La măcelărie

Mă tot mir: aceste vite
Cum şi-or fi urnit din loc
Oasele îmbătrânite?
Fiindcă muşchi nu au deloc!

epigramă de Florin Cristea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viespea turbată

Fiindcă turbasem
aveam în loc de ochi doi câini
care în loc de boturi aveau doi crocodili.
Fiindcă turbasem iarba era roşie şi tuşea.
Fiindcă turbasem aveam o peşteră în loc de gură
şi doi soldaţi romani în loc de urechi.
Fiindcă turbasem
căutam prin păduri un copac ca şi mine turbat
cu poeţi în loc de frunze şi cu peşti în loc
de rădăcini.
Fiindcă turbasem mă rugam la un Dumnezeu
turbat
un Dumnezeu turbat care a creat turbarea.
Fiindcă turbasem mâncam turbă
şi dormeam pe o linie curbă
şi visam, visam
o viespe turbată cum îmi ieşea
din deget şi înţepa aerul..
Şi aerul turba!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Priveşte cum plouă afară
Cum picură norii mărunt.
Mă mir că mai este şi ploaia
Mă mir că încă mai sunt.

Priveşte cum plânge azi cerul
Ce lacrimi arzânde m-ating.
Mă mir că mai sunt încă norii
Mă mir de ce nu mă sting.

Priveşte ce singur mă simt
Plouat cu picuri de gând.
Mă mir că mi-e dor de acasă
Mă mir de ce umblu şi plâng.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de Dorina Radoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Cinstit, dar şi înşelător,
Constructor si distrugător,
Util şi rău, cum e atomul -
Acesta-i omul!

epigramă de Florin Cristea din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ginecolog

Învăţase medicina
Ca să fie de folos,
Şi-a ajuns, bătu-l-ar vina,
Tot la munca cea de jos.

epigramă de Florin Cristea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oasele mele înfloresc

Moartea-i un fel de a spune sfârşitului,
tot ce-i viu îl are în celule
şi se regenerează prin datul creaţiei.

Mai conştient sau mai puţin, capătul există,
limitele sunt, dar pot creşte
şi lumea nu se termină curând.

Cum o albină-n stup are menirea sa,
am învăţat să-mi respect convingerile formate
şi mai presus de toate oamenii şi natura
liniile drepte.

Păstrez în gânduri cuvintele de uşurare
lumina lor ce-mi alină sufletul
şi nu cred în orbitoare străfulgerari.

Oasele mele înfloresc la căldură
şi firesc se-mbracă-n muşchi şi piele
dând glas trupului într-un violoncel
mângâiat pe corzi de o femeie.

Cu răbdare ucid nevredicul din mine,
las ferestrele deschise să intre aerul
şi-l respir curat,
scriu pe albele file
tot ce mă învăluie în mister,
sunt ca o primăvară timpurie
ce se rostogoleşte plină de schimbări.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim întâmplător

m-ai dezbrăcat
de-acest sictir
cu un surâs
covârşitor
mirarea
tu mi-ai uns cu mir
tot zborul
mi l-ai smuls din zbor
hai
sub al sorţii coviltir
să ne iubim
întâmplător

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

drum şerpuitor -
cascada sufletului
miroase a mir

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la măicuţa

Privesc măicuţă şi mă mir,
Ce mâini dibace-ai căpătat,
Atunci, când bunul Dumnezeu,
La naştere, te-a binecuvântat.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum tu la fus nici nu priveşti,
Dar firul tors, pe el se-adună,
Când dusă-n gânduri îl suceşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum ochii tăi privesc în zare,
Şi-n gând întreb, fără răspuns:
La ce gândeşti, la câte oare?

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de firav e trupul tău,
Şi câtă treabă poţi să faci,
Din zori, până-n apus, mereu.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum poţi desculţă să păşeşti,
Pe bătătură ziua toată,
Şi nu te plângi că oboseşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de frumoasă poţi să fii,
Aşa, trudită ziua toată,
Şi nu te plângi, orice ar fi.

Privesc, mă mir, şi mă întreb:
De n-ai fi fost aşa ursită,
Ce ai fi fost, măicuţa mea?
Vreo... cuconiţă fandosită?

poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare fibră de muşchi, fiecare cristal din oasele trupului, lacrimile care ne curg şi produsele secundare ale vieţii, pe care le numim "reziduuri" - toate sunt Dumnezeu.

Gregg Braden în Codul Lui Dumnezeu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disciplina e ca un muşchi. Antrenată prea puţin sau deloc, nu mai funcţionează.

Radu F. Constantinescu în Filosofia Sexului
Adăugat de Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peter Crouch nu va putea face niciodată întindere, pur şi simplu nu are muşchi deloc.

perlă de Franz Beckenbauer
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei prietene ecologiste

De copiliţă ea visa
Că animale va salva
Şi-un dobitoc tot a salvat,
Fiindcă nu s-a măritat.

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea

"Trebuie să fac ceva...
Eprubeta asta-a mea
Are o formă ciudată,
Iar la gât are o pată...

E şi mare, cam cât mine,
Cum să fac să fie bine?
Căci de pun ceva în ea,
S-a cam zis cu munca mea!

Munca mea de cercetare...
Au, nu vă trebuie, oare?
Un vaccin, un antidot,
Fiindcă sunt savant şi... pot!

Iar voi abia aşteptaţi
Din nou să vă vaccinaţi,
Fără măcar să vă pese
De efectele adverse..."

Aşa vorbea şoricelul,
Stând pe gânduri, mititelul,
Cu ochelarii pe nas,
Văzând lumea la necaz!

"Cartea ce o ţin în braţe,
Deşi-i legată cu aţe,
Nu m-ajută mai deloc,
Cred c-am s-o arunc pe foc,

Caci am reţeta completă!
O să pun în eprubetă,
Doar trei stropi, numai atât
Şi-o s-o umplu pân' la gât!

Unul va fi de speranţă,
Să reducem din distanţă,
Altul mic, de bunătate,
Căci a cam rămas în spate,

Iar al treilea, de iubire,
Căci ne-am cam ieşit din fire,
Certându-ne din orice,
Voi, pisici, eu, şoarece!

Şi-o să vă fac un vaccin,
Cel mai dureros, dar fin...
Cel mai straşnic antidot!
Veţi fi lecuiţi pe loc...

Aştept să mă lăudaţi
Şi să mă aplaudaţi,
Fiindcă mi-am aflat menirea
Şi izbăvesc omenirea..."

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul

Iată-mă ieşit din ou!
Cred că sunt un "cucurigu"
Şi sunt, sigur, un cadou
Pentru mama şi tăticu'!

Sunt galben cam peste tot,
Îmbrăcat în puf de aur
Şi tot dau mereu din cioc,
Fiindcă ştiu, sunt un tezaur!

Chiar i-am auzit spunând:
"Îl vezi cât de galben e?
Parcă-i un bănuţ mergând...
Să-l ascundem, repede!"

Şi m-au pus în cutiuţă...
Stau în casă la căldură
Şi, zilnic, dintr-o sticluţă,
Îmi dau boabe cu măsură!

Am şi apă, să tot beau,
Când mi-e sete după masă,
Şi îmi este, fiindcă Miau
Se plimbă mereu prin casă!

Zice mama că-i cuminte
Şi se jură că mă place,
Dar nu cred în jurăminte,
Fiindcă Miau e treaz, nu toarce!

Noaptea, singur, mai suspin,
Dar m-alină spunând: Păi,
Nu-ţi fie teamă, că vin,
În curând şi fraţii tăi!

poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bronzurile vor suna
Leturghii în slava ta
Şi-or cânta vreo două ore
Piculinele sonore...

Şi-or porni cu paşii lini
Ca vasalii bizantini...
Crinii toţi de la grădină
Sub balconul tău să vină!

Şi suna-vor lung pe cale
Clopote din catedrale;
Şi-or să cânte pentru tine
Cele zece piculine...

Îţi voi pune la picioare:
Flori de sânge, flori de soare...
Şi-am să-ţi cânt în două zile
Zece strofe juvenile.

Bobârnacele-or pica
Tot întru slava ta
Ca să zică, mai târziu:
Dăi! Dăi! Dăi! şi piu! piu! piu!

Cu birlicul de carale
Cumpăr cărnurile tale,
Iar birlicul roş de cupă
Jartiera să ţi-o rupă.

poezie clasică de Nicolae Oprea Dinu din Inginerul Tinca (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria

O altruistă milostivă
Ce depăşeşte omenia,
Că ocroteşte deopotrivă
Inteligenţa şi prostia.

epigramă de Florin Cristea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sponsorului necunoscut

În somn ne chinuie himere
Mereu tot mai puţină pâine
Şi-aceeaşi falsă mângâiere:
Azi e mai multă decât mâine!
Şi lumea merge mai departe

Că n-are cum să stea pe loc
Şi tot mai greu se scrie-o carte
Şi nu se vinde mai deloc

Adesea rafturile-s pline
Şi doar cumpărătorii lipsă
Cultura intră în eclipsă,
Nimic nu merge de la sine

Şi totuşi ăsta-i adevărul:
Mai sunt nebuni gata să scrie
Şi să despice-n patru părul
Că sunt nebuni de poezie

Cei mai frumoşi nebuni din lume
Îşi taie vieţile în porţii
Şi fără nici un fel de glume,
Le vând pe poezie, morţii

Iar poeziile vibrează
De suferinţă şi nesomn
Între coperţi şi se-adresează
Măriei Sale, cititorul domn

Poate c-aşa ne fuse gena
De n-am citit cumva pe dos
Tot căutând câte-un Mecena
Cu înclinaţii spre frumos,

Să ne mai surpe din obsesii
Să-ţi pună-aripile la loc
Cum duce mirele miresii
O floare albă de noroc

Auzi-mă: te-aştept de-o viaţă
Arată-te că e târziu
Că vine frigul şi-mi îngheaţă,
Acest creion cu care scriu!

Şi lui 'i-ofer aceste rânduri
De-ndreptăţită mulţumire
Cu cele mai frumoase gânduri
Născute din adânc de fire.

poezie de Ion Untaru din vol. Vestitorul, 1999
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptând pentru dragoste, nu înseamnă deloc că ai şi câştigat.

Mariana Cristea în Simfonie în mov
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!