Orașul s-a oprit la mantinelă
(exercițiu liric)
I
stropi de ploaie rece peste față
am plecat subit fără umbrelă
orașul s-a oprit la mantinelă
așteptând să treacă o paiață
vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex.
II
stropi de ploaie rece peste față
am plecat subit fără umbrelă
istoria se vinde pe-o franzelă
că și morții i se face greață
vulturi de ninsoare-mi dau târcoale
lumea parcă nici nu s-a născut
iar eu plătesc de-acuma un tribut
în gânduri care vor să se răscoale
orice părere pusă la index
zadarnic trece cu sublim efort
prin sufletele noastre ca un mort
coborând din creștet înspre plex
III
orașul s-a oprit la mantinelă
așteptând să treacă o paiață
porturile nordice îngheață
matrozii buluciți pe caravelă
bântuite de un spleen acut,
străzile o iau încet la vale;
saltimbancul de la carnaval e
când se sting luminile limbut
dinspre sacrificiu spre confort
evazivă ca o dura lex
o himeră bântuie prin dex
dar nu va ancora în nici un port!
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre văi
- poezii despre vulturi
- poezii despre vorbire
- poezii despre suflet
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre porturi
- poezii despre ploaie
- poezii despre plată
Citate similare
Prima ninsoare
A căzut și cea dintâi zăpadă
Peste sufletele noastre reci
Ce alb se vede lumea într-o spadă
Privirea peste care-ai vrea să-ți treci!
Genele ni s-au umplut de brumă
Promoroaca ne-a pătruns în păr
Și dinții noștri parcă sunt din spumă
Ce s-o topi la primul adevăr.
Pământul parcă nici nu mai respiră
Sub stratul alb de puritate dens
Își duce lumea un păcat imens
Și la iertarea cerului aspiră;
S-a oprit ninsoarea ca la un impas
Așteptând s-o-ntine primul nostru pas.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre zăpadă
- poezii despre păr
- poezii despre iertare
- poezii despre dinți
- poezii despre chiciură
- poezii despre brumă
- poezii despre alb
Iau din cui
Iau din cui și-aprind un petromax
Cobor atent pe scări să nu dau chics
Cu ochii în tavan care stă fix
Deasupra propriului meu ax
Aduc în spate un carton de tix
Nevastă-mea mă ceartă că vrea fax
Eu tac fiindcă iubesc romana pax
Și număr ca de obicei, până la six!
În mintea mea aud un fel de vox
Și mă supun acestei dura lex
Pe care n-o găsesc în nici un dex
Și învățată de la Brunea Fox:
"Mai bine mă' să mârâi ca un mops
Spărgând în dinți câte-o pastilă drops!"
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre ochi, poezii despre numere, poezii despre legi, poezii despre iubire, poezii despre dicționare, poezii despre ceartă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
"Dura lex sed lex"
De prisos ți-e ignoranța
Când se dovedește vina,
Nu te va ierta instanța
Că n-ai învățat Latina.
epigramă de Nicolae Darie din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre legi, epigrame despre învățătură, epigrame despre vinovăție, epigrame despre ignoranță sau epigrame despre iertare
Dura lex, sed...
Proverb anex
Dar, vai, de bază
O "Dura Lex",
Azi, nu durează!
epigramă de Eugen Deutsch din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre proverbe, epigrame despre prezent sau citate de Eugen Deutsch despre prezent
Suflet întinat
Plouă iar, dar azi mă liniștește,
Când dorul de acasă pe zi ce trece crește.
Și ascult în ploaie cum picurii vorbesc,
Că și pe ei îi doare atunci când se lovesc.
Parcă am fi noi, în "zgomotul de-afară"
Iar sufletul o coală, ce o-ntinăm parcă-n neștire cu stropi din călimară.
Ploaia s-a oprit, a mai trecut o zi,
Dar sufletul neîngrijit mai are multe "bătălii".
poezie de Cosmin Leca
Adăugat de Cosmin Leca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre război, poezii despre prezent, poezii despre hârtie, poezii despre dor sau poezii despre creștere
"Dura lex sed lex"
Vorba asta vrea să spună,
De-o traduci pe limba ta,
Că o lege este bună
Mai ales când este "rea"!
epigramă de Mihai Cosma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre traducere
Sub o poală de vâsc
Sub o poală de vâsc mor iubiri avortone,
Sub o ploaie de vise, o umbrelă plângând,
Cadențat parcă vin, cu stihie plutoane,
Cu un ropot de tobe dintr-un spațiu profund.
Noi privim detașați, două roluri ciudate,
Parcă nu am fi noi, alți actori își dau replici,
Doi hamali obosiți cu povara în spate,
Alungând furii oarbe spre străini pricolici.
Două lacrimi ce-au fost o minune cerească,
Prin splendori parazite căutând adăpost,
Printre răni de stejar, smirna lor să păzească,
De risipa amară, nu mai au nici un rost.
Sub o poală de vâsc, o umbrelă uitată,
Alte nașteri se-ntâmplă, fără noi, fără rost,
Pânze moi de păianjeni sclipind se arată,
Ca un giulgiu amnezic, peste tot ce a fost.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre stejari, poezii despre păianjeni, poezii despre naștere sau poezii despre actorie
Fluturi și oameni
În muguri de lumină diafană,
Crâmpei de vise tremură... și trece
Și se desface raza-n evantaie,
Iar sufletele-i plâng lumina rece.
Se-nalță către cer în pulberi fine
Și ninge fulgerări de praf și vis
Pe aripa-i zdrobită de-ntuneric
Pe care, numai un poem s-a scris.
Săruturi, peste urma străvezie,
Se lasă ca oploaie de secunde...
Mormântul non-ființei se deschide,
Lăsând o clipă urmelor fecunde.
Din trupu-i mort, un trup se va desprinde
Și visu-l va purta spre infinit,
Ca un omagiu pentru-ntreaga lume...
Vezi?! Nu degeaba astăzi a murit...
Nici noi, când somnul nostru pare
Zadarnic, nu degeaba vom muri,
Căci vom lăsa penelul moștenire,
Precum un vis în suflet de copii.
Vom duce un omagiu mai departe
Spre lumea cea de dincolo de noi...
Striviți, vom ști că nu urim zadarnic,
Căci vă avem, oriunde-am fi, pe voi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre somn sau poezii despre secunde
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre vânt, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre frunze sau poezii despre flori
A trecut prin noi pădurea
a trecut prin noi pădurea
ca un claun printr-un târg
când dau vișinile în pârg
și-a sărit din cui securea
zboară vestea ca o goarnă
și pătrunde-n multe case
drumul lung și alb de oase,
noaptea liniștii răstoarnă
am zădărnicit cu totul
o cutumă din străbuni
și am devenit imuni
când s-a tras la bursă potul
cine a făcut un semn
să ne-arate calea-ntoarsă:
drumul de la Piatra arsă
pân'la sapele de lemn?
poate nu-i de-ajuns să strig
și mai trebui' o verigă
de la cea dintâi ferigă
pân'la ultimul covrig
toată lumea un dispreț
afișează suveran:
orice job fără elan
a ajuns la mare preț!
partea rea că vrem din toate
fără cel mai mic efort:
aspirăm la un confort,
fără să mai dăm din coate!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre serviciu, poezii despre păduri, poezii despre lemn, poezii despre imunitate sau poezii despre devenire
Furtuna
Cerul s-a întunecat
S-a stârnit acum furtuna
Ploaia cade neîncetat,
Ca nebuna.
Fulgerele strălucesc
Și străbat întreg văzduhul
Spre pământ se năpustesc
Și-și dau duhul.
Norii bubuie grăbit,
Parcă tunuri trag în zare
Spre sătucul adormit
Ce tresare.
Vântu-aleargă furios
Toți copacii se apleacă
Cu crengile până jos,
Ca să treacă.
Vine frig dinspre coline
Și-apele se scurg șiroaie
Însă este cald și bine
În odaie.
poezie de Octavian Cocoș (17 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre nori, poezii despre furie, poezii despre crengi, poezii despre copaci sau poezii despre artilerie
Oamenilor li s-a promis raiul pe pământ, dar li s-a interzis raiul ceresc, li s-a dat satisfacția simțurilor, dar li s-a negat cea a sufletului, li s-a spus că totul va fi bine și frumos, dar în ei n-a existat nici binele, nici frumosul si când a dispărut și aspirația spre ceruri, s-au simțit întemnițați pe pământ. Iar când au fost momiți de poftele trupești, au devenit fiare și bestii, fără suflete și fără conștiință, întunecând totul în jurul lor, căci în ultimă analiză oamenii care nu se sfințesc în ei înșiși murdăresc lumea cu tot ce e rău și murdar în ei. Prin urmare, tot "binele" care siluiește conștiințele nu poate fi decât distructiv.
Ioan Ianolide în Întoarcerea la Hristos
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre frumusețe, citate despre conștiință, citate despre bine și rău, citate despre simțuri, citate despre religie, citate despre rai, citate despre promisiuni sau citate despre poftă
Haiducii
Zburau dinspre dealuri, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt,
din care-au plecat, toți cei șapte flăcăi,
spre codri, prin munți și sălbatice văi.
Puternici și tineri, se-aud chiuind,
priviți de fecioare la ei jinduind,
se pierd într-un tropot și-n norul de praf
rămas ca pe-o cruce un vechi epitaf.
Doar câinii îi latră din greu, ca la lupi,
în rest e tăcere ce-i greu să o rupi,
căci oamenii-așteaptă la locul știut
un dar prețios, obicei cunoscut,
O parte din munca ce li s-a furat,
întoarsă, prin luptă-napoi, pentru sat,
de tineri ce zboară, cu pletele-n vânt,
spre satul din vale, spre locul lor sfânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre câini, poezii despre virginitate, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe sau poezii despre sfinți
Postumă
S-a dus de parcă nu a fost...
(În lumea asta totul trece.)
Neînțelegeri fără rost,
Pe ea, acum, o lasă... rece.
epigramă de Traian Conciatu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul Betleem
În orașul Betleem într-o noapte fără stele,
S-a născut un copil plăpând, dar cu inima plină de putere.
În orașul Betleem trei magi vineau să vadă minunea sfântă,
Și un imn de laudă să-i cânte.
În orașul Betleem a fost mare sărbătoare,
Căci glasul pruncului sfânt se auzea de la munte până la mare!
Și de două mii de ani încoace el se aude mereu.
Și ne spune să trăim în pace!
Și să-l iubim pe Dumnezeu.
În orașul Betleem și acum oamenii se închină.
Unde s-a născut pruncul divin din bunătate și lumină.
poezie de Vladimir Potlog (26 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sfințenie, poezii despre bebeluși, poezii despre viață, poezii despre sărbători, poezii despre stele sau poezii despre religie
Trecător
Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.
Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu pași grăbiți spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.
Murim încet în fiecare zi
Și nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Și peste toate cele timpul trece...
Murind... renaștem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre început, poezii despre ore sau poezii despre infinit
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viteză, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre prăpăstii
Dura lex...
Cu justiția nu-i de șagă.
Magistrați sau procurori
Lege-aplic-adeseori,
Când nu simt magnetul... șpagă!
epigramă de Mihai Cosma din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre procurori, epigrame despre magnetism sau epigrame despre justiție
Cântecul celui care plătește
Când eram în viață hoinăream pe străzile Capitalei:
Acum, mort, sunt lăsat să zac pe câmp.
În zori am părăsit Sala Înaltă:
Am adăstat seara lângă Izvoarele Galbene.*
Când soarele alb s-a scufundat în Hăul Asfințitului
Am oprit trăsura lăsând cei patru cai să se odihnească.
Acum, nici măcar atotputernicul Creator a Toate
N-ar putea s-aducă iarăși viață-n picioarele mele.
Formă și substanță se vor pierde zi de zi:
Părul și dinții vor cădea unul câte unul.
Întotdeauna așa s-a întâmplat cu oamenii bătrâni:
Și nimeni, odată născut, nu scapă de această soartă.
poezie de Miu Si, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre picioare sau poezii despre muzică
Fabula păduchelui parvenit
Prin ce-ntâmplare a ajuns în cocul
Domniței X, e greu de precizat,
Dar a-nceput să exploreze locul
Și-nțelegând că-i sus, s-a bucurat,
Căci el, un biet păduche prăpădit,
Era la înălțimea mult visată
Și, dacă tot e sus, ce s-a gândit?
Că n-ar fi rău să-l vadă lumea toată.
Din părul des, el a ieșit pe gât,
Spre tâmplă, a urcat încetișor
Și, fără mult efort, numaidecât,
În frunte s-a oprit, învingător.
Morala e o lecție de viață,
Căci și-ntre oameni observăm, ades,
Atâția parveniți ce se cocoață
Și care, ca păduchii,-n frunte, ies!
fabulă de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre lecții sau lecții de engleză