Dragoste... pe scurt

"Săgeţi" pe nevăzute
Tăind se întrepătrund...
Sunt doar un gând,
Dar sunt recunoscute.

"Gesturi" pătrunzătoare
Cu răspuns complice
Rămân novice...
În priviri întrebătoare.

"Atingerea" e-un şoc,
Durere este în stern...
Simţu-i etern,
Inima, e pusă în joc.

"Cuvintele" sunt dulci,
Încântătoare...
Senzaţia-i de floare,
Ce ai vrea să smulgi.

"Sărutul", e nectar
În loc de hrană...
Prefigurează rană;
Neîmplinit în dar.

"Preludiul" e sublimul,
Caldă-uvertură...
Debut de aventură;
Tot aşteptând intimul...

"Infuzia" de suflet
E-o revărsare
Comună de splendoare...
Într-un răsuflet.

"Extazul de simţiri"
"E dragostea eternă..."
Din omul din cavernă,
Ne moştenim "iubiri"!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descurajare

Sunt cu mine de mână într-un deşert de suflet. Nu-i oază
Şi aşa-s de însetat de orice şi am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alţii, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!

Se pare că globu-i mai mult, mişunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simţ, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălţimii, e-un dar să-l deţii fără scrupul, să fie...
Şi-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăţie!?!

Mă bântuie aspru tăiosul de vânt şi întind mâna ca orbul
S-ajung nu ştiu unde şi alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una şi alta-s- la fel de înţelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veşnic, el, suflet!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ură

Înverşunare-n circumstanţe motivată,
Ce se prelinge-n spre străfunduri de abis,
Purtată-n hău ascuns, o Iuda, de nezis
În machiavelică justificare; lumea-i vinovată.

Nemotivat, se tot proclamă "sentiment",
Lipsită-n fond de orice simţ, de suflet;
Din om, e-un individ, duşman, într-un răsuflet!...
Iubirii-ntre prieteni, păcii, e-un impediment.

Credinţa milenară o repudiază
În timp ce-ai noştrii zilei o practică ades
-Gratuit, sau când banu-i interes-
Ne face viaţa chin, umanu-l explodează.

Nu-şi are merit feminin de-apelativ,
E doar un subterfugiu de nereuşită...
E-o gelozie hâdă la dorinţa-ţi izbândită;
Draconic exemplar, de anti-creativ.

Pentru nu ştiu, nu fac, sunt prost, e-o cuvertură
Şi-ades, final pericol, e-o funestă aritmie.
N-are respect de adevăr, de ştiinţe, este-o alchimie...
E josnicul, e inumanul, e mizeria, e URĂ.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar roză

M-am îmbătat d-extazul dintr-o roză
şi nu ştiu cum miresmele le-adună
din mâlul sevuind... Prin ce metamorfoză
parfumu-şi dă? Culori de vis, face cu... care mână?

Din ce chimie-ocultă se-ntremează,
de unde are geniul de licoare
ce-o varsă prin nectar, pictează vază
se-ngemănând în dar, c-un dar, la altă floare?...

Mă uit şi-adulmec iar, sunt mut de farmec
şi iar miros şi creieru-mi dezmiardă;
cu inima din alveolele-n respir sunt cerc...
Mă prăbuşesc drogat, cu capul dus, pe iarbă...

Şi-i şi altă culoare şi-i multe alte izuri
şi mă întrec cu albine, păsări şi bondari
şi-un fluture penat... şi-am pielea toată rizuri;
mă sângerez în spini, sunt zbor de mii Icari!...

Mă dezic tot de ştiinţă, îs un novice;
n-am şcoala rozei, nici miros, culoare,
nici spini nu ştiu să fac, candoarea să-mi explice...
Păcat că am să mor şi n-o să fiu o floare!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vară

E-o boare caldă diafană
De aer, în Zefir curgând.
E-o lene de plăceri şi gând...
Îmi vindec, de-o idilă, rană.

Sunt pe nisipul răcorit,
Nu te aud, e doar talaz.
Am inima într-un Alcatraz...
Doar ai plecat, şi-i asfinţit.

M-atinge valul şi tresar;
-Nu-ţi este trupul răcoros,
Te-ai dus cu gând de neîntors?!?...
Nici plin, nu mi-am făcut măcar.

Se-aud mii pescăruşi... În larg
Marea e-n vuietul de-o scoică.
Din perle ce ţi-am dat, o troică,
Mi le-ai făcut lacrimi şirag.

La coastă clipocesc delfini,
M-au înţeles că-agonizez.
Uit totul, îi privesc, visez,
Mă duc cu ei... suntem marini!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bowling life

M-am spart în bule de şampanie
erupte pe pista de joc dintr-un mix de mojar,
într-o sărbătoare fără participanţi,
printre palmele de trăgători, cu pantaloni bufanţi,
ce degetele mi-au băgat în găuri pentru simţ şi har...
Rostogolindu-mă printre popi mici, dornici de-a mea spovedanie.

Mă izbesc cu plăcerea de-a fi remarcat,
dar trec prin rărişul de şanse ratate
fără ca nimeni să-mi sesiseze finul perlant...
Mă-ntorc pe banda rulantă, cu răspuns dezolant,
pentru a fi pedepsit într-un joc pe-aruncate...
Dus cu capul, ce-i bila cu găuri... Făr-a fi exersat.

Am scăpat, fericit rebut, ramplasabil,
nu mai sunt manipulat, ah sunt liber
şi alerg- tot împins rostogol, aut din pistă-
cu o fericire lăuntrică -care-ncet, încet, nu există-
căci la un capăt abstract m-am oprit, vid-stingher...
Nu mai văd, sunt o bilă cu ochii crăpaţi, cu destin implacabil...

... Din născutul, din micile bule, de un debut fericit de casting,
cercul roţii de sferă l-am predat, într-un suflet, la un joc de bowling...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi

Oceane-s, surori sclipitoare
În vârtejuri de iris color...
Se deschid, fie în lac sau în mare,
În impuls de uimire, în fior.

Au rada în pontoane de pleoape
Cu dane în străfunduri de vis...
De soare îşi păzesc limpezi ape;
Mister e-ochi profund, de nescris.

Sunt gemeni, născuţi de odată
Din ou, ce nimic nu avea...
Sunt vii la băiat, dulci la fată,
Sunt aspri, sau moi-catifea...

Sunt faruri, de beznă, de noapte,
Intrare-s... de suflet sunt porţi.
În loc de cuvinte, de şoapte,
Săgeţi sunt de-amor, decid sorţi.

Străfund de mister fac din luciu...
Nu sunt Mariane de fund.
Sunt matul de sticlă de-ospiciu,
Sau sunt... filozoful profund.

Au colţ de pâraie de lacrimi,
Sunt negura tristului dor,
Sunt cultul seminţei de patimi...
Îs azur sfâşiat de condor.

Îs verzuiul, sau brunul cafelei
Cum crudul de frunză, ori migdală,
Au flash-ul din licărul stelei...
Sunt negrul de eban, sau de smoală.

Clipirea lor pare eternă,
Cu pauză-n viaţa de somn...
Se sting precum pila, în lanternă,
Lumini cu retur... dar de Domn!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct... e

E un nimic, sau e-o planetă,
O sferă, sau un vârf de ac.
E-o ţintă-n tras cu arbaletă,
Sau e-un sfârşit... venit de hac.

E pus, când vrei să ai respect,
Un loc pe hartă, o insistenţă.
Repară ades ce e defect...
E-un semn de plăcută prezenţă.

Pe-obraz, un şarm poate să dea,
Ori melanom, e la plecare.
E-un crez pe cer, de-a fi o stea...
El, aripând suflet să zboare.

Mai multe-n zar sunt un noroc
Şi-n fotbal, maximum sunt trei.
E un răspuns pentru deloc,
Sau un sfârşit când vrei să închei.

Pe "i" e accent, sau frază încheie...
E de început şi de reper.
La clasamente, ele-s cheie...
C-un punctator, tare-i... sever.

Trei scrise, pauza o fac
Şi poate fi loc de plecare.
Ce-i bis, e scurt... multiplicat...
De miră, pus, e-o... arătare!

Vreau să mă pun la..., cu el,
Că pân' la un... aş şti totul
Şi... cu... îs şi eu, la fel;
Ne... ual, rămân ne totul!

Pe boltă-i led de-o imensitate
Şi-n microscop mărit, e-un coc,
Iar de vedere-s... acceptate
Şi-acum l-apăs... că-l am în toc.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confruntare cu sine

E timpul, sigur, relativ?
Eu mă consider neschimbat!
În minte, m-am maturizat...
Estetic, n-am niciun motiv!

În oglindă, zilnic mă privesc
Nu analitic, doar trecând
Din obicei. N-am niciun gând!
Sunt încântat, ori mă uimesc!?

Sunt neschimbat peste decenii
-Oricum puţine, că-n total,
Sunt 7-8 de imortal-
Dar sunt convins, nu am vedenii!

Surprinzătoru-i o întâmplare
Când după ani de despărţire
Te întorci la loc de moştenire
Şi eşti în şoc, cazi în stupoare!...

Figuri întipărite-n minte
Sunt deformate într-un tipar...
Ce-am prevăzut, nu se dezminte;
Depindem toţi de calendar...

Nici ce iubisem în liceu
Nu o revăd cu ochi de dor,
Nu o mai simt, nu mă-nfior...
Sunt trist, sunt dus, nu mai sunt eu.

"Back to the future" e real;
Privind la magazin în geam
Cu ochi ceţoşi mă-ntrezăream...
Einstein... e sigur, genial!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopţi, e universal.

E-o pierdere-n volum de viaţă,
E-un paradox de viu câştig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de aţă.

E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascaţi cu alte feţe;
Fiori uitaţi, pot să te îngheţe...
E-un thriller maxim, e un film.

E odihna sufletului, minţii;
Ce pierzi din zi, trăieşti în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt şoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinţii.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuplând fizic... gând

Ce vis lăuntric am mereu scânteie;
Să mă pătrund în pântec de femeie
Prin poarta Edenului, 'n lunecări complice...
Să mă împrăştii-n milioane de alice.

Visez mereu strâmtori de acolade
De gracilis, se desfăcând petale;
Să mă afund în erectil extaz,
Îmbrăţişând săruturi pe obraz.

Să simt pătrunderea în carne pân' la suflet,
Îngemănând suflete-n sublim răsuflet,
Lipindu-mă-n broboane-n râs de lacrimi...
Mă revărsând în caldul loc de patimi.

Am gând la strângeri sacadate
În zbaterea de inimi acuplate
'n tunelul de lumină-nspre amor...
Unde, sleit de drag, un pic să mor.

Mă-ncântă pielea fină dintre coapse
Şi de-abdomen mi-aş face buzele sinapse;
Să sorb corpul de liră ciupind coarde
De tremur de fior... Iubire-aş arde!

Mă topesc tot de-nlănţuirea desfrânată,
Epuizând feminitatea, nudă toată...
Nebun sunt de dorinţe de pătruns
Tot mai adânc, dincolo de orice ajuns.

Am mintea-n amintiri de calde trupuri
Se delăsând ca plasma-n vrute ruturi
Răzbunătoare, pe-un extaz de simţiri fine...
Sunt prizonierul sclav al dragostei... de TINE!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar aventura

E-atât de tânără,
fără sfârşit se pare,
căci tinereţea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de şcoală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.

Tinereţea pură
şi-o crede-obişnuinţă,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-şi fraze
goale, doar pentru rotunjimi de buze
şi multe duşuri suedeze
şi multe nopţi pierdute treze
cu alte minţi la fel, obtuze,
sex chiar şi fără cunoştinţă...
Doar aventură.

N-are nevoie de cultură
şi face din aspect un cult;
se-mbracă des
şi zi şi noapte,
este-o mondenă-n gând, eternă,
nu ştie despre trup-regres,
nu ştie dialog în şoapte...
e exuberantă, nu vrea... ternă,
vrea sex să facă tot mai mult...
Din aventură-n aventură!...
19.08.2011

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tren

Se scurge gând pe şine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uşi, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărţiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se ştiu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaşte lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te laşi dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziş de-o aventură
Aşa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ansamblu

Ce sunt în fond; cel ce gândeşte
Şi, când gând nu-i, suflet e doar
Ce plânge, râde, timp opreşte
Balanţa... în veşnic balansoar?!

Sau sunt un corp ce tot hrănesc
Din mult efort, cât am voinţa...
Un sclav, că-l ţin, nu prididesc
Convins c-aşa-mi câştig căinţa?!

Ori sunt pretenţia că sunt,
Un pictor ce dă sens culorii
Ce mi-o fac strai, când sunt veşmânt...
Un hazardat al întâmplării?!

Poate am şansa tot să fiu,
O raritate printre euri;
Un corp, cu suflet, gândul viu
Şi-un vis de noi... din vechi eseuri...?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insistent

Când ai plecat, ai uitat izul de înapoi,
Atinsul pielii, toată buze înroşite
De atâta sânge, lavă caldă de amândoi
Şi atâta dor strigat în şoapte înăbuşite.

Te-ai prelins toată, din torente un şuvoi
Cu purul cald de lacrimă în sudoare....
Eşti doar un nume, nu romanul cu eroi,
Doar ai rămas parfumul dintr-o floare.

Mai umpli rama, se-aplecând încă pe scrin,
Ce-o ţin cu suflet, să nu cadă-n disperare
Şi-mi ţin doar gând de amintiri, le tăind spin...
Plutind din vise, înlăcrimate cât o mare.

Poate te întorci, cum valul din oceane,
Mai înspumată, într-un galeş de privire,
Să mă topesc printre genunchi-ţi în volane,
Ce i-am atins şi-i mai ating în amintire.

Sunt tot aici, scurs tot răvaşul de amor,
Doar loc să stai, pe timpu-mi ce încă-l mai am,
Făcut buchet, tot numai braţe, pline dor,
Portretul, veşnic, dinspre stradă, pus pe-un geam...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

Trăiesc, joc filmul vieţii mele
Cu rol nescris, improvizez
Şi nimeni nu-mi ia loc pe schele,
Unde-s urcat să pavoazez.

Sunt în mulţime, figurant,
Dar principal pe scara mea;
Când mim, când logo-enervant
În monolog... sau a tăcea.

Sunt singur responsabil d-acte
Şi nu mai am vreun alt idol...
Un amalgam de artefacte
Pe scală, EU, cu cheia-mi sol.

Am câştigat multe concursuri;
Sunt zilnic "Reality show"
Scriindu-mi propriile discursuri...
Ce strig şi eu primesc ecou.

Incognito, sunt scenarist
Intuitiv din cărţi, paletă.
Sunt singuru-mi etern artist
Cu rol ce-am unicat... Vedetă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţie

Am ca o pată de lumină când inspir
Şi parcă aş tremura voalat sub stern, în piept,
Când gând mi-ntoarce poza, elixir
De ochii tăi ce m-au privit şi aştept.

Se tot repetă, ca un film pe disc defect,
Că de privesc, oricum nu văd nimic în jur;
Doar tu, un cântec premiat recent, select
Şi-l fredonez la nesfârşit reluat, retur.

Stau cum drogatul fără doză, gând crispat,
Să nu se piardă ochi, luciul de brun-cristal,
Colat pe scoarţa-n trunchiul aplecat,
Din pom ce sunt... amarul de-un migdal.

Înviu, de auz, la pală de vocală,
Ce-mi face inima să spargă colivie;
Că nu mă vrea, nu se mai vrea vasală
De nu ţi-o dau, nu ţi se închină ţie!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşii

Cum bine tot se ştie că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulţi,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculţi,
Chiar gemeni de produc, au toţi din exemplare.

Aşa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogăţit cu cinci micuţi căţei
Şi albi şi gri, negruţi, pătaţi, toţi derbedei
La fel, chiar de-s doar fete şi unul doar bărbat.

Sunt toţi o molfăială de ţâţe, chiar lătrând,
De o căţea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.

Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roşcat negru
Iar cea mai dolofană e-o căţeluşă gri
Dar şi cu alb pe burtă şi pete negre vii...
O bulă păr de pluş, rotundă pe de-a-ntregu.

Şi-i ger năprasnic iar şi-s mici şi răbdători,
Le-am pus hăinuţe multe să aibă cald un pic
Şi plâng des zi şi noapte; că unu-i rău de mic
Şi sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.

Răul de-acum începe că-i am pe toţi ai mei
Şi am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toţi... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.

E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poţi oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poţi iubiri să smulgi
Şi micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Sunt iar un gând, pe strada
Dintr-un oraş himeric,
Acum, visând balada
De amor, trăit feeric.

Mi se topeşte piept
La glas de sub timpane.
În vele-n vânt... mă-ndrept
Spre forme diafane.

Cu sufletul la gură
Aştept din nou apel,
Să pier în aventură...
Fără, în minte, ţel.

Doar să-ţi simt iar parfum,
Amestecat cu tine
Şi să te-ajung din drum,
Pe unde-oi fi, cu cine...

Şi nu mai dorm, sleit,
De-atât extaz să-nviu
Suflet, de atunci murit
Şi trup, în trup să-ţi fiu.

Dar gândul nu-i îndeajuns
Că-i doar un vis, nefiinţă
Şi-aştept să-mi iau răspuns,
Să-mi caut suferinţă...

... Şi păşesc tremurând
Pe strada de-un oraş,
Cu drog de tine-n gând...
Un sniff de pătimaş...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Levitaţie

ce-am păţit, doar adormisem
-e-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
şi totuşi văd atâta negru peste tot şi, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune şi n-am vine...

mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
şi, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei...
şi nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredinţă în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei... e-adevărat, nu mai am simţul foamei,
atâta de uşor rămas, fără dorinţi, un privitor de seameni...

sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai ştiu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiţii, nu mai sunt plăceri, nici post...
dar ce tot zic, mut... mă duc să-i prind pe alţii, să prind rând.

Se vede, un pic, pe cer o dâră –dacă vrei s-o vezi-, un şir zburând mergând...
Eu unu' îl văd. Sunt nişte umbre fumegând, arzând...
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers cu săgeţi în inimă...

Sufletul meu vrea să cumpere fericire
Ş-aş vrea să-mi dai tot ce-i al meu,
Dar tu îmi dai nimicire
Şi sunt vinovată numai eu.

El trece, zboară apoi pleacă
Şi vorba mi-o trece-n tăcere,
Când inima şi pieptu-mi se-neacă,
Eu zac în durere...

Cu săgeţi în inimă am mers,
Focul din ele l-am făcut,
Şi-acum le-am pus într-un vers,
Să-l folosesc ca scut.

Viaţa, durerea şi bucuria sunt de neplătit,
Dar poate vine o forţă divină,
Ce poate transforma omul iubit,
Chiar din rădăcină.

Aş vrea să pot din nou să urc fără de teamă,
Chiar dacă nu pot păşi,
Spre munte cu uimitoarea panoramă,
Să-l pot din nou privi.

M-am rupt de toate-n jurul meu
Şi nu dărâm ce-am construit o viaţă,
Nu-mi pierd credinţa-n Dumnezeu,
Te rog ia şi învaţă.

poezie de Eugenia Calancea (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!