Viata mea, o singuratate care isi asteapta sfarsitul

Simt mirosul freziilor,
Chiar daca afara e toamna
si nu sunt flori de sezon,
Nici macar culoarea roz
nu se incadreaza-n decor.
Simt o caldura in suflet,
cu toate ca afara e frig.
Ciudata neconcordanta
intre starea de spirit
si anotimp... Hmmm...
Crengile pomilor se apleaca
usor spre pamant,
sufletul meu se ridica in viteza
spre cer.
E doar un amanunt care-mi scapa,
legat de iubire.
Unde-i iubirea?
In frunzele care mangaie pamantul
sau in sufletul meu
care se inalta spre cer?
Aud zgomotul tramvaiului,
acel tramvai in care
ma voi urca,
Aud corul de ingeri...
sfarsitul se-apropie.
Si nu ma uit la cer,
parca nu indraznesc,
Privesc inca la frunzele-n vant,
La parcarea din fata blocului din care,
plina fiind de plopi,
rasuna ecoul iubirii...
inca un gand a murit,
Ma-nalt tot mai mult
spre o divina cantare,
ecoul nu vreau sa-l mai aud...
Imaginea ta e stearsa,
dar te pastrez arzand,
Nu te pot invita-n tramvai,
Te-astept la ultima statie,
Sa ne intrebam cine suntem
Si sa nu mai fugim de noi.

poezie de Daniela Pană (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri pentru voi

Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.

Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.

In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.

In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Cer si pamant,
Cer si pamant,
Nu ma striviti,
Inca nu vreau mormant!

Da, am cazut
Din cer pe pamant,
Nu ma umiliti,
Voi, vorbe in vant!

Ma voi ridica
Si voi re-nvia,
Din crater de suflet
Sa creasca un zambet?

Simt cum se scurge
Din mine-al meu sange...
Dar inca traiesc!
Ce sperante nutresc?

Voi, vorbe in vant,
Inca nu vreau mormant!
Sa creasca un zambet...
Ce sperante nutresc!...

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Cu sigurant-am fost aici,
Iubirea noastra inca este,
Doi oameni simpli, oameni mici,
Dar care-au scris a lor poveste.

De cand te-am cunoscut pe tine,
Ma simt cumva predestinat,
Sa nu iubesc chiar pe oricine,
Si doar pe cine mi-este dat...

Simt c-am trait sa te cunosc,
Si asta este al meu scop,
O sticla picurand iubire
Si nimeni n-o sa-i puna dop.

Mi-ai spus ca pentru suferinta
Ce mi-a fost data in trecut,
Vei face tot ce-ti sta-n putinta,
Sa imi oferi alt inceput.

Spuneai ca este-un echilibru,
Intre ce-i bun si ce e rau,
Da stii balanta se inclina
Mai mult spre bine-n jurul tau.

Nu as putea vreodata-n viata,
Sa rup aceasta legatura,
Si nici n-as putea preschimba
Iubirea ce ti-o port in ura.

Doar una e sa fie-a ta,
Cu una eu ma multumesc,
Pun ramasag pe viata mea
Ca doar pe tine te iubesc.

Cum imi esti nu-mi mai e alta,
Degeaba-mi spun barbatii toti
Ca-n jurul meu e plina balta,
Ca n-ai putea nicicand sa scoti,

O alta fata mai curata,
In suflet, gand, si in rostire,
Tu nu ai pus macar o pata
Pe ceea ce-am numit iubire.

Sfarsitul ce ne este dat,
Stiu ca si clopotul mai suna,
Sa nu ne prinda separat
Ci sa ne ia tot impreuna...
Carmen.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingerul meu pamantesc

Chiar n'am vrut sa se termine asa..
N'am vrut sa te ranesc iubita mea
Acum imi dau seama ca te'am pierdut
Nu mai am nimic din tot ce'am avut.
Acum bantui strazile pustii
N'am cu cine rade si ce povestii..
Doar eu si versurile mele
Mai traim in zilele astea grele.
Nu pot sa'mi iau gandul de la tine
Te port in muzica, in minte.. m'ai lasat fara cuvinte.
Ma opresc din al meu drum
Si ma gandesc ca n'are rost, totul este scrum.
Speranta'mi spune sa ma'ntorc,
Caci tu ma astepti in acelasi loc.
Nu stiu ce sa fac si simt ca inebunesc!
Imi pare rau c'am plecat fara sa'ti spun "te iuebsc"!
N'am vrut sa'ti recunosc,
Chiar daca poate nu mai are rost..
Vreau s'o luam de la'nceput,
Si'am sa indrept tot raul facut!
Te iubesc sincer, cu pasiune...
Te verau inapoi, vreau o minune!
E prea mult fum in jur,
Sunt confuz, incep sa delirez acum.
Te vad... alergand spre mine.
Brusc, esti deasupra mea spunand ca totul va fi bine.
Transpirata, cu vocea tremurand..
Imi spui ca ma iubesti, si nu e ultimul cuvant.
Lacrimile ei imi alunecau pe fata..
Cu ochii pe jumatate deschisi, prind viata..
Te aud, te simt dar nu pot sa ma misc.
Ciudat... extrem de trist.
Si brusc imi aduc aminte tot ce s'antamplat.
Gandindu'ma la tine, al noi.. eram pur si simplu fermecat.
Visam la ultimul sarut, ultima imbratisare..
Si ma intrebam daca se va mai intampla oare?
Mergand cu capul in jos, n'am obsrvat..
Masina care se indrepta spre mine..
M'a luat din plin, si am paralizat!
Am inchis ochii, ca sa mor cu gandul la tine..
Sa fii ultima persoana de care sa'mi amintesc
Inca esti in sufletul meu... inca te iubesc!!
Singurul meu inger pamantesc!

poezie de Mirela Florentina Visan (23 octombrie 2009)
Adăugat de Mirela Florentina Visan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca pamantul umed

E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.

Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez – un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...

Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...

Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...

Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...

Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...

Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...

Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...

poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi (Tatalui meu - in memoriam)

Cu ochii in lacrimi privesc inspre cer,
Dar totu-i neant si vesnic mister.
Nu pot printre stele sa vad, cat as vrea,
O lumina s-apara in viata mea.

Cu ochii in lacrimi atunci spre Pamant
Astept in zadar o adiere de vant,
Sa-mi mangaie sufletul cel pustiit
In aprige ceturi invaluit.

Cu ochii in lacrimi, cu privirea arzand,
Spre mare ma-ntorc, s-astept un cuvant,
Dar valuri de gheata a moarte izbesc
Sa fie moartea un lucru firesc?

Cu ochii in lacrimi, cu moartea in gand,
Cu inima grea, cobor in mormant.

poezie de Alex Dospian (2007)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaratie de dragoste

Priveste-mi mana
ce usor se-nalta
spre fata ta plecata
inspre a mea
Priveste-mi sufletul
Ce fericit sopteste
Inca o oda, iarasi dragostea

Priveste-mi ochii
Si spune-mi de sunt sinceri
Cand rugaciunea si-o inalta spre eter.
Priveste-ma pe mine
Cum te astept tacuta
Pe banca noatra
Sub inaltul cer.

Mai da-mi o data mana
Sa mai zburam o data
Spre cerul negru-al noptii
Spre luna ce se-arata.

Mai scrie-o data versul
Acesta pe hartie,
Pune argint in pana
Sa tin-o vesnicie.

poezie de Mirabela Lazăr (28 octombrie 2008)
Adăugat de Mirabela Lazăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca...

Daca intr-o zi vei gasi tarmul
Spre care neincetat te indrepti,
Va fi o rasplata din ceruri venita
Ca stii sa iubesti si s-astepti.

Daca, asteptand, vei afla rasaritul
Din zorii zilei spre care alergi,
Vei sti ce-i caldura si dragostea sfanta
Ca poti sa ierti, sa-ntelegi.

Daca mergand neincetat, spre lumina
Imprastii lumina in juru-ti mereu,
Primi-vei, la randu-ti, in suflet speranta.
Si, pururi, vei trece usor peste greu.

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apare iar

Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?

E mai inalta, recunosc,
Si paru-l are-un pic mai mare,
Dar inca simt ca n-o cunosc,
Sa fie ea aceeasi oare?

Zambetul ei sa fie fals?
Iubirea sa fi fost o gluma,
Ori ma iubeste in secret,
Si mama ei asa o-ndruma...

Sunt eu mai mic, si asta este?
Motivul tristei despartiri,
Iubirea sta pe centimetri,
Sau se cladeste prin trairi?

Astept, privesc, si iar astept,
Sa inteleg macar un gram,
Din tot ce ni s-a intamplat,
O explicatie sa am.

Azi am trecut pe langa dansa,
Eu i-am zambit, ea mi-a zambit,
Eu am simtit un dor puternic,
Dar oare ea ce a simtit?

Nu as ierta o despartire
Fara motiv, fara cuvant,
Si totusi aceasta iubire
N-o pot lasa sa piara-n vant.

Apare iar in viata mea,
E mai frumoasa ca oricand,
Si daca stiu ca n-am s-o iert,
De ce o am mereu in gand?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ascunsa

lacrimi, atunci cand ploua peste durerea tristetii;
inimi, atunci cand inca bat, desi sunt ranite;
iubire, aparent infrigurata, in umbra,
atunci cand singur si in singuratate-mi, imi inchircesc sufletul in mine insumi, strangandu-mi aripile;

iubirea, eterna inca, se revarsa din inima;
intamplator mai poate fi reinviata de lumina unui soare optimist;
iubirea, surazatoare, ametita de intuneric,
atunci cand norii stralucesc, fierbinti, spre mai adanc, spre mai adanc;

inima mea, care se comprima dureros in imbratisarea ta;
umbrele, care par sa se sfarame violent sub puterea mintii;
adancime, care ilumineaza cu puterea flacarii ce arde
in intunericul abisului, chiar daca este aspatial si plin cu umbre;

asa cum ploaia de lacrimi incepe incet sa se opreasca,
asa cum vantul imprastie norii ca pe niste pene,
plansul se retrage din iubire pentru a se ascunde,
pierzand pana si rezonanta lipsita de importanta a focului.

poezie de Subhendu Kar, traducere de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inca mai cad lacrimi

Inca mai cad lacrimi, dupa tine
Inca ma mai gandesc la tine
Nu te pot uita
Vreau sa mai faci parte din viata mea

Vreau sa iti spun dinou,
Bun venit in bratele mele
Vreau sa te protejez,
Sa iti ofer dragostea mea

Imi este dor de tine
Si de cuvintele care,
Desi erau reci si goale
Pentru mine insemna ceva

Si stau gandindu-ma mereu,
Langa mine nu mai esti prezenta
Dar totusi,
Parca inca mai simt parfumul cu care te dadeai

In ca iti mai tin minte privirea
Ochi caprui care ii ai,
Ochi pe care ii priveam
Tot timpul ii indrageam

Parca acuma te avd,
Cum stateai la mine in brate
Locul in care,
Cresteau sperante

Parca acuma vad,
Trandafirii infloriti
Parca le simt mireasma
Trandafirilor rosii preaiubiti
De tine indragiti.

Gandindu-ma la tine,
Parca aud cuvintele ce ti-le rosteam
Iti ziceam ca te iubesc
Si cat de mult in viata mea te doresc

Imi amintesc acum,
Iubirea mea pentru tine,
Dintr-o data a rasarit
Fiind de nestapanit

Parca vad momentul in care,
Amandoi rasaritul soarelui il priveam
Impreuna ne bucuram
De la tine o sarutare primeam

Cat timp soarele a stralucit,
Multa iubire s-a ivit
Eram de nedespartit
Mereu, mereu noi ne-am iubit

Odata cu apusul soarelui,
Instalarea noptii depline
M-am indepartat de tine
Te-ai indepartat de mine

Iubirea a disparut,
Mi-ai lasat un gol imens
Un suflet pustiu
Acuma doar de lacrimi ingrijit

Si am ramas singur
Intr-un loc al nimanui
Intr-un loc lipsit de viata
Nu are iubire, nu are speranta

Noaptea hoinarind strazile,
Pe care te plimbam
Stelele inca mai straluceau
Dar mie nu imi mai zambeau

Luna este palida,
Nu are putere sa mai straluceasca
E de parte de soare, i-a disparut stralucirea
Stralucirea care de la soare o primea
Stralucirea care a disparut
Luna si soarele, unul de altul s-au despartit
Totul ramanand un vis neimplinit

poezie de Ovidiu Cotei (20 septembrie 2015)
Adăugat de Ovidiu Cotei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iuliana

Asemeni tie imi este foarte frica,
Pretind ca nu imi este, dar sincer inca mi-e,
Si-am zis sa fac un pas, caci sansa cat de mica
Daca mi se ofera, pasesc spre dragoste.

Stiam cumva raspunsul cand ti-am furat o clipa,
Despre ce simt si cuget am zis sa iti vorbesc,
Despre iubirea care incet se infiripa,
Despre aceste vise ce ma imbolnavesc.

Ai zis ca tind spre nu, nici nu-ti visam iubirea,
Cum sa pretind un da stiind ca nu am sansa,
Nu te vad langa mine si simt ca fericirea
Nu mi-e la indemana, si totul e o transa.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre tine

Alerg, ma pierd in vise...
Patrund in lumi interzise,

Zbor spre omaltimi ceresti,
Pe-un drum unde intalnesti,

Inimi care iar se frang,
Ca o frunza toamna-n vant.

Iubire aprinse, iar se sting
Si-n suflet imi ramane frig...

Te caut sa ramai aici,
Sa ma iubesti, sa ma ridici

Sa sa tresara intre noi,
Cerul pur... uitat de ploi.

Te simt in sufletu-mi pustiu,
Si cat te caut, doar eu stiu...

Dar tu... ascuns in mine imi zambesti,
Si ma iubesti, si ma iubesti

poezie de Bianca Avrămică
Adăugat de Bianca Avrămică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc si ma iubesti

Azi eu am plecat iubire
La doi metri adancime
Sunt inconjurat de zid
Eu de aici nu ma ridic
Nici pe sus nu pot iesi
La tine ca sa mai vin
Mi-am pus lemne drept lacata
Si pamant in loc de poarta
Azi imi plang cerneala sortii
Nu o sa-mi vad nicicand nepotii
Am lasat in urma jale
Daniela stiu te doare
Doare rau iubirea in care
Distanta-i lunga si mare
Insa poti veni la mine
La mormantul meu iubire
Sa privesti pamantul care
A inghitit iubire mare
Si de simt in inimioara
Pieptul tau ca o sa doara
Voi iesi eu din mormant
La ureche sa iti spun
Sunt aici inca traiesc
Te iubesc si ma iubesti.

poezie de Iliuţă Cozma (6 decembrie 2010)
Adăugat de Iliuţă Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre sarbatoare

Se apropie noaptea luminii,
A impacarii si a sarbatorii.
In fiecare an, Craciunul Sfant
Inalta inca o treapta
De aici de pe pamant
Spre Dumnezeu.

De stii sa urci incet si cu rabdare
Treapta cu treapta,
Poti multumi Celui de Sus
Ca n-ai fost singur nici o clipa,
Durerea ta a disparut
Ca o bataie de aripa.

Sunt stele-n cer, sunt stele-aici,
E sarbatoare-n fapt si-n gand
Se-mbraca lumea in lumina,
Colindele rasuna-n cant,
In preajma noptii de Craciun
Cand Dumnezeu surade bland.

poezie de Iulia Comaniciu (noiembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe veci tac

o melodie ti-as mai scrie,
dar nu pot am pe suflet raie
trupu-ti ca un cadavru-l visez
la capatai eu somnu-ti veghez
mainile pe piept cruce-ti sunt
o lumanare imi aprinde-al sinuciderii gand...
lasa-ma sa te iubesc
sa-ti dezvalui misterul ingeresc
sa ne iubim sub luma cea plina
sa ne unim intr-o viata lina
sa devenim tot una cu pamantul
sa ne intelegem fara a rosti cuvantul...
vreau sa cucerim stelele
sa dansam cu ielele
pe melodiile-nvechite,
acorduri de vioara cu bas impletite
sa ascultam goticul, mult iubite!
sa-mi simt inima si fiinta-mi satisfacute
de sarutu-ti pe pielea-mi fecioreasca
ah!... simt o dorinta netrupeasca...
vantul cand singura sunt
imi alinta trupu-mi ud,
adierile reci le simt
ca vii ele ma mint...
singura pe fereastra goala privesc
si intoarcerea-ti pregatesc...
dar nu vii... eu inca te astept
tare dureros e sa plec
si sa ma inec in al singuratatii pat
o ultima rugaciune spun... pe veci tac...

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Uriase zambete in cer
Incearca sa sopteasca
Cine a poruncit norilor sa tipe,
Lumii sa planga
Si ingerilor renegati de suflet
Prin colturi sa-si ascunda
Iubirea sub stratul de durere.
Inghetata de ploaie.

Nimic nu tulbura blestemul
Obisnuit sa alipeasca pamantului
Suflete ratacitoare
Aruncand cerul pentru a sfiinti oamenii goi.
Doar un glas chemand spirite
Spre privirea de foc
Cersind fiecare lacrima pe care s-o planga
Pe pamantul spalat de fantani.

Ce penibile sunt
Incercand in mizeria lor sa atinga
Cu spuma propriului esec macar
Farama moarta si desacralizata de cer
Ce se rostogoleste in ele
Spre a-si sapa mormant
De martir intre mii de picioare vii
Incapabile de a-si uita menirea
Si de a zbura spre cerul anume scadat
In culoarea tacerii.

poezie de Cristina Cosnita
Adăugat de Simina Sabau
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conspiraţie de primăvară

s-a deschis pentru o clipă
pământul,
ca o rază de transcendenţă
spre un orizont purtat de vânt,
spre orizontul tot mai îndepărtat
la care nu ajungi niciodată
în viaţă,
nu în viaţa asta,
spre Fata Morgana,
spre fata în alb,
spre fata din vis,

s-a deschis lumina interioară a pământului
pentru o secundă spre
toate florile albe
spre toate zările albe,
spre toate păsările albe,
şi nopţile de mai,

speranţa,
ca o primăvară,
ca o mireasă
îmbrăcată conspirativ
în flori de cais.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale...

(petala de chin)

Cu ghearele sapam norii
aruncam seminte de copii
cresteau pufarine:
Daca vii, ii spuneam,
te invat sa ingeri
Daca nu pleci, iti dau
lumea mea si inca o petala.

Dumnezeu s-a mutat la minus infinit.

(petale de somn usor)

sunt facuta din palme:
doua mi le-au rastignit
in piroane de viata asta
cu celelalte iti tin sufletul
a lesinat pamantul iubito
pe umerii mei

striga-ma numai
si am sa vin

poezie de Lavinia Motoc
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior

Ramai!…

Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintai…

-Tu stii ca, daca pleci, mi-e frica.
As vrea sa-mi spuie cineva pe nume…
Ma simt asa de singura si mica
De parca numai noi am fi pe lume.

Prin geamul aburit si transparent,
Se uita-afara florile din glastre
Cu gatu-ntins spre soarele absent.
Se-ntuneca. Si focul prin unghere
Invalmaseste palpairi albastre
Cu umbre nestatornice si moi.

- Asculta… oare ce s-aude?…

- Cu haina rupta, plina de noroi,
Cu plete ude,
Se uita Toamna in odaie
Si bate-n geam cu degete de ploaie.

I-e frig. Si a simtit de-afara,

Ca-n suflete-am pastrat un colt de vara…

Oglinda a cuprins odaia toata
In apa-i plumburie si-nghetata.

- Ramai!…

Afara ninge cu petale
De micsunele artificiale,
Si nu mai trece nimenea pe strada…

Din mana mea intinsa las sa cada
Risipa alba-a gandurilor tale.
Si ne-om privi, can tu vei fi tacut,
Surprinsi ca inca ne iubim ca la-nceput.

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!