Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Mașina noastră

Marile puteri pun focul
Țările mai mici, castane
Scot cu mâna din capcane
După cum prevede jocul

De-aș putea, întreg pământul
să-l parcurg când vreau, ca vântul,
Dac-aș vrea când nu mai pot
marea s-o străbat înot...

Trese, trese și galoane
Goana după recompense
Croitorule, fă pense
Proștilor cu multe toane

Uniformele de clauni
zilnic au mărit importul
ce să faci cu-atâția fauni
când ne umflă vântul, cortul?

Incredibil dar renaște
Iarăși spiritul de turmă
Că-mi iau lumea-n cap și plec
urma să mi-o pierd din urmă;

Ce-o să facem, fără stele
fără lună și izvoare
Dacă sufletul din noi
și al lumii întregi moare?

Ce păcat că nu mai este
Nici un Robinson Crusoe
Să ne-nmiresmeze noaptea
Cu migdali și cu aloe!

Ce păcat că nu mai fură
Nimeni luna de pe cer
Cum făceau cândva haiducii,
Cu pistoale și hanger!

Și mai câte sunt dorințe
Le strigăm în univers
Că mașina noastră merge,
merge... dar în sens invers!

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihaela Banu

Dac-aș putea ...

Dac-aș putea, copii fără părinți,
Cu ochii tot mai stinși, ce veșnic plâng,
La pieptul meu de-a valma vă strâng;
Dar n-am puteri și simt că-mi ies din minți.

Dac-aș putea aș face pentru voi
Curate case din săracul lut,
Unde iubiri fie așternut,
Ca-n cartea de povești cu mii de foi.

Dac-aș putea aș face-așa încât,
Din griji și întristări să iau cât pot,
Ca la limanul vieții vă scot,
Să nu mai văd un chip posomorât.

Dac-aș putea să strig: doar tu exiști!
Coșmarul tău s-ar risipi ca-n zbor,
Dar văd mă privești ne-ncrezător
Și mă asemăn ție, cu ochi triști.

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

În tăcerea lumii

liniștea se ascundea într-un gând nespus
rătăcită în marasmul cotidian
avea multe fațete
mă retrăgeam în mine
să nu aud urletul hienelor în noapte
zac, uneori privesc vremea ce trece
ce vine
dacă mai vine
vorbesc dar nu aud
sunt atât de obosit
stau în așteptarea țipătului
geme pământul în răsuflări oprite
sub frunze moarte de vreme, prea devreme
mă zbat fără grabă în tăcerea crudă a lumii
azi nu mai pot
sau nu mai vreau
să cer, să iau
gunoaie de pe drum
un drum croit
din oase frânte și mult fum
aș vrea să zbor, un zbor etern
la cer
spre norii albi, pufoși și puri
mângâi sufletul unui pescăruș în zbor
dar nu știu cum
doar stau și plâng
la margine de mare
ce să mai cer
ce să mai sper
e prea târziu acum
ne facem că facem, fără să facem
ne facem că vorbim
dar vorbim în tăceri studiate
nu știm nimic, dar totul știm
lucrăm, nu muncim
plecăm dar nu plecăm
și stăm, ce bine stăm...
nu știu de dorm
de când, de ce și până când
o clipă sau o veșnicie
privind in jur
privind la voi
târziu am ințeles
că lumea asta nu-i de mine
văzând că nu sunt de folos
mă întorc incet și plec pe jos

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Undeva, între pământ și cer

Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.

S-ar duce în cer, mai bine -i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul

De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am -i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea

Să o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire fiu, eu... și inima mea!

poezie de (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Partea noastră de noroc

Când pierzi startul din mișcare
În zadar acuzi arbitrul
După cum făcea Dumitru
Fenta prin alunecare

Ce păcat că nu se leagă
Interesele de trudă
Să ne ținem și noi rudă
Cu averea cea întreagă!

Ce e bun, nu-i pentru noi
Și-l iau alții cu bucata
Iar eu fac ce-a făcut tata
Când i s-au furat din oi

Și nu cade din senin
Recompensa -ntinzi mâna
Dacă nu curge hapsâna
De sudoare, din prea-plin!

Partea noastră de noroc
Nu include fericire
Dacă nu vrea să aspire
Truda, la întâiul loc!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Lucrătorii viei

de ce dăm noi importanță
omului după ținută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanță

orișicare se dă mare
și-și adaugă la puncte
numai calități defuncte
mai ales când nu le are;

de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
tot nu ne cred și nici
nu le semănăm la gene?!

pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ți zornăie în pungă;

uită-te cum crapă coaja
pomului ce nu dă roade
iar invidia te roade
până când adoarme straja

și-ai vezi cum bate vântul
prin livada ta pustie
dacă e să nu mai fie
sprijinit deloc avântul

zestrea ta, averea vie
grijă cui o lași în urmă
că noi nu suntem o turmă
ci doar lucrători în vie!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Pecețile cu dichis

Cele care pentru noi s-au scris
N-au mai fost citite după
Dar nici ei poată rupă
Pecețile cu dichis

Am pierdut apoi cărarea
Deși ei spuneau invers
Ornicul din univers,
Tuturor le lua darea

Și privind din nou oglinda
Greu ca să mai recunoști
Ce himere, câte oști,
Făceau noaptea să troznească grinda

Împărate, Împărate
Iartă, că ne dăm bătuți
Bucuroși de servituți
Slugile răscumpărate

Dacă plouă sau nu plouă,
Noi ne-am dus pe umeri vina
Întunericul, lumina
N-o s-o facă pe din două!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Re-naștere

Mai naște-mă odată și-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură și-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Și sufletul îmi e întunecat.

Și de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanșă, vaiet ori vulcan,
simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieții simt alean.

Poate că n-am știut strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Și renăscând, abia m-am mântuit.

Dar eu îți cer: mai naște-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.

Cerșesc, străin, la porți, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Și nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Și lumi de pace-n mine se surupă.

O vrajă în neant se risipește,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naște-mă odată! Și păzește,
Să nupot simți... ne-vinovat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Philippide

Vox in deserto

Noi, existăm, nu viețuim. Dar oare
Nu este cel mai prețios secret,
În omeneasca lume-ntâmplătoare,
Să ne-nvățăm viețuim încet?
Secretul totuși îl tăgăduim,
Febrili din leagăn pân'la țintirim.
Mașina s-o lăsăm se grăbească,
Aceasta-i doar menirea ei firească.
Dar omul? Cu cât graba e mai mare
Cu-atâta viață s-a scurtat mai tare.
Păcat toate-acestea își află un răspuns,
Dacă cumva își află, abia când am ajuns
La poarta de la care privim în urmă cum
Trecutul ca un peisaj de scrum
Se-mprăștie cu ultima suflare,
Când piere totul, ritm, contur, culoare,
Când omul, fără țel și fără drum,
Tot singur moare.
Să-l mai împungă oare și-un ultim, crud regret
Că n-a știut viețuiască-ncet?

poezie celebră de din Vis și căutare (1979)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna

După cum ți-am mai spus, după cum ți-am jurat,
Pot râd, pot să tac, pot să rabd, pot să duc,
Doar toamna m-a luat... iar m-a luat la-njurat
Și mă scuipă cu ploi și cu frunze de nuc.

Nu contează eu, nu importă tu,
Nu înseamnă că noi, nu înseamnă deloc,
Doar toamna mi-a luat cel din urmă atu,
Mă anunță dator și mă scoate din joc.

Nu-nțeleg cum de nu, nu regret dacă da,
Nu mai pierd câștigând câte clipe mi-ai dat,
Doar toamna a vrut să-mi lipsească ceva:
nu o zi, nu un an, ci... întregul mandat.

După cum mi-am tot spus, după cum mi-am promis,
Pot dorm, mă spăl, mănânc, respir,
Doar toamna nu vrea niciun alt compromis
Și-mi scrîșnește, din vânt, un alint: "hai sictir!"

Mă împiedic de ea ca de trei maidanezi,
Vreau scap, vreau să uit, vreau să trec, vreau să vreau,
Doar toamna sunt eu (tu nici nu mai contezi),
Anotimp dezolând, vreau să uit ca să beau.

poezie de
Adăugat de Radu Luca DupesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Parodie după a XI-a poruncă de Ion Minulescu (Dedicată lui Bezelbecaluci și tuturor acoliților)

Mai fură, mai fură, dar taci!...
Învață corect vorbești,
Nu ne aburi cu povești.
Tu furi, asta știi tu să faci...
Mai fură, mai fură, dar taci!...

Când simți pârnaia te paște
Mai fură, puțin, dar mai fură,
Având lăcățelul la gură
Și rugi la sfintele moaște -
Când simți pârnaia te paște!

Când simți dreptatea te-nvinge,
Smulgându-ți din conturi credința,
Să nu încetezi dăruința,
Încearcă pe proști a-i convinge -
Când simți dreptatea te-nvinge!

Când buzele-ncep te doară,
De cât ai ajuns vorbești,
Să nu te gândești muncești -
Adoptă o față bizară -
Când buzele-ncep te doară!...

Iar când stai cu ochii spre cer,
Și-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Mai fură, mai fură... în draci!...
Mai minte-i pe toți, ai fler,
Apoi du-te cu Luci..!

parodie de , după Ion Minulescu (16 aprilie 2015)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Când un român stă la îndoială fiți sigur el nu stă fiindcă are o convingere personală de apărat, ci fiindcă nu știe încă de partea cărui grup se dea. meargă după cum bate vântul din dreapta sau după cum bate vântul din stânga? Iată suprema lui neliniște. Pentru risipirea acestei neliniști, sforțarea românului se îndreaptă în afară, ca să prindă cu urechea mai bine zvonul cel din urmă; mai niciodată sforțarea nu merge înăuntru, spre forul conștiinței.

în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Puterea Sufleteasca. Editia definitiva" de Constantin Rădulescu-Motru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.14- 19.99 lei.
Georgeta Radu

Împărțire

O tai ceru-n trei și-am să-l împart la doi:
O parte pentru mine, o parte pentru tine, o parte pentru noi...
Când părțile-adunăm, din nou, ceru-ntregim,
Dar este doar al nostru, acum... și e senin!

vrea să mai împart, nouă și mării, marea!
Noi luăm poezia și mării-i lăsăm sarea.
Vom prinde zvon de alb din zbor de pescăruș,
Să facem din el nouri curați, pentru culcuș.

Pământul l-aș lăsa cum l-am găsit- întreg!
Nu vreau să supăr lumea, blestemu-i culeg!
Așa, c-adun doar marea și cerul în inele,
De pe Pământ, luând doar sufletul, spre stele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Aș vrea...

vrea să fiu un vânt prin nuc,
vrea la tine ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.

vrea să fiu un vânt prin stele,
te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.

Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.

vrea ca apele le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
se întoarcă în viața iubirii înot,
lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Pilat

Tu ai privit vreodat' o țară
Doar ca pe un trup crucificat,
Când cerul a-nceput s-o doară,
Răstignită fără de păcat?

Cu tâmpla prăvălită-n mare,
Cu dealurile tremurânde,
Cu munții strânși spre apărare
În clipele ei muribunde,

Când din izvoare curge sare
Și ochii ei nu mai au lume,
Când rupi din ea cu disperare
Și-i lași copiii fără nume,

Tu mi-ai privit vreodată țara,
Prizonieratul meu de voie,
Cum ea îmi dăruiește vara,
Cum eu sunt doar a ei nevoie?

Nu am putere te-nduplec,
Nu pot să o cobor din cruce,
Priveste in jur imperii trec,
Noi soart-am învățat a duce...,

Se va-nălța când va da Domnul,
Salvându-și sufletul nevinovat,
Dar tu-n coșmar trăi-vei somnul,
Mâinilor nespălate de Pilat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Naufragiatul

Plutesc în derivă spre Nord, pe Atlantic
Cătând orizontul limanului Scandic
Căci doar o părere, departe-i pământul
Și nu mă-nsoțesc decât noaptea și vântul.

Pe neagra oglindă de ape mă duce
Un rest de catarg, înfipt ca o cruce
Pe-un lemn ce odată corabie-a fost...
Sau poate-o nălucă, plutind fără rost.

Cu secera Lunii aș vrea să retez
Oceanul de smoală și-al nopților miez
Dar sus e Selena, iar mâna mi-e grea
Abea de mai țin lemnul vâslei cu ea.

Spre Nord, către țărmul visat, călăuză
Mi-a Steaua Polară, pe-a cerului spuză
Doar norii -ah, norii- -i spulbere vântul
Căci negru de-i cerul, pierdut e pământul.

Dar vai, norii aprigi se-adună pe cer
În haite flămânde cu suflet de fier
Și stelele pier, rând pe rând, câte una...
Cum șuieră vântul! Cum tremură Luna!

Ce ploaie grozavă pe suflet m-apasă
Mi-alunecă vâsla, dar nici că-mi mai pasă!
Departe, spre Nord, o himeră-i pământul
Și nu mă-nsoțesc decât ploaia și vântul.

poezie de (9 mai 2007)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Și-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoței,
iubești umbrele ei,
-i descânți fruntea de aur,
-i oferi povești cu lauri.
-asculți vântul ce-o mângâie,
rogi noaptea să mai ție,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea și dragostea.

poezie de (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Immortal

Eu cred că sunt nemuritor,
căci prea simt, de o vreme,
un bâzâit sâcâitor
ce-mi face mari probleme.

Când vreau să fur un mic sărut
așa, ca uvertură,
se-ntâmplă lucrul neplăcut:
o curentez pe gură.

Când vreau, de mână, mă plimb,
în serile cu lună,
în jurul capului am nimb,
când fulgeră sau tună.

Nu pot nici vorbe să mai scot
că-mi iese vreo scânteie,
și se repetă. Nu mai pot
fiu cu o femeie.

Nu știu ce-o fi, dar am vorbit
cu soața și - minune! -
a cunoscut -i bâzâit
la cap... de gărgăune.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Promisiune

Promit în primul rând -ți fiu fidelă
Să nu deschid nici facebook și nici mess
Și zilnic să pictez în acuarelă
Frumosu-ți chip și zâmbet mai ales
Promit fiu cuminte și să tac
Să nu mai râd de ce n-ai râde tu
Pe altu' din priviri să nu dezbrac
Că-mi urlă conștiința nu și nu
Promit am merg la mănăstire
Și-am mă rog zicem cam așa
"Nu vreau avere Doamne nici mărire
Însă pe el din când în când l-aș vrea"
Promit te aștept o perioadă
Cu dor nespus și sufletul mâhnit
( încă-i frig e iarnă și zăpadă)
Dar cum dă firul ierbii... mă mărit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Plec, dar fără rădăcină...

Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.

Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!

Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.

Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
bârfească pe la colțuri, și veninul îl verse,
se-nece în minciuna ce le curge în averse.

Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook