Baftă

Soţul i-a plecat afară
Şi-a lovit-o iar norocul:
Au rămas destui în ţară
Ce se bat să-i ţină locul.

epigramă de Nicolae Ghinea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra accidentată

A simţit săraca şocul
Şi regret, dar cu măsură,
C-a lovit-o, iar, norocul
Şi-a rămas doar c-o fractură.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A plecat cândva în lume

A plecat cândva în lume,
Şi-a uitat de casa sa,
Ca să-şi caute norocul,
Să-şi găsească steaua sa...

Dar strivit de raza blândă,
A celestului cuvânt,
A uitat de adevărul
Ce guvernă pe Pământ...

Şi-a uitat de Sfânta Lege,
Şi de ţară şi de neam,
Ca un vreasc uscat de vânturi
Şi bătut pe negrul ram,

Şi ca frunza cea uscată,
Tot gonit de al său gând,
În deşert şi vanitate,
Rătăceşte pe pământ

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torţă aprinsă

Căderea stelei din înalt,
Chiar de se face-ncetişor,
Nu-i fenomen neobservat
Şi nu rămâne locul gol.

O altă stea, de viaţă plină,
Se rânduieşte să-i ia locul,
Să crească mare, cât norocul.

Să-i fie calea liberă, deschisă,
Să fie-n sinea ei o torţă-aprinsă
Şi-n strălucirea-i să n-ajungă

Căderea-i tristă şi amară,
Să vezi artistul când coboară,
Dar şi mai trist când cade-o ţară!

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un român plecat afară

Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în ţară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădeşte bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, ţara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în ţară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!

poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul religios

Draga mea, acum e post
Ce vrei tu e un păcat!
Într-o zi, ea a plecat
Şi el a rămas… tot prost.

epigramă de Ana Zegrean (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe furturi pus şi pe căpătuire

Ací spre est, ací spre vest i-i prova.
Catargu-ntoarce cum îl bate vântul.
Un mic taifun (feri-mi/ni-l-ar sfântul!)
Ar zvârle-o-n hău, Republica Moldova.

Şi nici un şef să-şi deie jos veşmântul,
Să-ntrebe-a Hamlet: -Ţară, încotrova?
Sărmanii doar le blestemă alcova:
- Dar cât să-i ţină, Doamne,-n jilţ pământul?!

De ce n-ar suge, noul şef haihui,
La două ţâţe: est şi vest, din Ţară,
Când el, cu mutra lui patibulară,
E rege-n ţărişoricuţa lui?

Pe furturi pus şi pe căpătuire,
De neam să-i ardă? Ţară? De Unire?

sonet de Nicolae Mătcaş din Şi sunetele sar ca-n prier mieii (2015)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imprudentul N. Grigorescu

A pictat o ţărăncuţă,
O frumoasă de la noi,
Şi-a expus-o pe micuţă
Pe lâgă un... car cu boi.

epigramă de Nicolae Ghinea din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia ideală

I – Să nu fie mai deşteaptă decât bărbatul; cel mult cât el!
II – Să iubească pe prietenul acestuia.
III – Să aibă o ocupaţiune, în casă sau în afară de ea.
IV – Să-i placă meseria soţului ei, nu numai în ziua de leafă sau de încasări.
V – Să nu se certe cu servitoarele.
VI – Să nu spună niciodată că i-ar plăcea să aibă lucruri pe care soţul să nu i le poată oferi.
VII – Să nu vorbească de "norocul" celorlalte în căsnicie.
VIII – Să fie exactă la întâlnirile cu soţul şi să nu-l facă să aştepte îmbrăcat, când pleacă împreună de acasă.
IX – Să nu vorbească franţuzeşte cu el, în magazine, dacă nu ştie bine.
X – Să nu cicăle. Mai ales, să nu cicăle. Absolut obligatoriu să nu cicăle...

poezie celebră de Tudor Muşatescu din revista "Femeia şi căminul" (15 aprilie 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de ţară

Orice român plecat afară
îşi strigă dorul de ţară.

distih de Dumitru Delcă (2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În natură

A plecat la munte, iată,
Tânărul cu o fetiţă;
Au cazare rezervată
În căpiţă.

epigramă de Nicolae Ghinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţară (vezi şi patrie)

Ţara

Privind la noi, pe-acest pământ,
Am definit-o peste ani:
O ţară este locul sfânt,
În care nu mai sunt ţărani.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neşansa...

Într-o zi de 13, "banală"
Pe o vreme cam nasoală
Cu o speranţă mare,
Ion a plecat în căutare.

Voia şi el o iubiţică
Deşteaptă şi frumuşică
Pe care s-o iubească,
Totul să-i dăruiască.

Şi-a apărut, drăguţă foc
Nu a mai clipit deloc
Dorea cu ea să vorbească
Iremediabil, cucerească.

Dar un băietan
Cu faţă de golan
În braţe a strâns-o tare
De a rămas fără răsuflare.

Ion fusese cucerit,
Dar a rămas mâhnit.
Acasă a plecat
Foarte supărat.

De numărul 13 se fereşte
Crezând că-l urmăreşte
Multe ghinioane,
Dar şi lighioane.

Ion, rău a tâmpit
De când a fost rănit.
Acum este cam tembel
Dragilor, nu fiţi ca el!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (13 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

Pe Moşul Nicolae m-am
Supărat, dar rău de tot,
Că mi-am pus pantofii-n geam...
Şi-a plecat cu ei cu tot!

epigramă de Eugen Albu din revista "Rebus", nr. 1073
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul

Norocul e adesea-nşelător!
Dovadă: mai acum o săptămână,
L-am prins pe Dumnezeu de un picior
Şi... am rămas cu gheata Lui în mână.

epigramă de Alexandru Clenciu din ziarul "Amprenta" (aprilie 2000)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţă

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Şi intrând în curte m-a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut şi Steaua mea — de sus
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mână şi s-a dus.

Mi-a bătut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul revoluţionarilor

Firav, se înfiripă-un cântec pe afară,
Cu magi, cu îngeri şi cu Pruncul Sfânt...
Din cerurile larg deschise se pogoară,
Iubirea Domnului peste Pământ!

În jurul mesei se adună roată,
Toţi cei ce-un an întreg au fost plecaţi,
Se strâng cum se strângeau odată....
Dar azi sunt mama, tata, şi numai unul dintre fraţi!

Sunt multe casele în care
În Noaptea Sfântă de Ajun
În golul cel rămas se-aprinde-o lumânare
Să ţină locul celui ce-a murit prea jun.

Cu ochii în icoana lui Nicolae, bunul,
Din suflete îndurerate se ridic-un gând:
"Pe cei ce fac cu Tine, Doamne,-n cer Crăciunul,
Îi lasă, astăzi, să coboare pe Pământ!"

poezie de Sinziana Hliboceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plecat vecinii toţi

Au plecat vecinii toţi,
S-au pus lacăte la porţi.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca şi el, azi, mâine.

Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Îşi schimbă şi ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.

Curţile sunt năpădite
De ierburile neprăşite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai aşteaptă.

Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de ţară.

Prin străini ei pribegesc
Şi nimic n-agonisesc.
Nu se mai întorc acasă,
Dorul de părinţi i-apasă.

Copiii rămân flămânzi
La bunicii muribunzi.
Copilăria le e ratată,
Fără mamă, fără tată.

Blesteamă viaţa amară,
Că s-au născut într-o ţară
Fără pic de ocrotire
Şi-s condamnaţi la pieire.

Puşcă şi cureauă lată
Ce ţară aveam odată!
Cu oameni harnici, muncitori
Şi copii ca nişte flori.
Toate au rămas doar vis.
Destinul nostru, s-a stins,

poezie de Dumitru Delcă (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzii de Mărţisor

Nevasta a plecat în grabă,
Căci soţul, dionisiac,
De-o vreme, şi-a ales o babă,
Pe care o chema... Novac!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frate şi soră au moştenit o palmă de pământ

I-a lovit norocul,
A urmat sudalma:
Lui i-a rămas locul
Ea a primit... palma!

epigramă de Aurel Son din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea

A plecat.
Nu înţeleg.
Ştiu doar că s-a întors şi-a plecat,
Şi-a fluturat cu mâna...

În ochii lui tineri a licărit rază timidă de glorie,
Iar eu am fost orbit o clipă de strălucirea asfinţitului –
Şi el a plecat.

poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!