Forţe

Căderile de ape-au forţă mare,
Cum n-au avut pe vremea lor nici zeii!
Dar, dintre toate, pururea mai tare
A fost şi este... lacrima femeii!

paradox epigramatic de Alexandru Devechi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei perechi cu cote fizice invers... proporţionale

Sunt unele formule consacrate
Ce, uneori, n-au noimă nici de fel!
De pildă, soaţa cică-i "jumătate"...
Şi uite că-i de două ori cât el!

epigramă de Alexandru Devechi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi trebuie neamului acestuia o generaţie care să se jertfească, o generaţie de viteji şi de patrioţi până la nebunie. În toate timpurile au fost căutaţi oamenii de treabă, dar niciodată n-am avut mai mare nevoie ca acum de luptători hotărâţi, de oameni vrednici şi de caracter pe care să nu-i abată nimic din drumul lor, să nu-i ademenească nici strălucirile deşarte ale puterii, nici pofta de un trai mai îndestulat, nici slava cea ieftină şi trecătoare, pe care o vântură de colo-colo huietul mulţimii.

citat celebru din Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima descoperire a omului a fost libertatea, a doua a fost apa, a treia a fost focul, apoi au urmat şi alte descoperiri care n-au făcut altceva decât să ridice preţul libertăţii. Dintre toate, doar săpunul a avut cea mai tristă soartă, unii nu l-au descoperit nici acum.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce plângi?

Ce plângi, copilul meu?
Ce-ţi are
Sufletul?
Te doare?
Senină ca un bob de rouă.
Ar fi ca o podoabă nouă,
Dar c-o lacrimă de turburare
Şi mai cu seamă locul ei mă doare.
Eu, lacrima, de tine-o am ascuns,
Căci lacrimile nici nu-ntreabă,
nici nu au răspuns,
Teama mi-a fost de lacrima ta, fată,
Şi ea s-a şi ivit neaşteptată.
De unde a putut sa-nmugurească?
Pricina ei o simt ca-i pământească.
Dintr-un nisip, dintr-un prundiş,
dintr-un namol.
De nu aş da de urma ei în gol.

Când a-nceput şi lacrima de viţă,
Ai plâns şi tu, suava mea domniţă,
Şi n-am avut să bănuiesc prilej
Că s-a rănit o ramură de vrej.
Mă doare că-i sosită vremea lor,
A gândului şi-a lacrimilor,
Fără să văd că fragedul sân mic
Creste tiptil în cuibul lui de borangic.
Obrazul sărutat de mine,
Acum primeşte lacrima, mai bine.
Vioaia pleoapă, deodată tristă,
Cata la drum şi tace în batistă.
Papuşile, poveştile, cum au trecut
De n-am ştiut şi nu am priceput?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie conjugală

- Nu meriţi o femeie-aşa ca mine,
Când tu te porţi atâta de infam!
- Păi, nici reumatismul, ştii prea bine,
Nu-l merit... şi cu toate astea-l am!

epigramă de Alexandru Devechi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a adus nou creştinismul în lume nu este nici iubirea, nici păcatul, nici pe Dumnezeu şi nici măcar pe îngeri. Toate au fost înainte şi oamenii au trăit şi au murit cu ele. Dar ei n-au trăit şi n-au murit cu voluptatea de a muri. Sub toate inimile creştinismul s-a instalat ca un spin. Şi ele s-au dilatat de câte ori înţepăturile lui nu le atingea marginile. Căci petele roşii au fost totdeauna deliciul ascuns al creştinismului, şi martirii lui n-au făcut decât să transfigureze cosmosul într-o mare de sânge. Ei au plâns lacrimi roşii, ca tot creştinismul de altfel. Sinistrul înfrânge sublimul în această religie de amurguri incendiare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grecii au avut pururea acel dar d-a fura inima şi d-a cârmui pe nesimţite voinţa stăpânului lor; firea le este a se strecura pe la cei cu puterea şi a le amăgi minţile printr-un farmec, care ar fi o netăgăduită predomnire morală, de n-ar avea mai adesea o făţarnică slugărie drept mijloc şi o mârşavă lăcomie drept ţel.

Alexandru Odobescu în Doamna Chiajna, Nunta (1860)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filip: Sigur ţi-l aminteşti pe Ahile şi legenda Troiei.
Tânărul Alexandru: E preferatul meu.
Filip: De ce?
Tânărul Alexandru: Pentru că l-a iubit pe Patrocle, şi i-a răzbunat moartea. Pentru că a dus o viaţă fără frică.
Filip: Unii spun că a fost un prost impulsiv, care lupta pentru sine şi nu pentru Grecia.
Tânărul Alexandru: Dar a fost un erou! Cel mai mare din Troia.
Filip: Şi destinul care i-a fost?
Tânărul Alexandru: Să moară tânăr, în plină glorie.
Filip: A avut de ales?
Tânărul Alexandru: Oh, da. Ar fi putut avea o viaţă lungă, dar lipsită de glorie.

replici din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire de copil

Tata s-a-mbătat azi tun,
De nici nu ne mai cunoaşte.
Cică-aşa e de Crăciun...
Şi ne-a zis ceva de Paşte!

epigramă de Alexandru Devechi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc viţios

- Regret, dar legea nu permite
Un mire beat la cununie!
- Păi fata cum să se mărite?
Că, dacă-i treaz, nu vrea să vie!

epigramă de Alexandru Devechi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima femeii

Plângea cu lacrime curate,
Dar nu ştia de ce. Temei?
În lacrima unei femei
Găseşti câte ceva... din toate.

epigramă de Henry François Becque din Râsul lumii la români (2010), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima femeii

Plângea cu lacrime curate,
Dar nu ştia de ce. Temei?
- În lacrima unei femei
Găseşti câte ceva... din toate.

epigramă de Henri Francois Becque din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresioniştii încă n-au inventat, dar nici n-au găsit toate culorile.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorurile la plebe date, n-au avut şi n-au nici o însemnătate.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ridicol să se salveze cineva doar datorită zeilor dacă a făcut toate lucrurile în viaţă dupa judecata proprie, iar nu aşa cum le place zeilor, şi nu a făcut nici măcar acele lucruri pe care zeii înşişi le orânduiesc în vederea salvării;dacă se întâmplă contrariul şi pacea se menţine în toate nelegiurile şi viciile, aceasta ar fi o neglijenţă a providenţei, care ar lăsa pe cei răi să conducă. Dar cei răi conduc datorită laşităţii celor conduşi, aceasta este drept iar contrariul nu. Providenţa nu trebuie să existe astfel încât noi să nu mai însemnăm nimic. Dacă totul ar fi providenţă şi doar providenţă, atunci nici ea însăşi nu ar mai fi: căci pentru ce anume ar mai putea fi? Nu ar mai exista decât divinitatea. Dacă unii au devenit răi, nu le este permis, ca făcând rugăciuni, să pretindă altora să fie salvatorii lor, neglijându-se pe ei înşişi, nici să pretindă ca zeii să renunţe la vieţile proprii, pentru a dirija treburile lor particulare.

Plotin în Enneade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

22

Cu pieptul de bronz cu inima de piatră
cu gura de cristal
păşesc batjocoriţi sub pământ cu pământ
cu viaţă răsuflând început de final
Cine-au fost? Cine sunt?
Ce umbre de strigăt au fost puse-n cuvânt
când liberi mai plâng pronunţând râsul lor
ca şi cum nici n-au fost
nici nu sunt
şi nici să mai fie
din mormânt... nu mai vor!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murim

ne mor şi cuvintele,
pe vremurile aceste,
noi şi ele eram în poveste,
murim cu toţii, cei prinşi în culpă
şi cei fără de culpă,
murim şi noi şi mor şi alţii
chiar dacă viaţa lor este mai lungă
şi mor mai târziu decât împăraţii.
le troieneşte şi vremea şi uitarea
pe mine negre presimţiri,
închipuiri, chemarea lor
le prind cu mintea,
ochiul, amăgirea, calea
în moarte este tot fără de capătul infinirii,
ea pe toate le încheie
dar nu le depăşeşte,
zi cu zi, şi vremea, şi uitarea
trec tot mai departe, iubito,
şi vremea le vremuieşte
pe toate şi pe noi,
s-au învălmăşit lucrurile
în limba noastră, iubito,
şi în gândul nostru devin şi se petrec
e cenuşa lor şi resemnarea.
şi-alaiurile lor mortuare
le-auzim cum mai trec.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel care nu se simte tăiat la brâu, când priveşte Ardealul, acela nu-i roman, acela-i sămânţă străină pripăşită în România, pe vremea când o băteau vânturile din toate părţile!
Ne trebuie Ardealul, dar ne trebuie cu jertfă! Nu se lipeşte carne de carne, fără să curgă sânge! Nu se ia Ardealul cu neutralitatea! Neutralitatea şi-a avut rostul, dar şi-a trăit traiul.
Şi-a avut rostul, pentru ca neutralitatea noastră n-a fost nici calcul, n-a fost nici teamă!

Nicolae Titulescu în Inima României – discurs din 1915
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata mă bătea că eram rău. Dar nu-mi spunea cum să fac să nu mai fac. Cleopatra a avut tare mare noroc de bunicul ei. Dacă tata nu era aşa de dur cu mine, dacă nu mă bătea aşa de tare, eu nu aş fi fost aşa de bun cu fiica mea.

citat din Pavel Stratan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mentalul nu este nici rău, nici bun, aşa cum nici o forţă a naturii nu este nici rea, nici bună. Totul depinde de modul în care vă folosiţi de această forţă. Urmăriţi deci să o utilizaţi doar în scopuri benefice, pentru a vindeca şi a binecuvânta pe oameni.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!