Unei doamne

În laudele mele, doamnă,
Atât de sus te-am ridicat,
C-ai ameţit de înălţime...
Şi-atunci în braţe mi-ai picat.

epigramă de Toma Florescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui bărbat de stat

Că nu e orator energic,
Cine-ar putea ca să cârtească?
Atât de repede vorbeşte
Că n-are timp să mai gândească.

epigramă de Toma Florescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă Stolo

Te-am trimis la-naintare,
Mi-ai pasat atât de bine,
Încât mie mi se pare
C-ai marcat tu pentru mine.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O flacără de dans...

O flacără de dans cu ochi cuminţi,
desculţă, ca un răsărit de soare,
eu te-am iubit când ai ştiut să minţi,
chiar te-am iubit mai mult ca pe o floare.

Pasul tău, plăcerea şi tăcerea,
În visul nopţii râvnitoare doamnă,
De dragul tău mângâiam durerea,
Şi-n frunzele îngălbenite-n toamnă.

Eu iţi dezmierd şi paşii dacă trec,
Iar mi-ai lăsat tăcerea să mă doară,
În nopti târzii aş vrea să te petrec,
Să ne iubim la fel ca prima oară.

O viaţă voi rămâne vinovat,
Căci dragostea-mi plânge-n piept cu jale,
Din răni adânci mereu te-am dezgropat,
Şi-n ultim ceas pe-a vieţii mele cale.

Speranţele rămas-au spini de toamnă,
Să-mi alinte în gânduri astăzi chinul,
Tu n-ai minţit atunci stimată doamnă,
Când mi-ai promis să-mi schimbi pe veci destinul...

poezie de Mihail Janto (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necredinciosul

O, da! Te voi cuprinde-n braţe!
De-atât noroc nemăsurat
Tresare inima-mi şi creşte
La gândul ăsta minunat.

O, da! Te voi cuprinde-n braţe!
Mă joc cu părul tău bălai,
Căpşorul drag mi-l laşi pe umăr
Şi ore-ntregi cuminte stai.

O, da! Te voi cuprinde-n braţe!
În adevăr se schimbă visul
Şi pe pământ mă-mbie soarta
Să gust aievea paradisul.

O, sfinte Toma! Nu pot crede
Şi mă-ndoiesc de toate cele,
Atât cât degetul n-oi pune
În rana fericirii mele.

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radacina

Ti-au trebuit ani sa te numesc
femeia vietii mele,
O zi ti-a fost de-ajuns sa-mi fii iar o straina,
Si chiar nu mai conteaza ca esti sau nu de vina,
Greseala mea a fost ca te-am pus printre stele,
Acum c-ai coborat raman doar eu cu ele,
Ma plimba amintiri de nebun prin gradina,
Cumva te-am parasit, dar sufletul insista sa-ti lase-o radacina,
Nu o sa mai fim noi, altii de-or fi sa vina,
Nu am sa uit c-ai fost femeia vietii mele...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei iubite

De la mine c-ai plecat
Te-am iertat, te-am înţeles,
Dar mă doare c-ai schimbat
Dragostea pe-un Mercedes!

epigramă de George Piteş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai tânără fecioară

Când te-am întâlnit iubito, erai tânără fecioară.
Radiai de fericire, zveltă ca o căprioară.
Te-am îmbrăţişat în noapte, cu patimă te-am sărutat,
Ai reaprins focul iubirii, sufletul mi-ai fermecat.
Atunci pentru prima dată, am rupt lanţu-încătuşării,
Tu te-ai ghemuit la pieptu-mi, trăind vraja desfătării.
De-atunci mi-ai rămas în minte, copilă nevinovată,
Eşti comoara vieţii mele, fericirea-întruchipată

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tălpile mele – atât de ferm înfipte

Tălpile mele – atât de ferm înfipte în pământ!
Aripile mele – atât de departe sus pe ceruri!
Şi atât de multă suferinţă
În inima sfâşiată între ele.

poezie clasică de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cămătar

Că poartă numai haine negre
Zaraful Daniel,
Să nu te miri: el vrea să fie
Cu sufletu-i la fel.

epigramă de Toma Florescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă constatare

Universul e o carte,
Dumnezeu i-a fost zeţar,
Iar în carte-i şi pământul
O eroare de tipar.

epigramă de Toma Florescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ingratitudine

O, te-am iubit cum Páris pe Elena,
Şi chiar te-am dus cu maybachu' la Troia:
Simţeam şi tu simţeai mereu nevoia
Să te răsfăţ, schimbând, adesea, scena.

Când te-am luat, mâncai salam cu soia,
Dar arătai precum prinţesa Xena
Şi, cum dansai pe scenă macarena,
M-a apucat un fel de paranoia

Şi te-am cărat în braţe la altar!
Te-am îmbrăcat la Giorgio Armani
Şi mulţi miliardari te asaltau...

Tu mi-ai jurat pe veci iubire, dar
Ai divorţat luându-mi vila, banii
Şi ai plecat cu unul, Menelau.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pictor

Pictezi acum pe Magdalena
Cea mult îndurerată
Şi nu te uiţi ce-adânc se roagă
S-o laşi neterminată.

epigramă de Toma Florescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Ei cred, încă mai cred
Că n-am să mai zbor
Ei cred că îmi pot lua chiar tot
Dar eu ştiu... nu pot

Acum,
Când visul e de partea mea
Iar tu
M-ai primit în lumea ta

Tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat

Să mă ţii în braţe
Aş vrea
Acum, când visul e de partea mea
Iar tu m-ai primit în lumea ta

Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Doar tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat
Doar tu

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surpriza

Îţi mai aduci aminte, doamnă,
Pe lac cum număram la raţe?
Şi după nouă luni, în toamnă,
Râzând, mi-ai pus surpriza-n braţe.

epigramă de Nicolae Ghinoiu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui arendaş

La brâu el veşnic are
Un lanţ, dar e mister:
Că lanţul nu-i de fier
Şi nu-i stă la picioare!

epigramă de Toma Florescu din Epigramişti români de ieri şi de azi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Te-am căutat prin vise,
singuratic
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat
şi mi-au răspuns lunatic
îndepărtate aripi lunecând.

Te-am căutat prin nopţi
şi aspre zile
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în visul tău, copile
şi te-am găsit
iubirea, legănând.

Te-am căutat prin timpuri
efemere
dar tu erai prea sus,
în zbor urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
şi te-am găsit
fiinţa-mi luminând.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet decepţionist

Ţi s-au spulberat iluzii
Multe până în prezent.
Ai rămas din toate numai
Cu iluzii de talent.

epigramă de Toma Florescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi în lumină

Te-am căutat prin gânduri, singuratic
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat şi mi-au răspuns lunatic,
Îndepărtate aripi, fâlfâind.

Te-am căutat prin nopţi şi aspre zile
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în visul meu, copile,
Şi te-am găsit, iubirea, legănând!

Te-am căutat prin timpuri efemere
Dar tu erai prea sus, mereu urcând.
Te-am căutat în licărul de stele
Şi te-am găsit, fiinţa-mi luminând.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâna mea doamnă

Patruzeci şi şase de primăveri
au trebuit să treacă
să te pot înţelege
statornica mea doamnă
fiecare anotimp
mi-a mugurit
prin orbita ochilor
câte un răsărit
şi-un apus
la fiecare
durere
la fiecare
bucurie trăită
tu mi-ai ciocănit
la uşa pieptului
trezindu-mă prin liniştea dimineţilor
ameţit de aburul cafelelor tari
am petrecut nopţi goale
şi-am împărţit aşternutul
tânjind după o ineluctabilă dragoste
visam la pulsul
zilelor ce vor urma
bucârându-ne
ca un copil
atunci când
i s-a reparat jucăria stricată.

Astăzi
te voi elibera
din strânsoarea corsetului
coastelor mele
te voi scoate la plimbare
prin oraşul
care mi-a crescut peste umeri
braţ la braţ
te voi plimba
pe străzi
alergând
razând
liberi
dependenţi
disipându-ne
în aburul lor
firimiturile destinului.

Bună seara
bătrâna mea doamnă!
Eu sunt poetul
ce-ţi scrie stihuri
cu pana înmuiată cu sângele tău.

S-auzim de bine
neliniştita mea inimă!

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!