil acasă și tatăl meu puternic,
și mama îmi era precum în zi lumina,
stătea în crucea zilei privind spre cerul 'nalt,
și culegea luceferi cu sufletul și mâna.

Eram copil în urbe și tata de ne-nfrânt,
și mama-n mănăstire sfințea icoana rece,
stătea la miezul lumii, tăia în două-un vânt,
privind cum înspre moarte amiaza sa se trece.

Eram copil în curte și tatăl meu cel sfânt
tăia în două viața cu pieptul și cuvântul,
avea în piept lumina ne-mprăștiată-n vânt,
și-l aștepta în pulberi și-n pulbere pământul.

Eram copil acasă și tata-mi-era scut,
avea în stânga luna și soarele-n piept,
învăța în codru nemoartea să-mi ascult,
risipesc în cețuri mărgăritare-n vânt.

Eram copil în casă și tata era dus,
plecase închine paharele cu rouă,
când mama în odaie, c-un caier și cu-n fus
torcea lumina lunii și o tăia în două.

Eram copil prin curte și sufletu-mi plângea,
și venea tata-n grabă și mama mea venea,
aveau cu ei balsamul ce viața-mi vindeca,
și tata cu-a sa palmă o lacrimă-mi ștergea.

Și vremea a trecut, și n-am mai fost copil,
și tata prin ogradă făptura-și mântuia,
eram copilul care prin neguri și prin frig
priveam un tată care în viață se stingea.

Eram copilul care părintele-și iubea,
eram copilul care adulmeca în vânt,
aveam un tată-n lume și lumea mi-l rănea,
aveam un tată-n viață și-o umbră-n pământ.

Și vremea a trecut, și n-am mai fost copil,
și tatăl meu în trudă puterea-și sfâșia,
și s-a făcut de ziuă, și tatăl meu s-a dus,
în vremea-n care-n mama și lacrima plângea.

Și m-am trezit de-o dată matur cu barba rasă,
I se scursese-n pulberi și în cenuși puterea,
la margine de lume pe pat moartea și-o dorea,
iubise-n viața-ntreagă pe mama mea lumită,
și-o lacrimă de jale în lacrimi și-o-nflorea.

Așa sfârșit cu zile, cu zilele în mâini,
s-a dus spre ceas de noapte un tată ce-am avut,
mireasma de agheasmă, de ceară și azimi,
îmi mai presară-n suflet veninul nebăut.

Și tocmai de aceea, în ceasul ăsta rece,
descântul meu de viață e veșted și pătat,
și amintirea caldă a tatălui nu trece,
el îmi rămâne-n vremuri și tată și-mpărat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Teo, băiatul lui tata

Patru aprilie e ziua în care mama
m-a făcut pe un pat de flori
o zi
de miercuri
luminată de cireșii ce plesneau de culoare
tata era dus la cârciuma din sat
să-și mai înece amarul în vodca de 33 de grade
primită pe datorie până la salar
din când în când scăpa printre dinți
ultima înjurătura învățată de la bunicul
dus și el cu o zi înainte de paști
"futu-i amarul măsi de viață" și
după câteva înghițituri
de vodcă cu mâinile așezate peste piept
își aștepta moartea de parcă
serviciul de urgență ar lucra numai pentru el

tata era un om bun
milostiv și cumsecade
după ce golea jumătate din sticla cu vodcă
se ridica pe vârful picioarelor și
"o lua din loc" pe lângă gardul de scândură al vecinului
clătinându-se precum
o barcă pe valuri aflată în derivă
și să nu-l simtă mama se văicărea
că-l doare un picior
dar în ziua aceea de miercuri
patru aprilie
îmi spunea moașa
după ce am mai crescut
că tata
avea sentimentul că l-a întâlnit pe Dumnezeu
și că au stat la "una mică" la bufetul din sat
ca doi tovarăși de drum
cu degetele aspre și noduroase
și-a pipăit obrazul lipit de burta mamei
și cum parcă ar fi la celălalt capăt al lumii
a strigat "E băiat..."
și de atunci am rămas "băiatul lui tata"
din când în când pipăi ultimul lucru
rămas de la el –
scrânciobul mucegăit de sub nuc

și nu știu de ce
când mă apropii simt
cineva se plimbă prin mine
tăcut
în răcoarea de sub cer Dumnezeu
an de an binecuvântează o zi

patru aprilie

poezie de din carte, atlantida din suflet
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între Tată și Fiu
nu o să întreb nimic
despre cei care se vând pentru
câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua aceea
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță sufletul e în mâinile tale
dar tata?
de ce nu strigă tata?
nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu
tata și cu mama au trecut pe aici

e târziu
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie să mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marin Sorescu

Moare străbunica

"Mama mea, când s-a-mbolnăvit de-a murit,
Cum a făcut? S-a dus în ziua de Crăciun la tămâiat,
Numai în scurteică și ghete.
Și, când a venit, a fript carne și ce-o mai fi făcut
Și-a-mpărțit. Și la urmă a luat-o cu frig
Și-a-nceput să-i fie rău. Și-a-nceput
zacă.
O lua cu frig, cu frig..."
A șezut până în ajun de Anul Nou.
- Bine c-am apucat să fac colacii toți.
Că dau láștină pe lumea ailaltă.
Bine că m-am grijit, zicea.

- Ioniță, ia să vezi tu de copilul ăla
(Eu eram copilul, continuă Moșu, care stă pe-un butuc de plută
Cioplește un ciomag și-i povestește lui Ionică) -
Îmbracă-l, încalță-l,
de-acum încolo numai tu o să vezi de el,
că eu
Părăsesc. A murit în ziua de Anul Nou.

Ce an?
Nu e scris nicăieri.
fi fost prin 1877.
"Eram copil, auzeam tunurile din Calafat când băteau".
Și Moșu, după ce s-a sprijinit o vreme
În ciomagul cioplit, afumat și lustruit de mâna lui,
S-a stins și el.

poezie celebră de din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.
Teodor Dume

Ștergarul în care mi-am uitat copilăria

locul din care nu fug niciodată -
copilăria


m-am născut în ziua în care albul din cireși plesnea de culoare
cerul lăcrima pe la margini
mama se pregătea învelească sarmale în foi de varză acră
(ultima fiertură dinainte de paște)
câteva gânduri mocneau printre cuvinte...

calul vecinului era dus la plug între hatul lui Mitru din deal
oricum nu avea cine să-l înhame la căruță
tata plecase la muncă
îl năcăjea plecarea la patru fix dimineața pe jos cinci kilometri
uita de mama și de burta ei țuguiată ca o pâine
scoasă din cuptorul de după casă făcut de străbunicul
înainte de război...

așa m-a născut mama neajutorată
fără doctor într-un ștergar alb
din cânepa primită de la bunica

m-am simțit bine până am rămas singur...
mama s-a dus să adune câteva ierburi
le așeze în mănunchi
sub grindă poarte de
belșug și de noroc...
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va îngriji somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din răsăritul târziu
separându-i trupul de umbră

și va pleca cu Dumnezeu

tata s-a dus și el...
într-o dimineață pe la patru
cu merindea sub braț
și o fotografie învelită într-un ziar
și nu s-a mai întors...

o fi vrând
să se întâlnească cu mama
la capătul de drum
unde se opresc sufletele...

fi vrut știe și mama
că am mai crescut
și că-i seamăn mult
că o duc bine
și că mi-am cumpărat un cal
ar fi bine vadă cum îl mângâi și mă joc
lângă lăstarul ieșit din scorbura nucului
sub care bunicul trăgea cu sete
dintr-o pipă cumpărată de la târgul din Dobrești
și cum o aștept
seara
la capătul uliței
și privesc spre sat
până când văd cerul aplecându-se
sărute pământul de noapte bună...

sunt singur acum

ștergarul alb
în care
mi-am uitat copilăria -
singurul suvenir de la mama
îl port la piept
uneori prefac
că o văd
ținându-mi capul pe genunchi...
cu firul tors din lacrimi
coase cerul de marginile pământului
ca să nu-mi fie frig...

ca un fluture agățat de noapte
o să colorez cu privirea cele
două imagini între care mă caut...
tat㠖 mamă

noapte bună!

poezie de din carte:exil în durerile altora
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina Bonescu

La greci

am plecat la mare toți,
tata, mama, frați, nepoți
și-am mai luat într-o mașină
o cumnată și-o vecină
încă zece verișori
Si-am plecat la mare-n zori

zdup în mare la grămadă
unul caută sub apă
pe cel mic luat de-un val,
ce s-avântă către mal
în șezlonguri așezați.
toată ceata la povești
ai uitat și unde ești
a da... la greci!

seara la o masă mare,
pe-o terasa oarecare
unul vrea cafea cu lapte,
altul vrea platouri late
toate fructele de mare
și salate orientale
și când ziua se încheie
ne-nșirăm pe o alee
care ajunge întâi la kart.
cerul e debusolat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Ministru

am fost maidanez
am doctoratul și un dulap
plin
cu masterate!
când eram mic stăteam în marginea satului
aveam toaleta în păpușoi
în natură
că așa era la noi!
tata când era beat, bătea
mama spăla podelele la primarul din sat
am ieșit din părinți deștepți
nu-i așa?
vărul meu viețuia în mahalaua orașului
era cam prostuț, dar executa tot ce-i ziceam eu!
aveam în mine o mare ciudă
mâncam numai cartofi și aveam ghiozdanul rupt
de aceea mi-am pus în minte
ajung mare
la oraș, ca să le arăt eu ce pot!
pe văru-miu l-am făcut președinte
de tribunal
acum am mașină la scară
și servitor
pe-a carui spinare semnez
decrete!
am ajuns ministru
astazi am dat o ordonanța de urgență
ca cei care fură
fie reeducați în clase de școală
la fără frecvență

poezie de (aprilie 2019)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

Nouă ne venea să intrăm în pământ, când zicea: "Măi domnule!"și se uita urât la noi. Îmi aduc aminte ce zarvă a fost când, într-un rând, s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună, peste Siret. Ne-am strâns sara toți băieții, am vorbit, unii plângeau, și am luat o hotărâre mare, să ne ducem și noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo pe pământul nostru; și în pământul nostru l-au și îngropat.

în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.50- 42.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mama

Trimițîndu-mă să fac rândul la capre
am crezut că mama mă pedepsește,
îmi spunea este o plăcere
a copiilor din sat.

Sfioasă îmi căuta în gânduri
neplăcerile zilnice,
zicându-mi așa într-o doară
cine învață carte scapă.

Filozofia ei era o alternativă
pe care trebuia să o aleg,
altfel îmi repeta
avem destule treburi pe lângă casă.

Nu avea niciodată timp
cineva, ceva, o chema în altă parte,
vezi berbecul a rupt o scândură din ulucă
mi se părea că a căzut cerul pe mine.

Soarele răasărit
ca un pepene galben cu raze
statea pe coama dealului,
dusesem oile la ciobani
și mă întorceam agale acasă.

În sinea mea gândeam
când voi fi mai mare,
fug în lumea albă(albă?)
și așa am tot mers pe la școli.

Aproape singurul din sat,
acum nu mai merge nimeni
sunt prea săraci.

poezie de (27 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook