Efect răsunător

Nu cred că faptul este nou
Şi totuşi are importanţă:
O ştire poate avea ecou,
Dar zvonul are rezonanţă!

epigramă de Eugen Deutsch din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare. Dar nu poate avea o importanţă moderată.

citat clasic din C.S. Lewis
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecou

Ecoul este un ricoşeu sec. Marile fapte au nevoie de rezonanţă, nu de ecou.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Eugen Deutsch, autorul revistei: "Codul lui Eugen"

Un profan în epigramă
Afirmase, textual:
"Codu-acesta mi-este teamă,
Că-i, de fapt, un cod poştal".

epigramă de Dan Căpruciu din revista "Epigrama", nr. 48 (iunie 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Mai aveţi nelămuriri?
Maria: Da, ar mai fi ceva.
Eugen: Spuneţi, domnişoară.
Maria: De fapt, aş vrea să ştiu dacă... Dacă ar fi posibil să... Să luăm animale la bordul navei, în misiune?!
Eugen: Animale?! Nu ştiu dacă s-ar putea... N-am discutat despre asta cu nimeni. Personal însă, nu v-aş sfătui.
Maria: De ce?
Eugen: Nu că v-ar încurca cu ceva; sunt tare drăgălaşe, dar mă gândeam la faptul că nu trăiesc prea mult, adică, durata vieţii animalelor de companie nu e foarte lungă, iar asta ar putea ridica probleme; ar fi de preferat să le evitaţi.
Maria: Dar plante?
Eugen: Plante?! Desigur, da... Cred că astea nu încurcă pe nimeni, cu nimic. În cazul lor, altfel stă treaba. Deci, plante cred că puteţi lua.
Maria: Şi... Dacă ar fi vorba de mai multicele, aş avea unde să le depozitez? Şi li s-ar asigura toate condiţiile necesare?
Eugen: Eu cred că da, dar aici mai bine îţi poate răspunde unul dintre cei trei elevi ai mei. Luci, lămureşte-o tu pe domnişoara, te rog!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie lui Eugen Deutsch

Aceste epigrame ale mele,
Ţie doar ţi le dedic
Şi în faţa dumitale,
Pălăria mi-o ridic.

madrigal de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Post scriptum lui Eugen Deutsch

De eşti supărat pe mine,
Îţi rapórtez cu onor:
Mai că-mi vine
Să-ţi dau dreptul... de autor.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: De atunci şi până acum lucrurile s-au schimbat drastic.
Traian: Da; sunt directorul aceluiaşi Institut, dar ce folos? Ea încă e cu blondul, în timp ce pentru mine e ca un obiect tabu... Eu sunt doar cu Institutul. Şi atât! Asta-i tot ce mi se cuvine, tot ce mi-a rămas.
Eugen: Nu! De ce eşti pesimist?
Traian: Aş zice, mai degrabă, realist. Trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am; poate nu-i foarte mult, poate nici prea puţin, dar asta e. Oricum, nu sunt chiar atât de ghinionist: Chiar dacă nu se ştie, am totuşi un fiu minunat şi cel puţin un prieten foarte bun, adică tu. Şi-n tot timpul ăsta, erai atât de aproape de mine, dar eu nu ştiam...
Eugen: Ah, mă flatezi! Nu cred că sunt singurul tău prieten.
Traian: Nu crezi?! Mai gândeşte-te, Eugen... Cât despre Diana... Un singur cuvânt din partea ei şi... Aş fi în stare să renunţ la tot; n-aş avea ce pierde... Dar nu cred că se va întâmpla vreodată aşa ceva; nu va renunţa ea la blondul ei, iar eu n-o pot obliga. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că din cauza ei am păstrat tăcerea în cazul lui Luci, ca nu ea să sufere, ci eu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Politicienii sigur beau
Şi totuşi ei ne mint într-una
Căci unicu-adevăr ce-l au
E doar minciuna!

epigramă de Eugen Deutsch din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirile au ecou, dar zvonurile au rezonanţă...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un medicinist competent

Cu competenţa-i intrinsecă
Şi-ar da licenţa-n maladia
Nou apărută azi: hernia
De disc... otecă!

epigramă de Eugen Deutsch din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare

Totuşi e şi-o consolare
Pentru-acel turist stilat:
Dacă-s "stele" căzătoare,
Sigur cad uşor... la pat!

epigramă de Eugen Deutsch din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvonul e o ştire... Bârfa e un comentariu...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect secundar (Apropo de legea care interzice fumatul în spaţii publice)

Puterea astăzi joacă tare,
Dar planul nu-mi prea pare bun
Căci dacă n-om avea tutun
De unde să avem răbdare?!

epigramă de Eugen Deutsch din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masochism

Înghiţise hapul
Pentru că dorea
Să îşi bată capul
Însă… nu-l avea!

epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet... ireal

Am parfumat un trandafir
Cu... usturoi, ca orice om
Ce-adună poame dintr-un pom
Sădit cândva de Cantemir.

Dar mi-amintesc de Riga Lear,
Din cel mai vechi ilustru tom,
Cel ce lupta, deloc bonom,
Cu zeităţi de glaspapir.

Dar, vai! Realul, pe-un panou
De afişaj, pictat drept TAUR
Pierduse titlul dat cadou

La Barcelona, team de aur
Ce în arene, ca un faur
Învinge c-un superb ecou!

sonet epigramatic de Eugen Deutsch din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Privind la vale cu trăiri extreme,
Constat o evidentă prăbuşire,
Ce nu-i de azi, de ieri, ci de o vreme...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în gând trecutele ispite,
Scăldate în cascade de iubire,
Ce sunt acum buchete veştejite...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în minte leacuri ce se ştie,
Că pot preface visul în trăire,
Deşi ce-i mort, în veci nu mai învie...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în suflet minima speranţă,
Că loc mai e de-o minunată ştire,
Chiar dacă şandramaua-i în vacanţă...
Eu totuşi... mai visez la fericire...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un medicinist competent

Cu competenţa-i intrinsecă
Şi-ar da licenţa-n maladia
Nou apărută azi: hernia
De disc…otecă!

epigramă de Eugen Deutsch din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou este nou şi, totuşi, în acelaşi timp, este deja vechi, îmbătrânit de tot ce ni s-a întâmplat fiecăruia de-a lungul vieţilor noastre. Anul Nou este precum apa pură a unui izvor de munte ce se amestecă cu apele stătătoare pe care le întâlneşte în jos; este nou şi, totuşi, nu este întru totul nou, pentru că este trăit de fiinţe umane împovărate de trecutul lor. De aceea, deşi totul este nou, bărbaţii şi femeile nu reuşesc niciodată să trăiască în el o viaţă cu totul nouă.

citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştirile au ecou, zvonurile au rezonanţă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E marţi, din nou...

E marţi din nou, ca un ecou al minutarelor placide,
În dansul lor ameţitor, e o morgană ce ucide.
O cucuvea pe-un clopot sfânt mai umple-un blanc cu o solie
Şi-mi intră moartea pe furiş şi n-am nimic să-i dau bacşiş,
Am doar o poezie.

Pieziş citeşte câte-un vers şi mă priveşte pe sub gene,
Mimează chiar un interes, pe sub privirile-i viclene.
E chiar frumoasă-aşa cum stă, în straiul ei de-ntunecime,
Privindu-mă de sus, extrem ca o sultană de harem,
Strâmbându-se la rime.

-Aş mai putea să mai amân, să-ţi termini visele nescrise,
Dar, să nu îndrăzneşti cumva, să-mi ţii ferestrele închise!
Te caut, poate într-un an, dar chinul îţi va fi mai mare.
Să nu mă strigi, să nu mă chemi şi mai ales să nu blestemi
C-am să te-arunc la fiare.

-De mi-a venit sorocul, zic, (prea multe semne-mi dau de ştire),
Să nu mai amânăm nimic şi fă-mă repede-amintire!
E marţi din nou, ca un ecou al prevestirilor de moarte,
Tu trece-mă prin vămi, că poţi, să-mi cumperi chiar şi pe doi zloţi,
Spre tine, paşapoarte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!