VII
Răpește-mă pe-adânci, mirate mări,
În care dorm păduri de madrepore,
Când luna-ncinge tristele lor flore
În fosforul adâncilor cămări!
Adie-mi selenarele chemări,
Și poartă-mă în culmea albei prore,
În unduirea cosmicelor hore,
Pe mări adânci, pe vesperale mări!
Încet te duci pe brațele Palorii,
Spre cerul unde ard Nemuritorii...
Glorificată, pânzele-ți întinzi,
În vântul larg, pe-al undelor tezaur:
Corabie ce vine de la Inzi,
Cu smirnă, cu tămâie și cu aur.
poezie de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tezaur
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre marină
- poezii despre fosfor
- poezii despre aur
- poezii despre alb
Citate similare
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...
poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
Ancora tăcerii
Aruncă-mi
Ancora tăcerii
În rupte mări,
Scaldă-mi
Umbrele plăcerii
Cu ploi din zări,
Oferă-mi
Din neant
Culoarea tristei mări,
Poartă-mi
Pe talazul vocilor
Cântări,
Răpește-mă
Pe vânt
Dintre suflări.
Oprește-mi
Visele
La ultimul cuvânt,
Și-aruncă-mi
Ancora tăcerii
În triste mări.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre voce, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre plăcere, poezii despre ploaie, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
Peste mări
Trebuie s plec departe spre vest, spre mări mai reci decât Hebridele,
Unde-i ancorată flota stelară, unde strălucesc tineri căpitani cu trese de aur
Pe marea-întunecat-fosforescentă, bântuită de șerpi uriași, verde ca un balaur.
poezie de James Elroy Flecker din Porțile Damascului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre șerpi, poezii despre verde sau poezii despre tinerețe
Vis
Îți scriu cu aripile-n raze, dintre sori,
Atingătoare și-albe-n traiectorii
În umbra lor de-argint să îți omori
Ochii tăi recii, visătorii...
Aveau acele mări irizator contur
Mări de materii și astrale doruri
Nostalgica-ți privire de azur
Pleca spre anticele coruri...
poezie de Paul Polidor din Emigrant în reverii (1983)
Adăugat de Paul Polidor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre dor, poezii despre astre, poezii despre antichitate sau poezii despre Soare
(Pre)facerea
mă voi preface că nu exist
voi pune alți oameni înaintea mea
și îngeri
apoi câteva animale de povară
să-mi care tristețea până la marginea lumii
mă voi preface că nu exist
voi pune pietre înaintea mea
sau mări și oceane
pe care să navigheze sufletele pierdute
mă voi preface
sigur că mă voi preface
și vor crește păduri
poate și munți
așa dintr-o dată
îmi vor acoperi urmele
strigătele
mă voi preface că nu exist
voi pune în fața mea oameni
sau poate îngeri
sau animale de povară
și pietre
și mări și oceane de tristețe
deci nu mă căutați
prefaceți-vă că nu exist
și bucurați-vă de alți oameni
sau de păduri și de munți
sau de mări și oceane
pe care navighează
sufletele pierdute
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zoologie, poezii despre ocean, poezii despre munți, poezii despre existență sau poezii despre creștere
Ca și când Marea-ar trebui să se despartă
Ca și când Marea-ar trebui să se despartă
Și să se ivească-o altă Mare,
Iar din aceea încă una care
Ar face din toate trei doar o părere,-o fluturare
O succesiune de mări
De țărm nevizitate
Ele însele hotar de mări
Eternitate toate
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță
Neptun pe mări - VI
Neptun pe mări în spume și-a așezat domnia;
Zefir, pe-o adiere; Boreu, pe-un aprig vânt.
Cibela 'mpărătește pe rodnicul pământ
Și Ceres leagă spicul și Bacchus crește via.
Și-mpart nemuritorii: văzduhul, apa, glia
Și tot ce-a fost pe lume și toate câte sunt.
Un zeu ne duce-n leagăn și altul în mormânt;
Ei ne trimet păcatul și nevinovăția.
Veghează zei, zeițe pe orișice făptură -
În arbore: Driadă; la vatră: zeul Lau.
Suntem ca fire prinse în vastă țesătură.
Nu pot să lupt cu zeul: el dă și el culege;
De el nebunu-ncearcă să fugă în zadar.
Eu mă supun, cuminte, la ne-ndurata lege.
sonet de Ion Pillat din Poezii (1965)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție, poezii despre legi, poezii despre copaci, poezii despre apă, poezii despre Neptun, poezii despre Ceres sau poezii despre Bachus
Ce-i fi mâncat, pământ?...
Ce-i fi mâncat, pământ, bătrâne, spune, ce-i,
Că mări de sânge sorbi și mări de lacrimi bei?!...
distih de Sandor Petofi din Râsul lumii la români (2010), traducere de Igor Crețu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sânge, citate despre mâncare sau citate despre bătrânețe
Sonet în zbor de albatros
Pe cerul înserării se adună,
În străluciri de aripi sidefate,
Mirabilele păsări de furtună,
În zbor tăcut, din zări îndepărtate.
E seara lor, atât de așteptată,
În care vor uita și depărtări,
Și vântul, frigul, chinul de-altădată
Când între ei erau atâtea mări.
Vor transforma fiorii în extaze
Sub cerul ce-i îmbie cu frumos
În seara-n care ultimele raze
Alungă-n depărtări un albatros.
În zborul singur înspre veșnicie,
E împăcat cu ce va fi să fie.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păsări, poezii despre frumusețe sau poezii despre aripi
Scoica
C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine
Și inima
mi-o prind în mână. Tremurând
îmi strîng comoara la ureche și ascult.
îmi pare
Că țin în mâini o scoică
in care
prelung și neînțeles
răsună zvonul unei mări necunoscute.
O, voi ajunge, voi ajunge
Vreodat, pe malul
acelei mări, pe care azi
o simt,
dar nu o văd?
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, citate de Lucian Blaga despre zâmbet, poezii despre urechi, citate de Lucian Blaga despre urechi, poezii despre prezent, citate de Lucian Blaga despre prezent, poezii despre inimă, citate de Lucian Blaga despre inimă sau poezii despre comori
Afrodita
În hău de mări, bătute de furtună,
La pieptul spumegatului talaz,
Prinzându-i gingaș, brațul de grumaz
Dormea seninul ca un fulg de lună.
Seninătate, zbucium, împreună,
Uniți de sorți pe-al apelor podghiaz,
Născură, robi aceluiași extaz,
Nemărginirea, floare de genună.
Și haosul gemu de fremătare,
Când cea dintâi semeață-ntruchipare,
Vis cald! Femeia, amforă de slavă,
Zbucni legănătoare și suavă,
Vrej de senin cu fruntea-n sârg de stele,
Din zvârcolirea undelor rebele.
sonet de Artur Enășescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre sclavie, poezii despre prăpăstii, poezii despre flori, poezii despre femei sau poezii despre Afrodita
Poartă-mă
Poartă-mă în mersul tău, alene sau agale,
Lasă-mă să-ți fiu suport, când drumurile se întretaie.
Poartă-mă, chiar și fără o destinație anume
Scoate-mă în lume.
Poartă-mă, nu mă lasa deoparte,
Chiar și când mă transform în gânduri deșarte,
Iar când alunec din zi în noapte,
Poartă-mă pe brațe,
Poartă-mă în deșertăciune,
Du-mă acolo, unde
Timpul e prăfuit de dune,
Unde nu am busolă, dar
Mă las ghidată de urme.
Poartă-mă în locuri necunoscute,
Doar de inimă știute,
Lasă-mă să las o urmă, unde au fost doar pași,
Să continue drumul, cei rămași.
Poartă-mă în timp,
Proiectează-mă în viitor,
Întoarce-mă la timp,
În prezent, vreau să cobor.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Noroc
Ce-ai adus acasă, corăbiere, de peste mări, ce tezaur,
Câte cufere pline cu fildeș alb și cu aur?
Când, flăcău, am plecat pe mare n-aveam niciun bănuț,
Tot ce-aveam era un briceag nou-nouț.
Am cutreierat lumea ani cincizeci și trei
Și-am fost pe țărmuri cu aur și fildeș cât vrei:
Acum la capătul unei vieți norocoase, vechiul briceag
E tot avutul meu, și-l păstrez în buzunar cu drag.
poezie de Wilfrid Wilson Gibson, 1878-1962 din 25 Iunie - Ziua Internațională a Navigatorului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre viață sau poezii despre acasă
Pandantiv
Mări au fost cântări
Zilelor. Cutreieram pustiul tău,
Fost-au fragede chemări
Iar tu, le-ai fost călău.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Îngerul de pe mări
Plutește-n nemișcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naște ziua!
Mă împart scări de apus și toamne în miazăzi
Un început cu brațele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spațiul sideral
A nins și s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ți de cămașă un trandafir regal
Și eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se așează tot mai adânc în apă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă sau poezii despre spațiu și timp
Brumana
Eu nu o să mai ajung nicicând, nicicând acasă!
Câmpuri verzi din Anglia sclipind sub ploaia deasă
Desfășurați-vă larg pășunile cu margarete,
Forturile cu licheni, iedera urcând pe perete,
Până-n dimineața mea de-aici o, râuri curgând, adânci
Și line, și limpezi pe șesul meu de joacă de atunci,
Păstrați-mi în cupele regești întreaga-vă iubire,
Și gărzile de la țărmul sudic vin în amintire
Cu parfum de vechi prieteni păstrați ultimele versuri
Ale legendei pentru mine, o, pini care demult pe șesuri,
Copil fiind, mi le-îngânați, când vântul în crengi cerea-alinare,
Iar eu ascultam privind orizonturi de dincolo de mare.
Pini trădători, ați cântat tot ce viața-a dovedit că-i fals
În cele mai false basme dintre basme.
De peste zări, pământul a trimis semn din ce-a rămas
Din fostă muzică-a pădurii native de acasă,
În vreme ce din pulberile mării, din zvonuri și miasme,
Umbre și spectre-ale amiezii, din spume de mătasă
Călătorind pe vânturile verii străvezii fantasme
Viori de aer au iscat un molcom sunet de pripas.
O, arbori, vă-ascult când ora-n cade-n înserări,
Vă aud șoptind, " Sunt mări mai vechi, sunt mări
Care bat pe plaje mai întinse,
Unde peștii melc își plimbă turnurile sidefii, ca-n vis,
Spre roci sculptate sau stânci urcând spre țărm ca niște scări ",
Vă aud, " Sunt ținuturi de brumă neatinse
Unde ard în flăcări flori din paradis."
Sub mine, dincolo de dealuri, se-alintă-un palmier,
Sub mine, cu vuiet, se sparge-n marea-n maluri;
Mai jos de mine,-n vale, dorm sub lumina altui cer
Orașe din Liban, visând în penumbră și-n răcoare,
Unde odată regii din Tir domneau fără de vreme,
Lor înșile urmându-și ca apele în valuri;
Iar împrejur înoată munți albi de-omături și de soare,
Ca mari lebede plutind pe un lac ceresc sau vechi trireme.
Dar voi urca pe-împădurita coastă
Unde e crângul cel mai des, o, pini, frați cu ceilalți pini,
Și când se crapă zorii în pragul noii dimineți,
Și marea doarme, și-n munți sunt încă munți de-ntunecimi,
Inima-mi nu va-nceta s-asculte, acolo sus, pe creastă.
Căci pinii sunt arbori care duc vorbele-n lumea largă
Și-s plini de basne, de veselii și de tristeți.
E-așa plăcut să privești printre crengi spre cer,
Să-l vezi ba roșu-îmbujorat, ba cu pielea vânăt-neagră.
E-așa plăcut să zaci plutind departe, corăbier
Pe patul frunzelor de pin căzute...
Chiar dacă-o șopârlă verde la joacă mă îmbie,
Și vântul mă vrăjește cu arome mult plăcute
De smirnă, de lavandă sau de iasomie,
Vreau să uit jumătatea de pribegii care mă-apasă,
Dar cealaltă jumătate să-mi stea aproape sper,
Vreau să visez, să visez că iarăși sunt acasă.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre înot, poezii despre văi, poezii despre vioară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
RONDEL ESTIVAL
Cu iahtul mi-aș dori să ies
Pe mări într-o croazieră
Să stau cu ochii pe bompres,
Dar viața mi-este austeră!
Trăiesc continuu în stres,
Tutun nu am în tabacheră,
Cu iahtul mi-aș dori să ies
Pe mări într-o croazieră.
Când prin grădină stau ades
Cu gândul la mările calde
Și-n care merg ca să se scalde
Doar bogătani bine'nțeles...
Cu iahtul mi-aș dori să ies!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stres, poezii despre fumat sau poezii despre dorințe
Te caut
Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?
Poate te-ai ascuns în nori
Că sunt albi și maiestuoși,
Și plutesc nepăsători...
Poate te-ai ascuns în nori.
Poate te-ai ascuns în munți
Prin prăpăstii de coșmar
Frigul aspru să-l înfrunți...
Poate te-ai ascuns în munți.
Poate te-ai ascuns în mări
Printre alge și corali
Undeva în alte zări...
Poate te-ai ascuns în mări.
Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Și te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?
poezie de Octavian Cocoș (1 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre coșmaruri
Ultimul voiaj
Într-o bună zi,-n amurg, la mareea joasă
Voi mola parâmele și voi pleca departe.
Nu voi răspunde la salutul prietenilor mei,
Plutind pe apa care de-aceste cheiuri mă desparte;
Cu stelele prinse-n catifeaua serii la catarg, cercei,
Mă voi evapora-n noaptea care peste zi se-abate
Când glasuri cheamă, iar valurilor li-i dor de-acasă.
Într-o bună zi,-n amurg, la mareea joasă
Voi mola parâmele și voi pleca departe.
Prin cețuri violete urmând umbrosul drum în toate cele
Pe valul la reflux al unei Mări Necunoscute, dar străvechi,
Voi avea tovarăși, pânza larg desfășurată-a unei vele
Și resaca-n bătaie sacadată depănând istorii vechi
Despre-un singuratic călător, navigând în depărtări
Spre Insulele Fermecate unde-ancorate se văd în patru zări
Navele-acelor care-au pornit, în trecutul astăzi mut,
Pe Mări Necunoscute spre țărmul nevăzut.
Celor puțini care m-au zărit plecând departe
Le va lipsi nava mea din rada-aceea foarte:
Unii c-au ancorat lângă mine vor fi spus,
Alții, inimi calde, care m-au iubit nespus,
În tăcere tristă-or lăcrima că lângă ei azi nu-s.
Dar eu, care la adăpost velele-mi voi fi strâns
La loc uscat, ferit de vânt și ploi, de lacrimi și de plâns,
Voi fi-întâmpinat de cei care-au navigat, în trecutul astăzi mut,
Pe Mări Necunoscute spre țărmul nevăzut.
poezie de Lizzie Clark Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre singurătate, poezii despre prietenie sau poezii despre plâns
Spiritul nordului
Somnolent, sângele mării ne aromește-n vine
Și-n viața de zi cu zi trăită pe șesuri și coline
Răzbat fremătător și ritmic sunete venind dinspre fiord,
Talazuri mari izbesc în țărmurile-înnegurate de la nord.
Îndată,-o mie de ani sunt măturați de ape-înalte
Drakkar-ele Vikingilor reapar pe mări cu coame-învoalte
Noi nu putem trăi departe de-întinderea fosforescent-albastră,
Marea-i a noastră! Marea-i a noastră!
Vom hoinări, ca și-altădată, pe mări, sub cer spuzit de stele,
Cu prova-înfiptă-n val, ridicând în vânt, mii, albe de vele
Și toți oamenii vor fi-înțeles deplin de-acum
Că vechiul spirit al nordului e iarăși călător la drum.
poezie de Oscar Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre sunet sau poezii despre ritm