Imponderabilitate

Aşa este făcut Pământul
Cu greutăţi nenumărate...
Noi le cărăm pe toate-n spate;
Mai greu ni-l facem... cu mormântul.

Destine ne împovărează
Şi "dat " sau "scris", ele sunt toate...
Dăm vina pe divinitate,
Dar Dumnezeu... nu exersează.

De totul suntem responsabili,
Avem menirea de creaţii;
N-o folosim înspre aspiraţii...
Ne pedepsim în... incapabili.

Cel ce munceşte-i vinovat
C-o face pentru toată lumea...
El singur ţine naţiunea;
Ceilalţi profită, de la... Stat?!

Ne îngreunăm orice muncim,
Ne complicăm accepţiunea...
Răspundem cu delaţiunea,
Ne amendăm, ne... pedepsim.

Avem plăcerea răzbunării,
Ne urmărim prin tribunale,
La hoţi ridicăm osanale...
Suntem elogioşi... trădării.

Sunt grele şi nenumărate
Necazurile omenirii;
Le învingeţi cu seninătate
Predând ororile... iubirii!

Planetă... fără greutate?!...
Mai are o singură scăpare;
Călătorii interplanetare!...
Vizaţi... IMPONDERABILITATE!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

The cool man

Doar sâmbătă trăim
Şi suntem tineri...
Poate şi vineri...
Restul nu muncim.

Doar vânăm nururi
Şi avem maşini.
Trăim din tunuri,
Nu ştim de ruşini.

Şi-avem "fetiţe"
Nu să le iubim;
Le vindem "fiţe"
Şi le "ocrotim"?!

Suntem în gaşcă,
Şcoli nu prea avem.
Viaţa-i o "pleaşcă"
Timpul ni-l pierdem.

Babacii-au bani
Şi-i moştenim.
"Luând" gologani
Card oferim!?

Nu avem milă,
Dăm "recviem".
Muncim din silă...
O ţară... suntem!!!

So young we are
We like the fun
Life's like a "Bar"
That's the cool man!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstălmăcire

Avem proprietatea a ceea ce suntem...
Şi nimeni nu poate decide s-o pierzi;
E cum pomii ştiu, după ierni, că sunt verzi
Şi dragostea, cum că, doar noi o inducem.

Existăm prin credinţa de propria grijă,
Luptăm peste-poate doar să existăm.
Ne-avem un integru, corp-suflet purtăm...
Pe cer suntem noi doar, suprema deviză!

Decizia, veşnic, pe treptele fiinţei
Noi singuri putem s-o schimbăm cum să fie.
Ne-i dat portativul, suntem melodie
Din notele-nalte-n solfegii ale ştiiinţei...

E sigur ceva ce nu merge-n substanţă,
Căci singurii noi ne dispunem menirea;
Decizia-n timp când să luăm o vacanţă
E a noastră; pierim, înviem omenirea?!?

Misterul e deci că de moarte dispunem,
Ce numai cu noi stabileşte sfârşitul...
E fals ce se-ntâmplă -impune Zenitul-
Un straniu ascuns, fără drept să ne-opunem!...

De naştem noi singuri prin propriile forţe,
Şi clarul de zile şi nopţi îl avem,
Aşa şi pe moarte s-o-nvingem putem...
Ne-aprindem, ne ardem... Eternele torţe!!!

Ne pierdem milenii-n prostii fără sens,
Când spaţiul nesaţ ne aşteaptă coloni;
Chiriaşii să-i fim, infimi cum atomi...
Să-l facem aproapele nostru, mai dens.

Sortirea ne e clară dar n-am înţeles
Că naşterea, moartea, noi singuri decidem;
Am fi imortali, dar fiinţa ne-o vindem!
Universul ne vrea, unicaţi în progres!

Început, ca şi cale, sfârşit, ne sunt proprii,
Nu ele pe noi ne-au de drept, noi le-avem...
Cum unici ce suntem, doar noi le-agreem;
Numai noi le-nviem sau le dăm pierderi gropii...

... E totu-o psihoză indusă... cu popii...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem oameni, nu maşini. Avem şi zile proaste. Avem probleme mintale. Suntem inspiraţi şi totuşi dăm greş. Nu suntem unidimensionali. Avem inimi ce se frâng şi suflete cu care nu ştim ce să facem. Ucidem şi distrugem, dar şi construim şi facem lucrurile posibile. Am fost pe Lună şi am inventat computerele. Am delegat majoritatea lucrurilor, dar tot trebuie să trăim cu noi înşine.

citat din Jeanette Winterson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem trei prieteni

Suntem trei prieteni
De soartă încercaţi.
Dar luptăm cu ea,
Că suntem bărbaţi.
Avem şi noi o cale,
Cum are orice om, şi nişte vise.
Să creştem un copil,
Să sădim un pom.
Lumea ne iubeşte,
Lumea ne vorbeşte.
Tot ea ne uneşte
La bine şi la greu.
Căci aşa e lumea lăsată de Dumnezeu.
Doar suntem trei prieteni
Şi aşa vom rămâne în fiecare zi,
Căci viaţa e frumoasă orice ar fi.

poezie de Vladimir Potlog (26 octombrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate

Avem un preşedinte, avem şi prim ministru,
Avem guvern, avem şi sute de parlamentari,
Deşi nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o ţară, cu aşa de mulţi
conducători,
De–aceea toată România, e aşa de tristă,
Noi ne plătim cinci şefi, la trei locuitori.

Ce este şi mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ţine lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Şi ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne doreşte,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- nteţeşte.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocaţii şi pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în ţară cohorte de hoţi şi criminali,
Poliţia chiar şi când vrea ne le mai face faţă,
Hoţii neprinşi au ajuns astăzi mari miliardari,
Şi–i cumpără pe toţi cu multă nonşalanţă.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevăraţi,
Chiar de–aş putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău trataţi.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant sau pulbere de stele

Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Şi ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor şi cântec;

Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Şi am visat frumos la pieptu-i divin
Şi am crescut fără s-avem vreo teamă;

Ne-a oferit dragoste şi candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Şi am zburat ca şi lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.

Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogaţi suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Şi un bun reper în univers avem;

Şi dacă am avut cândva o mamă
Ce a plecat în pulberea de stele,
E de ajuns să ne uităm în ramă
Şi relele din suflet să se spele;

În viaţă, dacă suntem împovăraţi,
Nu disperăm şi nu ne este teamă,
Avem speranţă şi suntem împăcaţi,
Cât timp în suflet mai avem o mamă;

Doar de la mamă învăţam ce-i bine,
Prin ea ne facem visele curate,
Nu facem rău, c-o facem de ruşine...
Cu mama nu ne temem nici de moarte.

Doar ştim că pe pământ suntem în treacăt,
Trudim şi facem, din nisip, castele,
Rodim prin mame cum copacii-n freamăt
Şi-apoi urcăm în pulberea de stele.

poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clone de creator

În fond suntem nişte introvertiţi
Aşa cum singuri ne creem o lume
Ce-o practicăm din experienţele antume
De talentaţi, spectaculoşi, smintiţi.

Ne făurim de secole plăcutul,
Suntem neant luat fiecare-n parte;
Nici Elvis, Marx, Chopin, sau Bonaparte
N-ar fi valori, de n-am juca... recunoscutul.

Ne-nlănţuim precum mărgele la extaz
Ce-l cultivăm frenetic între noi;
Făuritorii-ncântului de solo sau de doi
Prefigurând necazul, ne inducem haz.

Suntem consumatori la ce producem;
Nimic nu am primit, ni-l facem singuri,
Ne îmbătăm, ne scriem, creăm nimburi
Ne căutăm... În grup, plăcerea ne-o inducem.

Ne încântăm de coardele vocale,
Din suflul pulmonar ne facem cântul;
Cu trup şi suflet încântăm Pământul,
Transmiţători de euri epocale.

Tot ce-i cultură, rit, le-am făurit...
Designul, arta, limba sunt invenţii!
Noi suntem singurii din Univers, potenţii
Ce scară am construit şi-evoluat introvertit!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume pre... nedestinat

Trăim captivi de sine,
Nici chip n-am comandat...
Suntem pasaj predestinat!
Alegem doar ce-i rău... de ce e bine.

Ne naştem în alţi ani,
Nu cei voiţi de noi...
Putem fi unul, sau, sunt doi.
Putem sta în oraş ales, dar tot... ţărani.

Nu suntem întrebaţi...
Să fim... băiat sau fată?
Ieşim, nepregătiţi... deodată.
Nu noi alegem ce s-avem şi să fim... fraţi.

Iubim, apoi albastru...
Dar nu ne-alegem ochi.;
Ursita-i simplu... un deochi.
Alegem de-a cădea, sau să zburăm... măiastru.

La piele avem culoare,
N-am stabilit-o noi!
Aşa ne vom întoarce-n lumea de apoi;
Doar suflet, negrul alb alege... şi onoare!

IQ avem genomic
ADN-eu unicat...
E testul de inteligent, sau de păcat...
Rămâne a fi un complicat, sau... ergonomic.

Răspundem "tic", la nume
Ce-i pus aleatoriu
Şi crezi, că el te va crea notoriu;
Îţi construieşti în jur, un fals... renume.

E-o şansă drum de asfalt;
E vale, plat sau deal...
Munceşti, crezând în ideal,
Dar alţii hotărăsc, nu tu... cât este de înalt.

Nici ţara nu-i a ta,
E-o simplă întâmplare;
E-acelaşi loc din vremuri seculare...
E loc de rădăcini... de ele nu te poţi îndepărta.

Există un singur cert...
Căci sigur vei pleca!
Nici data, nu o poţi determina...
Decât de hotărăşti tu singur... sau cu un expert!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre iad e pavat cu multă iubire şi intenţii bune şi datorită faptului că nu avem înţelepciunea să discernem nu ştim ce e bine sau rău pentru noi şi nu ştim cine suntem noi cu adevărat. Luăm răul şi întunericul, aşa cum ne sunt date, şi care vin la pachet cu iubirea şi lumina. Însă doar noi suntem reponsabili să transformăm iadul în rai, pentru că cei responsabili pentru ce ne-au transmis, de cele mai multe ori, nu mai sunt de mult alături de noi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinşi într-un tumult
Şi trăim ca să muncim.

Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Şi-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.

Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.

Şi poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloşi:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroşi.

poezie de Octavian Cocoş (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ...

de ce ne furăm drumurile
pe care trebuie să mergem?
de ce ne murdărim iarba care râde la noi
de ce aruncăm pe ea cu hârtii şi gunoi?

de ce în tramvai, în autobuz sau troleibuz
în metrou
pe stradă, în magazin sau în scara blocului
la şcoală, chiar şi-n noi
ne murdărim unii pe alţii de parcă am umbla
goi?

nu suntem sălbateci!
nu suntem popor de tâmpiţi!
de ce să fim gunoiul Europei?
de ce sa minţim chiar şi pe copii?

avem munţi, avem dealuri, păduri, râuri şi câmpii
de ce toate astea trebuie să ajungă la străini?

avem fete şi băieţi, tineri şi frumoşi
de ce să-i minţim şi să le dăm exemple
de conducători hoţi şi mincinoşi?

se goleşte ţara
pământul rămâne pustiu
satele cad în ruină
iar mulţi am ajuns să umblăm prin lume
străini, aiurea, pentru noi un pustiu!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi... suntem români!?

Ni s-a urcat burta la cap
Şi mâinile-s cu ghiuluri grele.
Credinţa a devenit păcat
Şi obrazul s-a-ngroşat de piele!

Vedem prin ceaţă atât de aproape,
Toţi cataractici de interese;
Copiii... diplome, nu tu carte,
Copiind... nume şi adrese.

Nu ştim că ţara-i un pământ
Şi n-are singură avut
De nu e muncă, zel, cuvânt?...
Patriotism e-n... prefăcut!

Minţiţi şi în amor, pedeapsă,
Tot nu ne-am lecuit de rău;
La praf de puşcă suntem capsă
Şi-n ochi îl vrem, chiar de-i călău!?

Redezgropăm vicleni parşivi,
În zâmbete specialişti;
Plini de emfaze, guralivi
Hidoşi... Noi, neocomunişti!

Inertă, mintea nu ne duce
Nici cât pe-un melc, de atâtea bale!
Doar ştim să facem semn de cruce
La moaşte, sau când dăm de "boale"!?

Parc-am fi neam de cerşetori,
Că nu ştim ce e sacrificiu;
Să dai ce poţi, muncind din zori
Şi hoţi să bagi la zdup, 'n ospiciu!

Ne păcălim, quaternal ciclu,
Cu aceleaşi lepre stând la pândă
Să-şi facă din viaţă un periplu
Pentru-ngrăşat în burţi şi-n pungă!

N-avem decât gustul de sânge
În răzbunări, mistici păgâni,
Cu crez că a sâmbetei apă tot curge
Schimbând stăpâni, cu alţi stăpâni.

Hlizim a proşti văzând călăul
Mascat mereu şi suntem orbi,
Neştiind că noi le suntem răul
Şi el e-un alt corb, printre corbi.

Tot clevetim şi nu înţelegem
Cu toţii acum suntem la fel,
Cum nemţi, francezi! Putem să dregem
Greşeli!... Facem un Turn Eiffel?!?

Dar nu, c-avem rău de-nălţime
Şi-ntr-o mocirlă ne iubim;
Narcisişti, top frumoşi, sclipime
Ne-auto-apreciem!?... Minţim!!!

Avem imens tupeu în toate;
Dăm "Paşaport de România",
Crezând că tot e-un dat din coate,
"Învăţând " pe alţii... cu tăria!?

E timpul scurt să ne trezim,
Să învăţăm ce-i spirit civic;
Să cerem mai puţin! Să fim;
Om doar şi mai puţin... partinic!!!

M-am săturat de manifeste
Ce scriu şi nimeni nu citeşte!
C-aşa suntem; "Ori, cine este
Ăl de ne spune? Ce vorbeşte?

... Că noi ştim tot! Ce ne prosteşte?"

Am şi răspunsul pregătit,
Că ştiu de-acum reacţiunea;
"Uşor să spui, să ceri citit!..."
Ba nu, c-am şi-alta, naţiunea!...

... Ce-i tot la fel de mică, mare,
Dar şi-a făcut ţară de vis;
O uriaşă, nu oricare!
Prin cinste, fără compromis!

... Eu, un de-al ei! Nu un pros(t)cris!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe orice falie de pe pământ
Rămânem simpli muritori
Avem un singur legământ
Să mai trăim sub jurământ.

Ne-au condamnat la moarte... Pentru ce?
Trăim clipe cumplite şi de ce?
Acest popor este îngenunchiat
De cei ce sunt acuma... în palat!

Se joacă... cartea omenirii
Se vrea schmbarea... orânduirii!
Vom fi omorâţi de vii
Popor de sclavi şi de... urgii!

Încet, încet vom fi îngenunchiaţi
Noi astăzi nu mai suntem fraţi
Ne învrăjbesc, ne umilesc
Noi suntem,, omul" cel.... drăcesc!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa este o cantitate de energie pe care toţi o avem, zilnic, într-o cantitate limitată. Problema constă în faptul că o folosim prost, ca să ne apărăm de ceea ce NU vrem să facem în loc să o folosim pentru a face ceea ce trebui. Folosim voinţa când ne certăm cu alţi oameni sau când avem stări emoţionale proaste. De aceea mulţi oameni sunt tari la micul dejun dar varză la cină şi noaptea. Şi-au pierdut toată voinţa pe parcursul zilei. Voinţa este o energie care se foloseşte în mod inteligent pentru crearea de noi obiceiuri şi apoi noile comportamente nu mai necesită voinţă şi o poţi folosi la altceva.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa în noi, rămâne

La noi, în România
credinţa a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.

Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.

Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viaţă avem parte,
suntem tot împreună.

Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câştiga reduta,
vom deveni eroi.

Aşa e scris în carte.
Credinţa în noi rămâne.
Vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.

poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea

Un pumn de suflet veşnic în alertă
Ce-şi duce viaţa-n mare de azur...
De-abia o vezi, pe cer, un fir de pată, un contur;
E mică, un colibri, un porumbel, e o egretă.

Fără de ea, ne-am invada d-insecte,
Natura mut-ar fi şi oameni surzi...
Este măiastra, e fazan, de paradis, sunt sturzi...
Ea ne-a învăţat cum să zburăm, să-naripăm proiecte.

Înaltu-i imităm, n-avem planaj,
Nici cântul nu-i avem, nici pana liră.
În fiecare tril, cum trubadur, iubiri răsfiră...
Elanul inimii ne-a învăţat, ni-l face ampenaj.

Aspiră veşnic la mai sus sau e o oară,
E-n anual alai de nuntă, face pui,
Împarte ou şi cântec, fără bani şi orişicui...
Ea doar iubeşte-n zbor, de vis ne e, ne e comoară.

Să avem pasărea model de existenţă,
S-o facem simbolul de vis, de reuşită,
S-o venerăm că-i suntem parteneri şi-o avem iubită...
E-o binefacere divină! Să-i girăm perpetuă prezenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

[Complexitatea depăşeşte spiritul]

Închis în adâncul minţii mele
De probleme, griji, nevoi
Mai bine stau aici pe viaţă, decât să fiu ca voi
Avem vina în buzunare, dar pledăm nevinovaţi
Suntem experţi în a creea măşti... La asta suntem talentaţi
Ne bucurăm când lumea-i palidă, posomorâtă
Doar să râdem ştim,
Dar de fapt uităm un lucru, uităm oameni să fim

Om... Ce înseamnă oare?
E om cel ce stăpâneşte viciul?
Sau e om cel ce dă cu biciul?
E om cel ce cu greu trăieşte
Sau e om cel ce jefuieşte?

Omul, o creaţie complexă de un creator beţiv
A amestecat emotii şi le-a dat sens fără motiv,
Omul, e bun sau rău? Sau cum vrem noi sa fim?
Daca pentru noi e mult... Pentru altul e infim.

poezie de Theodor Gudila
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesajul monoteist de la Ierusalim afirmă că există un singur Dumnezeu, şi nu trebuie să avem alţii în afară de acela. Roma l-a tradus într-o formă cu totul diferită. Atunci când legiunile ei ocupau un teritoriu nou, localnicii primeau cu toţii, fără excepţie, cetăţenia romană, drepturi şi mijloace egale, iar vârstnicii erau adoptaţi de către senat. În plus, în Panteon era instalată statuia sculpturală a noului zeu, respectat pe teritoriul proaspăt alipit. Sunt două căi diferite de coabitare cu eterogenitatea – se poate aşa, dar se poate şi altfel. Pe mine mă îngrijorează perspectiva monoteistă de abordare a viitorului. Un singur stat planetar ar fi cea mai mare nenorocire pentru omenire, pentru că n-am mai avea unde să fugim. Imaginaţi-vă: un singur stat pe toată planeta! Fără scăpare! Aşa că o rezolvare politeistă e mai pe gustul meu.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Trebuie să recunosc că mă surprinde faptul că eşti de aocrd cu asta ţinând cont de faptul că este aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram sau suntem.
Dawson: Joey, suntem persoane plictisitoare, banale. Suntem incapabili să fim spontani. Noi plănuim, organizăm şi facem rezervări cu săptămâni înainte la restaurante de prima mână pentru aniversarea noastră de o lună ca orice suntem sau eram... sau suntem.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!