Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Doamnei Mia

El își ține sus blazonul
Și pretinde milionul,
Mie o fi fost odată...
Când era bunica fată!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cu si fara securisti" de Ovidiu Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 21.99 lei.

Citate similare

Pudism

Bunica, când era fată,
Era decent îmbrăcată
Și își "ascundea" secretul...
Azi... l-acoperă "șiretul"...

epigramă de (15 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă epigramă a fost selectată Epigrama zilei pe 29 noiembrie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carteIon Creangă

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei.

în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fata babei și fata moșneagului" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Satul premierului

Când era bunica fată,
Ce bărbați erau odată,
Pricepuți în toate cele
Cum îs cei din Răchițele.

epigramă de (2011)
Adăugat de Mihai EnachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vinovatul...

Dacă din noi e unul vinovat
Să știi că tu ești; căci, mi-ai înșelat
Iubirea pură, ce ți-am dăruit-o.
Ce ai făcut cu ea?
De ce?
De ce mi-ai murdărit-o?

Să nu crezi frumoaso c-am inimă de piatră!
Mi-a sângerat și mie! Adu-ți aminte: odată!
Mi-a sângerat și mie, simțit-am ce-i durerea,
Aflat-am ce e dorul, ce aspră e femeia!

Îți amintești?
Anume ai vrut să mă rănești:
Că... nu sunt pentru tine,
Că... nu mă mai iubești;
Știai atunci prea bine că sufletu-mi loveai...
Cu mâini împreunate plângeam
Iar tu... zâmbeai!

Adu-ți aminte, fată de ceea ce a fost!
Dar ce a fost odată, acum, nu-și are rost!
Ce milă mi-e de tine; chiar nu te mai iubesc!
Acum, frumoasă fată,
Tu plangi... iar eu privesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunicii

Demult, cândva pe astă lume
Era un om ce m-apăra,
Și când venea bunica să mă mustre
Moșu-începea a o certa:
- Măi tu femeie, ești bătrână
Ce ai cu fata asta bună?
De iarăși vrei să dai în ea
Eu nu te las, tu ști asta.
Că am și eu o întrebare ;
Ai fost copil, cum ai fost oare?
Tu nu făceai o prostioară,
Și îi scoteai din minți afară
Și pe părinți și pe bunici?
C-așa-s copiii cât sunt mici.
Și-atunci bunica se calma
Și începea a mă pupa,
Și-a brațe tare mă strângea
Că doar era bunica mea.

poezie de (2002)
Adăugat de Ramona KovacsSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bunicii

Demult, cândva pe astă lume
Era un om ce m-apăra,
Și când venea bunica să mă mustre
Moșu-începea a o certa:
- Măi tu femeie, ești bătrână
Ce ai cu fata asta bună?
De iarăși vrei să dai în ea
Eu nu te las, tu ști asta.
Că am și eu o întrebare ;
Ai fost copil, cum ai fost oare?
Tu nu făceai o prostioară,
Și îi scoteai din minți afară
Și pe părinți și pe bunici?
C-așa-s copiii cât sunt mici.
Și-atunci bunica se calma
Și începea a mă pupa,
Și-a brațe tare mă strângea
Că doar era bunica mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Justiția este reprezentată de o fată legată la ochi

E legată c-o fâșie,
Adevărul să nu-l știe,
Când în jur-aproape toți,
Sunt escroci, corupți și hoți.

epigramă de din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Mica hoinărelă

Tot umblând din creangă-n creangă
A descoperit odată
Una ce-ar fi vrut să meargă...
Și-a rămas, că era fată!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Slavici

A fost ce-a fost... a fost odată o văduvă care avea o fată, Lia, și văduva era săracă de nu mai știa cum să-și înnoade zdrențele, iar Lia, fata ei, se făcuse harnică de creșteau flori pe unde-i călca piciorul și da muguri lemnul uscat când ea punea mâna pe el.

începutul de la Limir-Împărat de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Doi virgini în noaptea nunții

- Vai, Costică.
Mi-este frică!
- Vai, Mărie,
Mi-e și mie!

epigramă de din Epigrame (2010)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor. Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!"

începutul de la Prostia omenească de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eram duminica la bunica...

Dimineața aburindă
cu liniște în oglindă
cu vise-n zi de sărbătoare
și clipe răcoritoare.

Fericita zi e duminica
cum era altădată la bunica
plimbare în natură
dacă e vreme bună.

Pe cărările-n pădure
unde culegeam mure,
ciuperci și pânișoare
și era liniște mare.

Aș vrea și-acum liniște-aceia
când gândurile nu erau,
când viața era frumoasă
și ziua luminoasă.

poezie de (22 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legenda sălciei

Demult, pe malul unui râu,
Ascunsă-n trestii tremurate,
Fecioara goală pân` la brâu,
În ape calde și curate
Își spală părul galben grâu.

Era mlădie și frumoasă
Toată un zâmbet și cânta
Ca ciocârlia, dar sfioasă
De taina ce în piept purta,
Ascunsă celor de acasă.

Clătind cosița-n apa lină,
Gândea la tainicul iubit,
La față-i arsă, dar senină
Sub puful feței doar mijit,
Ce-n ochi îi aducea lumină.

Visa cum poate-o să-l dezmierde,
Trântit pe spate, visător,
De vraja ei cum se va pierde
Când părul desfăcut, ușor
Va undui ca iarba verde.

Ea o zâmbi sub apasare,
Simțind cum sânu-i îl împunge
Și contopiți în sărutare
La pieptul lui cu drag s-o strânge,
Cu gând sfios de fată mare.

Ăst timp, voinicii toți s-au dus
La scaldă, cum se strâng bâieții,
Departe, hăt pe râu în sus,
Plecați cu roua dimineții,
Să se întoarcă la apus.

Arar un sunet se aude
Când chiot de la ei răzbate,
Își strânge-n grabă plete ude
Când simte-n aer cum străbate
Năluca morții prinsă-n unde.

A-ncremenit la cruda veste
Și a rămas de-atunci tăcută,
Doar chipu-n apă-și oglindește
Și cu cosițele-o sărută
Mutând tristețea în poveste.

În timp, în salcie schimbată,
Se-mpodobește an de an,
Plângându-și dragostea de fată
Pentru pierdutul băietan
Și-ncepe cu "a fost odată..."

poezie de
Adăugat de Ovidiu OanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Slavici

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de țară, pe unde umblă și trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâșmă, la crâșma aceea era o crâșmăriță; crâșmărița avea o fată, și pe fată o chema Florița.

începutul de la Florița din codru de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Cică era odată într-un sat un om grozav de leneș; de leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. Și satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului, îl umflă pe sus, îl pun într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitor, și hai cu dânsul la locul de spânzurătoare! Așa era pe vremea aceea.

în Povestea unui om leneș
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertate

Zburdalnică și impetuoasă ca o fată
Care cutreieră unde sufletul îi cere,
Libertatea cântă și își ține ridicată
Torța aprinsă cât mai sus, cât mai la vedere.

Când e deja nevastă și când zi de zi
Are grijă de casă și de ce-i strâns în chiler
Libertatea-și schimbă viziunea, felul de-a fi,
Îș stinge torța și devine pompier.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteFrații Grimm

A fost odată o fetiță zglobie și drăgălașă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu știa ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi dărui o scufiță de catifea roșie și pentru că-i ședea tare bine fetiței și nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufița Roșie.

în Scufița Roșie
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scufița Roșie" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -7.00- 4.99 lei.

A fost odată

A fost odată ca niciodată,
Dar cred că n-o să mai fie.
Pe când bunica era fată,
Nu se știa de bogăție.

N-avea nici haine fel de fel.
N-avea palat, nici termopane.
Nici bani n-avea, nici mobilier...
Doar o căsuță cu obloane!

Avea o casă bătrânească
De la străbunii ei rămasă.
Că singurei cu truda lor
Și-au făurit un cuibușor.

Desigur, tot satul i-a ajutat.
C-așa era pe acea vreme.
Vecini, cumetri și cumnați,
Moșnegi și babe, și vădane.

Amestecau lut, pleavă, apă.
Apoi oamenii îl călcau.
Și se numea aceasta,, clacă''-
Căci între ei se ajutau!

Și tot cu claca au clădit-o.
La fel au și acoperit-o.
În alb pereții au văruit
Și era bine de trăit!

Aveau lejancă mare în casă-
Mobila cea mai prețioasă.
Pe ea dormeau copiii cu bunica,
Iar lângă ei torcea pisica.

Aveau mereu cotețul plin
Cu cocoșei și cu găini.
Iar în ocol-văcuță, purcei, cârlani...
Aveau gospodărie-așa ca la țărani.

Și masa mereu le era plină
Cu măliguță, lapte, brânză și smântână,
Jumări și murături aveau-
De foame, iată nu mureau!

Chiar de purtau haina cârpită,
Dar era lumea fe-ri-ci-tă!
Și chiar dacă munceau din greu,
Îi mulțumeau lui Dumnezeu:

Că au sare, că au pâine,
Că au mamă cui îi spune!
Că au frați, că au surori,
Că au în grădină flori...

Dar azi? Nu fie cu bănat,
Lumea tare s-a schimbat.
Avem de toate: condiții și tehnologie...
Dar nu avem esențialul-Omenie!

Azi mulți au profesii, studii, intelect...
Dar din păcate, duc lipsă de stimă și respect!
De aceea, dacă aș putea,
Timpul înapoi l-aș da!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Frații Grimm

A fost odată un moș și moșului ăstuia îi murise nevasta, și-a mai fost și-o femeie bătrână, și femeii ăsteia îi murise bărbatul. Și moșneagul avea o fată și băbuța avea și ea o fată. Fetele se cunoșteau de când erau micșoare și totdeauna le vedeai preumblându-se împreună. Și după fiece plimbare veneau de braț la casa văduvei.

începutul de la Fata moșului cea cuminte și harnică și fata babei cea haină și urâtă de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Delicate coincidențe

Fost-am și eu copil odată
când Proserpina era fată
frunză verde stea uscată

tristih de din Triunghiul tăcerii (29 martie 2012)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 11 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!