Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lady Gaga

Apariția-i de-un stil nemaivăzut,
E peste așteptări și peste modă.
Finețea-i mixul într-un necrezut;
Efort, imens talent... Din cântec face odă!

Din Stephanie, în idol își ia nume
În magistrală alegere de rock;
Titanii Queen cu șlagăr de renume
Sublimii muzicii moderne de artă-șoc.

Italianca nord americancă
- E prelungirea-n timp de la Madona
Simbol de secol pop, o emigrantă -
E noua muză a muzicii, e "Nuova Donna".

Divă-i deja, e-o muză a omenirii
Cu corpul impecabil ce n-ascunde...
Și-l etalează, dând ascunși fiori gândirii...
În amestec de vocal cu stil, lume-o pătrunde.

În apariții este-o siderală;
Din "Poker face", la "Bad romance", e în top.
Prin "Telephone", cu "Alejandro" ne înfioară
Și "Nuova Prima Donna"... îi este scop!

poezie de (25 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dar

Este doar "însă"
"sau" un X de "ori";
Ne lasă-ntrebători
șansa ascunsă!

E poate "ci",
cum poate "căci";
ce-adesea îl invoci,
la a nu știi...

E și un "dar" -nu din eroare,
eternul de cadou
ce muritor face erou-
Provoacă încântare!

E-o hărazire
"poate", de talent;
să ieși din nulul impotent
spre nemurire...

Implacabil, "însă",
este-o negație;
Refuzul sau interpelație
cu explicație sau nepătrunsă.

E deci și- "a fi";
răspuns și întrebare
-celebră, dar și pentru fiecare-
ce niciodată nu vom ști.

E-o demi-întrebare;
"dacă" iubești mult,
o viață, cu tumult...
"O fi oare"... o sanctificare?

poezie de (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inspirație

În respirație e un timp;
Un act total involuntar...
Ea este "in"-ul necesar
Unui complex de labirint...

E al alveolei inhalant
În vital aport de oxigen;
-Bărbat, femeie, nu e gen-
E gazul, cel mai important.

E aceea, ce-n miresmi te îmbată
Din flori, sublime lunii mai...
Poți și în ofertă să o dai
La crud... de accident, de fată.

Ea-ți dă, motiv de nemurire
Și nici prin gând, nu ți se cere...
Este garantul de înviere,
E un suflu, ireal și... fire.

De fizic, e amestec pur
Cu vis, în rimă de poet.
Este o idee de estet;
E-o picătură din azur...

Este și-o sacră de zeiță
Ce-apare întâmplător, ca Muză,
Ce ți-e menită... sau obtuză;
E apa... în setea pe arșiță.

E aceea, ce-n ciudat limbaj
Are înțelesuri de bigam...
Și una și alta, vreau să am;
Să zbor... să nu mai am picaj.

poezie de (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Impas

O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceață;
Încerc, cu diamantul dur,
S-o tai, să mă agăț d-o ață.

Am gândul pânză de păiânjeni,
Sunt prins, lipit, în labirint;
Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni,
N-am rațiune, sunt instinct.

Am corpul legii gravității;
Nu-l mai desprind, e-o supernovă...
Din simbol al eternității
Sunt o mocirlă, o mangrovă.

poezie de (31 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șapte

Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.

Număr de trâmbițe, de taine
Numerotate și-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.

E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.

El limitează și minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câștig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.

E simbol minim pentru carte
Și de-nceput și de sfârșit,
E-o clasă lipsă, e-un merit...
De zece ori, poate fi... moarte!

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Limita deznădejdii

E peste durere regretul tacit
Când nu mai poți plânge din corpul secat
Și mâine dispare din timpul mâncat,
Pierit de la masa cu blatul zdrobit...
Că nu mai dă locul la coate să pui,
Nici gândul să sprijini pe întremur, bărbie,
Căci nu mai există reflex verb "să fie"...
Și viața în sine atârnă de-un cui.

Se cheamă summum depresiv, deznădejde
Ce mătură eul de orice resursă...
Deșertul imens, când apa e scursă
Și nor nu-i niciunde s-adape nădejde...
E peste ce ruga mai poate întreține,
Când nu mai există nici sfânt... Pervertit
În pâcla cădelniței, fum din topit
De tămâie, ce doar consfințește destine...

E ultim apel... să trezești om din tine!

poezie de (16 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somnul

O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopți, e universal.

E-o pierdere-n volum de viață,
E-un paradox de viu câștig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de ață.

E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascați cu alte fețe;
Fiori uitați, pot să te înghețe...
E-un thriller maxim, e un film.

E odihna sufletului, minții;
Ce pierzi din zi, trăiești în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt șoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinții.

poezie de (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.

Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.

Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.

Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... și Prut și Adrian.

Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.

Țineți-vă să nu rămâneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuând să renegați un Adrian.

Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.

Și nu uitați c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el, popor nemuritor...

Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...

PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veșnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...

poezie de (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tren

Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se știu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te lași dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecuți viitori

Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viață exogen-
Pretinși moderni, de stil labil...

Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinși drept antigeni.

Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.

Suntem neîncetat surprinși
-Descoperind ce se știa,
Genii pierdute în pretinși-
Aflând că Soarele e-o stea.

Sperând să știm mumificarea,
Putem să ne lăsăm un semn
De viitor, după plecarea...
De proști... cu aerul de demn!

poezie de (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel muzei

Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci;
Nu ai gândurile-nchise,
Ci în cuget mi le arunci.

Dacă-s vânturi la răscruci
Scoți ideea din abise;
Îmi pătrunzi muză în vise
Și inspirația mi-o aduci.

Eu cu brațele deschise,
Viu simbol al Sfintei Cruci
Te urmez chiar de te duci
Spre destine ce ni-s scrise,

Îmi pătrunzi muză în vise.

rondel de (2016)
Adăugat de ioanfriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpi

În orice faptă e o prima oară,
Cum prima dată este o scuză,
Iar niciodată, poate o acuză,
Ori jurământ, la ce-o să piară.

Întotdeauna e-o angajare,
Un gaj de, neîntrerupt, credință,
Sau atestat de elocință...
Cel mai adesea-i o încercare.

Arar zis, nevinovăție,
Dar și la lipsă, o asumare,
Doar parțială, nu eroare,
Iar gafă, adese, e-o prostie.

Regret, este-o ultimă dată,
Justificare repromisă,
Din când în când o nepermisă
Vină, iar neîncetat, sentința luată.

Păcat, trăim intermitent
Și-am putea pauze s-avem,
Ca din puțin, mult să putem
Și aproape am fi, un... permanent.

poezie de (2 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Logica

Final de semne, în cumul, sau în pierderi, șir făcute,
Cum la mărgele îs adunate, risipite, pân' la a face nod,
Ce nod va fi redeslușit imaginar, de timp 'l va cere, cât mai iute, iute...
E șnuru' împletit în colan, cunună, ori lațul gafei, de la eșafod.

Alegerea supremă-i din mii, de miile, împământate crezuri,
Cum apa face ploaie, oricât de multe ar fi lichidele, soluții.
O lipsă de orice dogmă, pân' și credințele își trădând botezuri...
Deci nu-i alternativă; nu-i ori, ori sau, sau ori și ce... discuții!

E același adevăr ce cosmosul îl deține oriunde, peste tot la fel,
Cum șerpuiește râu pe același săpat curs din timp ateologic
Și sigur un sezon după un altu' urmează, fără un scop, vreun țel...
Așa și cenușiul de-o scoarță în canioane, își țese înțeles în unic... firul logic.

poezie de (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eric: Pedepsește-mă.
Red: Poftim?
Eric: Nu sunt suficient de puternic. Pentru a putea trece peste despărțirea de Donna, îmi va trebui o disciplină serioasă. Te rog, pedepsește-mă.
Red: S-a făcut, amice. Ești pedepsit.
Eric: Încă ceva. Donna e în bucătărie; am să te rog să mă ajuți să o trimit la plimbare.
Red: Trebuie să fiu politicos?
Eric: Nu.
Red: Asta e cea mai fericită zi din viața mea.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Demolare

E-un scrâșnet din hala cât blocul de înaltă,
Cu ziduri din sticlă în culori murdărite,
Uitate să zacă de timp, lăsat baltă...
Ce-oadată zvâcnea, de la brațe înnegrite.

Un pod-macara, ca un boa imens,
Stă tot nemișcat lângă zidul din capăt
Și-i singura pată zglobie intens,
De-un galben, ca cheia imensă de-un lacăt.

E totul pustiu, nu-s nici urmă de pași
Prin curtea întinsă, ce-odat' fremăta
De sute, chiar mii, plecați toți, niște lași,
Pe la case să stea, poate munca-or uita.

Dar zgomot ca tunet străbate împrejurul
Și vechi salopete, de albastru închis
-Câteva, lângă o volă și-un tir, lângă murul
Deschis- se agită să-și ia... ce-i promis...

... Se aruncă, din cupă, cu gând suicid,
Vechi strunguri și freze, în metal vestiare.
O presă, cât casa, planșeu lasă vid...
E-o morgă sinistră din moartele fiare!

Și larmă succede în aceeași cadență
Rupând, ca pe organe, din corpul uzinei,
Ce stă neclintită, cu gându-n demență,
Că nu înțelege pedeapsa... A cui-i vinii?...

poezie de (2 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ură

Înverșunare-n circumstanțe motivată,
Ce se prelinge-n spre străfunduri de abis,
Purtată-n hău ascuns, o Iuda, de nezis
În machiavelică justificare; lumea-i vinovată.

Nemotivat, se tot proclamă "sentiment",
Lipsită-n fond de orice simț, de suflet;
Din om, e-un individ, dușman, într-un răsuflet!...
Iubirii-ntre prieteni, păcii, e-un impediment.

Credința milenară o repudiază
În timp ce-ai noștrii zilei o practică ades
-Gratuit, sau când banu-i interes-
Ne face viața chin, umanu-l explodează.

Nu-și are merit feminin de-apelativ,
E doar un subterfugiu de nereușită...
E-o gelozie hâdă la dorința-ți izbândită;
Draconic exemplar, de anti-creativ.

Pentru nu știu, nu fac, sunt prost, e-o cuvertură
Și-ades, final pericol, e-o funestă aritmie.
N-are respect de adevăr, de științe, este-o alchimie...
E josnicul, e inumanul, e mizeria, e URĂ.

poezie de (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zori pierduți

E-o dimineață iar plină de searbăd, de singurătate,
Când din înăuntru' nu-i niciun jalon, nicio chemare,
Căci din ce-a fost, ce-au fost, e aproape fiecare
Un răzleț, poate la rându-i, în timp... pustietate.

E pofta neîmplinită de un nesfârșit taifas
De scene recitate într-un trecut scenariu
Din alt sălbatic timp, azi sticla de-un acvariu
Privit cu mult nesaț... cu visele în impas.

Se va petrece, iar plictisitor, etate,
Ce se adună în fire, nisipul pe clepsidră,
Din plaje ce mă întind la soare, ca o vidră
Ce știu că-n ape adânci îmi stă, eternitate...

poezie de (9 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culturistul

Își face ego-ul propriu o cultură
sculptându-și singur corp, cu dalta muncii;
își câștige mușchii, precum uncii
de preț... Să ne redea frumosul, de natură.

Ascet, își lasă zilnic plăceri proprii
-să-și facă-n trudă trup de vis, o gală-
stupefiând o lume, c-un simbol de-o seară;
făcând-o fremătândă, adulmecat cu ochii.

Se luptă zilnic, ore-ntregi, cu sine
-Fără să-l vadă nimeni- un alpinist;
în fond este mai mult de-un nevăzut artist,
căci e și sculptor și sculptură vie, în vine.

Se drămuiește-n tot, fără excese;
își face viața un calvar... De drag
se devotând pentru ce suntem; un șirag
miozic, de bicepși, de deltoizi, de fese.

Este gigantul din alt timp, un antic
de forță blândă s-etalând în spasme
ritmate... Ne lăsând magii de basme
cu Făt Frumos purtându-și zâna, falnic.

E visul de bărbat, virilul cult
să-și farmece iubita simbol, EA...
Să-i fie etalon de vis, un astru masculin de stea;
o fantezie de-un amor, într-un tumult.

Dar totu-i pe tăișul de-un cuțit,
căci limita-i o coardă-ntinsă, o arcă;
când neuronii zvâcnesc, în fibră se descarcă
săgetuind o inimă fragilă-nspre sfârșit.

Colosul cade ca un fir fragil de ață,
se prăvălind 'nspre nodul din mosor...
Uitat de toți ce-l așteptau, pierdutul dor
ce nu se mai prezintă... Declarat absent la viață!

PS
In memoriam lui Viorel Ristea, 28 de ani,
mort 16 iunie 2011, înaintea galei de la Miami.

poezie de (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teatru

O viață-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic...
Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!...

E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor ce-am vrea să fim, un fain.

E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toți; ne jucăm viață,
Ne-i sufletului aliment...
Copii rămași, iubim paiață.

Crâmpei de virtual accept
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real...
E-o feerie de intelect!

E și-un lăcaș, e-un amfiteatru,
E-un coloseum, ateneu,
E dulce dialog de-antreu...
E ce-am uitat... Să facem teatru!

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bob: Bună, copii, pe unde ați unmblat?
Donna: Dumnezeule, tată, plecăm pentru un minut și tu deja faci tot felul de insinuări? Adică, am dispărut doar un minut!
Eric: Să fiu sincer, Donna, a durat puțin mai mult de un minut.

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reverență

Simt că nu-s vrut, pentru prezență,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverență!

Nu-i important har, competență,
peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalță afon... Vreau reverență!

E ca la școală; nu-i absență,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu știi... Dai, reverență.

Toți, peste tot își dau licență,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Își diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverență?!

Căci cum poți să nu ai clemență,
Când tot se minte; titluri, nume
D-experți mistificanți, anume
Reciproci toți, în reverență....

Totu-i într-o efervescență;
Potență-n fals, furt de valoare,
Într-o cadență îngrozitoare
Decadență, deci nu reverență!

Speranța-i încă la decență;
Eminența s-aibă iar cătare,
Cum fluorescența-i bob din floare
Și pom dă fruct... cu reverență!

poezie de (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce se poate face pentru a evita apariția obezității la copii? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!