Dezamăgire

O viaţă-ntreagă m-am luptat
Să-mi văd copilul educat,
Şi am ajuns încetinel
Să-l văd... dar nu mă vede el.

epigramă de Ioan Feneşan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui turnător ajuns demnitar

O viaţă-ntreagă s-a luptat
Să-şi etaleze harul.
Ar fi avut C. V. curat...
Dar i-au găsit dosarul.

epigramă de Valentin Groza din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri

Te văd, stii că te văd,
am privirea ageră,
urmată de simţ

Te văd, stii ca te văd,
când în ploaie fulgeră
să zăresc mă întind

Ştiu că sunt văzut,
mă acoperă ceaţa
dar se vede faţa

Ştiu că sunt văzut,
o urmă de aţa,
neştearsă de viaţă

Te vad şi mă vezi,
te cred şi mă crezi,
suntem stele verzi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte curgătoare

Trebuie să te văd, iar –
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aş porni un foc, pe care să-l vezi de la distanţă,
În care să-mi ard trecutul şi... să-l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie să te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun şi nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îţi imită prezenţa; paşii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie să te văd, iar
dar cine eşti tu? De fapt, eşti tu, nu prea înţeleg exact ce,
dar eşti tot ce văd acum,
eşti imaginea din vise şi din dorinţele zilei
eşti C şi repet într-un mod consistent asta
în faţa ei, în faţa lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, şubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Eşti un dicţionar şi-o oglindă...
Trebuie să te văd, iar, eşti C şi repet într-un mod consistent asta

poezie de Iordan Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii se văd competenţi să fie iubiţi dar se vede că puţini sunt capabili să iubească!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui măcelar

Servindu-şi prietenii şi fraţii
Cu-aleasă marfă, pe din dos,
Când vru să taie şi la alţii,
Coţitul i-a ajuns la... os!

epigramă de Ioan Feneşan din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi alţii

Mă văd frumos, mă văd deştept,
Talent, succes... Ce mai, perfect!
Şi toate – acestea au temei
Că eu mă văd aşa, nu ei...

epigramă de Ioan Pop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am săturat...

M-am săturat să văd cum pică frunza
Şi doar păianjeni îşi ridică pânza.
Aş vrea să ştiu unde-i acum parfumul;
De ce-a plecat lăsându-ne doar fumul?

M-am săturat să văd cum mor în gară
Cei ce respiră-n drogul din ţigară,
Şi-apoi se duc să doarmă în canale
Şi mor stupid în linişti infernale.

M-am săturat de-atâta sărăcie
De teama că-n curând foame-o să-mi fie,
Iar lupii care urlă-n parlamente
Nu-mi vor lăsa măcar medicamente.

M-am săturat să văd mereu cum plânge
O Românie suptă pân' la sânge,
Şi tare-aş vrea să-i văd sub ghilotină
Pe hoţii care ne prefac în tină.

M-am săturat să mânc pâine amară
Şi să fac sluj la o babă murdară,
Pătându-mi în mătănii demnitatea
Şi-uitându-mi uneori identitatea.

M-am săturat să văd la colţ de stradă
Copii cerşind şi nimeni să nu-i vadă.
Sau vreun bătrân care se vrea sub cruce
Când pe impozit banul lui se duce.

M-am săturat de-atâta supărare,
Unde mă uit văd munţi de disperare
Şi vă întreb pe cei ce ne conduceţi:
În gând povară, chiar deloc nu duceţi?

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crush: Gata, am ajuns, prieteni! Pregătiţi-vă! Se apropie ieşirea!
Marlin: Unde? Nu o văd.
Dory: Acolo! O văd! O văd!
Marlin: Adică vârtejul groazei?
Crush: Asta e, tipule!

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ceea ce văd eu
nu eu văd
ci lumina luminii vede prin mine
eu tac şi-o ascult

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

cer,
văd nori, soare şi ploi
cer,
văd praf, lut şi noroi
cer,
văd iarbă şi flori
cer,
văd copaci omizi şi culori
cer,
văd un zâmbet şi doi bujori
cer,
văd lumină şi râsete
cer să sărut plânsete.

poezie de Grigore Carpianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de iubire

Un cer noros se-aşterne,
Pe-acest întreg pământ
Îţi văd privirea-n umbre
Şi păr bătut de vânt,

Cu gândul doar la tine
Aşa simt că trăiesc,
La noru' fumuriu în zare
Cu ochii aţintiţi privesc.

Te văd pe tine între stele,
Te văd cum străluceşti
Cu stropi reci de ploaie
Încerci ca să-mi vorbeşti,

Nu înţeleg ce vrei să-mi spui,
Dar ştiu că eşti cu mine.
Afară plouă neîncetat
Cu lacrimi de iubire.

poezie de Claudiu Românu (28 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Văzându-şi soţul cum se ţine
De gard, Maria-şi face cruce:
- Decât să-l văd aşa cum vine,
Mai bine să-l văd cum se duce.

epigramă de Ion Diordiev din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă stai acasă cu copilul şi eşti supărată şi frustrată, nervoasă că nu te duci la serviciu, nu văd ce ai de câştigat. Eu m-am dus la serviciu, îl făceam cu plăcere, mă întorceam fericită acasă, deci şi copilul beneficia de starea mea pozitivă. Cred că despre asta este vorba în viaţa personală şi în cea profesională.

citat din Andreea Esca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa de integritate este ca un struţ cu capul în nisip: nu vede pe nimeni în timp ce toţi îi văd urâciunea!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer să văd lumea decât să-mi văd buricul.

Mihai Şora în Conferinţele Teatrului Naţional (15 aprilie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zi în zi

Din zi în zi mă văd mai mic,
mai gol şi mai sărac de Tine,
cu cît spre Tine mă ridic,
cu-atît văd golul meu mai bine.
Din zi în zi mă văd mai mic
şi scad sub cerul slavei Tale,
precum în zări de borangic
un călător pe-ntinsă cale.

Din zi in zi mă văd mai mic.
Ce uriaş eram sub soare!
Iar azi, cînd am ajuns pitic,
mă-ntreb ce pot fi mîine oare?

Din zi în zi mă văd mai mic.
Şi-aştept un prag de împlinire,
să fiu un fericit nimic
ce-adoră veşnica iubire.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce văd

Văd aşa de complicat omul.
Din tenebra sufletului e în
stare să lovească,
să-njunghie
şi să muşte din suflet,
până nu mai rămâne nimic,
despre cruzime e astăzi,
unii scriu cu pumnul
eu cu pixul,
ca să iubească iubirea,
să vorbească pacea
şi ca cei răi să guste binele,
căci nimeni nu e mai presus,
de iubire şi cuvânt,
în lumină să ajungă copilul,
până nu mai rămâne nimic...

poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai credinţa vizibilă stă neclintit ancorată în acele Lucruri minunate care nu se văd şi este răsplătită de Cel ce vede totul.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă

Ridicaţi movile înalte de corpuri la Austerlitz şi la Waterloo.
Îngropaţi-le apoi şi lăsaţi-mă să-mi văd de treabă –
Eu sunt iarba; acopăr totul.

Şi ridicaţi-le înalte la Gettysburg,
Şi ridicaţi-le înalte la Ypres şi la Verdun.
Îngropaţi-le şi lăsaţi-mă să-mi văd de treabă.
Doi ani, zece ani... şi pasagerii întreabă şoferul:
Ce loc este acesta?
Unde ne aflăm?

Eu sunt iarba.
Lăsaţi-mă să-mi văd de treabă.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător prin viaţă

Ne-am cunoscut la inceput de vară
Eram o tânără subţire şi sprinţară,
Nu cred c-am aveam nici opsprezece ani
Când ne plimbam pe aleea cu castani.

Ce viaţă... fără griji, fără nevoi,
Era atuncea pentru amândoi...
Dar timpul făr' de veste a trecut,
Şi apoi necazurile-au apărut.

Păşind în viaţă printre buni şi răi,
Am reuşit să-mi văd şi de ai mei
M-am străduit să fiu la înălţime,
Şi să fac doar ceea ce se cuvine.

Târziu am constatat că am greşit
Că de la viaţă n-am cerut mai mult,
M-am mulţumit doar cu ce mi s-a dat,
Însă mereu, mereu am tot sperat.

Acum, când nu mai sunt copilul de-altadat',
Mă uit în urmă la tot ce am lasat
NIMIC afară de ai mei copii,
Cu care toată lumea s-ar mândri.

Regretele pe rând mă copleşesc
Când văd ca-ncep uşor să-mbătrânesc,
E imposibil să mă-ntorc din drum
Să am atunci, demult, mintea de-acum.

poezie de Mariana Simionescu (17 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!