Regina Ostrogoților
Jalnic vâjâie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.
În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară,
Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară.
Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei -
Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei!
E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă.
În tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce tristă, blândă: - "Tu-mi esti rege și bărbat.
M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gândurilor tale?
M-ai închis aici în lanțuri; am răbdat în chip păgân,
Și mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat și mi-e stăpân.
Mi-ai ucis pe-ntâiul sfetnic și râdeai că lumea plânge
Când de barba lui căruntă spada ți-o ștergeai de sânge.
Și-am tăcut, zicându-mi iarăși: El a fost supusul tău,
De-a făcut vrun rău, tu rege, trebuie să curmi ce-i rău.
Mi-ai luat apoi copilul să-l ucizi! Și-am zis: E bine!
Tu-i ești tată și ai dreptul peste fiul meu ca mine.
Dar el nu era al nostru, el era al țării-ntregi,
N-ai ucis în el un rege, ai ucis un șir de regi.
Vii, acum trimis de alții, vii să scapi și de regină,
Teodat, îți temi domnia! O s-o pierzi, a cui e vina?
Am putut să fac revoltă, ori pe-ascuns să te omor,
N-am făcut-o, că mi-e milă! Nu de tine, de popor!
Tu erai un om de luptă, fără rang și fără nume,
Eu ți-am dat coroana țării, să te fac stăpân pe-o lume.
Și-acum asta-i răsplătirea ce mi-o dai?... E tot atât!
Dacă moartea mea ți-ajută, vino, strânge-mă de gât.
Pe femeia pusă-n lanțuri n-o ucizi, că-i mișelie!
Pe regină ai tot dreptul s-o ucizi, că-ți e soție!"
Nobilă, cu ochi de flăcări, ea privește-n fața-i drept.
Și, zicând, desface haina de pe tânărul ei piept.
Iar mișelul stă, se uită, dă apoi; și grabnic unda
Sângelui țâșni din rană; și-a căzut Amalasunda.
Și plecat peste cadavru, el cu ochi de idiot
A-nvârtit pumnalu-n carne să se scurgă viul tot.
A deschis apoi fereastra, și pe colțuroasa stâncă
Hohotind a-mpins cadavrul în prăpastia adâncă.
Surd vuia prin codri vântul, brazii se-ndoiau de vânt,
Urletul suna sinistru ca un urlet de mormânt.
Parcă negrele blesteme și le-amestecau haotic
Mii de glasuri, țara toată, tot poporul ostrogotic.
Teodat, tu râzi! Dar moarta cea lipsită de sicriu
Își va răscula poporul, să te sfâșie de viu!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre femei
- poezii despre țări
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre păduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Tot visezi iubire
Ce falsă prezență ești fostă iubire,
Ce-ai putut deveni peste noapte,
Prin cuvânt te-ai descris cuminte din fire,
Să-ți explic ce prezinți tu prin fapte?
Mi-ai zis în trecut că-s cel vinovat,
Copil imatur, profitor, om de gheață,
Eu am fost doar cinstit, însă nu te-am lăsat,
Iar zidul tăcerii tu l-ai pus în față.
Închipuita fată cumva a dispărut?
Sunt încă doar eu, nu-i nimeni, nici tu,
Acum revin la tine, tu cam ce-ai mai făcut?
"Te voi iubi neîncetat!" era? Sau poate nu...
Să fie un an, de când ne-am despărțit?
Deși n-am mai vorbit, eu tot te mai iubeam,
Tu m-ai oftat o lună, brusc te-ai îndrăgostit,
Te-aș fi felicitat dar sincer sufeream...
Apoi iar erai tristă, nici el n-a fost alesul,
La două săptămâni un alt iubit s-arată,
Nu prea v-ați potrivit, partea cu înțelesul
Nu pari s-o stăpânești iubită fată...
Te-am ignorat atunci câteva luni,
Ce- o fi în spatiul ăla mi-e străin,
Te-am regăsit apoi, visai să te cununi,
Iar eu uimit peste putință, simțeam cum mă înclin...
N-a fost să fie, așa-i corect să spunem,
Iar singură, iar tristă, el era vinovat,
Ți-aș fi furat o clipă, însă de timp nu mai dispunem,
Să te întreb dacă ești bine, eram îngrijorat.
Am zis mai bine nu, și-am șters orice tăgadă,
Nu erai ce-ai descris, cuminte, devotată,
Ce n-am văzut atunci, alți-au putut să vadă,
Și tu ce-ai înțeles?...
Tot neschimbată.
Acum te-am căutat așa ca amintire,
Ești cu un alt bărbat, iar te visezi mireasă,
Eu mi-am amintesc cu drag, tu tot visezi iubire,
Indiferent de rezultat, vei fi sau nu vei cu alt bărbat,
Sunt împăcat și nu-mi mai pasă.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre săptămâni
- poezii despre sinceritate
Ană... de basm
In memoriam Anne Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite, Reine de Roumanie.
E atât de mult predestinat, în țara ce mi-o am icoană,
S-am veșnic modestia blândă întruchipată-ntr-un supliciu
Mereu femeie, toată amor lângă un bărbat etern capriciu,
Să-i fie floare... nu mlădie. Mândria demnă de-a fi Ană!
E iar legenda, ce-o credeam că-i doar trecut, nestinsă rană,
De-un meșter, tot un dregător de sfinte, dârz, curat, viteaz...
Un' din popor, pe atunci Manole, un truditor fără răgaz
Să tot clădească, în van, helas... de n-ar fi fost zidul de-o Ană!
Acum sunt parcă eu erou, un figurant fără prihană
Tot așteptând din multe basme să-mi fac din visul meu Regat...
Cu o Domniță de-altădată ce n-a avut în veci Palat,
Tot dăruindu-și picuri viața la crez, viteji... O jună Ană!
Atât de nobilă în sămânță, în fel de-a fi, de piatră stană
Să-i dea, o zi, la al său soț, tot ce-a pierdut, furat de seameni;
Tronul de drept, smuls de parșivi, ce sunt și-acum, clonaj de "oameni"...
La al său nestins iubit Mihai... țara pierdută. Sfântă Ană!
Aproape un secol, plin de zbucium, n-a fost 'ndeajuns s-aibă Coroană
Din țara ce și-a adoptat cu suflet, minte și speranța
Că haru-i demn de-ai fi alături, la al său Rege... dar balanța
Și-a lăsat tasul, cuib Reginei, în somn de veci... de zbor de Ană!
Mă întreb de-i etalon durerii și cât de multă e-n prigoană,
Cât-a rămas în trup inert și câtă a luat cu ea să îndure
Și așa să ușureze în juru-i tot ce-a rămas, să lase pure
Zile de-urmași, blajin cast Rege... Regina noastră, dragă Ană!
S-a sfâșiat în două vremea, ce plânge picur, o broboană
Ce demnul răbdător, vlăstar, odată un Rege puști, o pierde
Pe-obraz, brăzdat de-atât amar, acum doar gându' o să-l dezmierde...
Într-un sfârșit și el de secol... Mihai, ce-avea Regină Ană!
Poate-s și eu vlăstar de-un dac și de-o cucernică romană...
La fel Regatu' îmi e român, Mihai... și sânge gal, o Ană!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2016)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre zile sau poezii despre viață
Viața e frumoasă!
Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.
Dar am țâșnit la suprafață și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar era Rece în acea apa! Era rece!
Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.
Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul nar fi fost atât de înalt
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!
Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste
Dar am fost născut ca să trăiesc,
Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.
Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre râuri, poezii despre naștere sau poezii despre frumusețe
Prinț sau cerșetor?
Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.
Bărbatul, pentru-a-nțelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!
Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:
"-Dacă cazi, să te ridici,
De ești rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ții în pământ, în tină!
Fă-ți din viață un regat,
Iar din casă, un palat,
Din iubire, fă averi,
De ești rege, tu oferi!
Dragostea n-o ții sub cheie,
De-o împarți cu o femeie,
Vor țâșni din crisalidă
Fluturași dintr-o omidă.
Însă dacă nu-ți dai seama
O să îți cadă coroana
Când din prinț ești cerșetor
Sub lumina stelelor.
De ești rece, egoist,
Vei fi doar un rege trist,
Un pom fără rădăcină,
Un rege fără regină.
Astăzi încă ești voinic
Însă timpul, câte-un pic
O să-ți fure din putință
Rege, dacă n-ai știință!
Când vei vrea să te ridici
Obligat vei fi s-abdici,
O să zaci într-un fotoliu,
Rege fără portofoliu! "
31.05.2020
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați sau poezii despre știință
...și te-am aflat!
Te-am căutat tot cerul, nor cu nor și stea cu stea
Am răscolit pământul, cu munți, păduri și mare
Te-am căutat în râuri, în stâncă și-n fulg de nea
Din ușă-n ușă, am întrebat pe fiecare...
Unde n-am putut răzbate, am cerut ajutor:
Am trimis șoimul cu ochi ager în adânc abis
Și-un pinguin a străbătut al zăpezii covor,
Delfinul jucăuș a-nvins oceanul necuprins.
Într-un târziu, am obosit: și tainic, mi-ai șoptit:
Divinul glas era ecoul inimii mele:
"Nu cauți unde trebuie, ești pe un drum greșit!"
Sunt aici, nu eu te-am pus pe drumuri lungi și grele!
Și te-am aflat... în râs zglobiu și ochi puri de copil,
În grija fără margini a iubirii de mamă,
În liniștea ce mi-o picuri, în inimă, tiptil,
Ori de câte ori mă rog, mi-e greu sau îmi e teamă!
Ești în verdele de brad și în lumina caldă,
În aroma de cozonac și-n suflet de român,
În răsăritul auriu ce zilnic ne scaldă,
Căci pe tot ce-i bun și frumos, Tu, Doamne, ești stăpân!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre stânci sau poezii despre râs
Sunt un bulgăr de nimic
Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.
Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Și cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.
Vin din cer mi-ai dat să sorb
și pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mi-ai dat lumină.
Iar de toate câte-n Rai
le păstrezi Tu pentru mine,
nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
cât mi-e dor,
Doamne, cât mi-e dor de Tine.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre pace, poezii despre foc, poezii despre dor sau poezii despre Soare
Ești măicuța mea iubită
De-a-lungul vieții tale,
măicuță ai adunat
bucurii-mărgăritare-
dar și tristeți ai îndurat
Zile-întregi și nopți de-a rândul
ai vegheat la capul meu.
Tot la mine aveai gândul
când te rugai la Dumnezeu.
Vroiai să crească copilul
fără griji, fără nevoi.
Frumos, precum trandafirul,
ferit de vânturi și ploi.
Mamă, tu viață mi-ai dat.
M-ai crescut, m-ai educat
Să muncesc m-ai îndemnat.
Mereu alături mi-ai stat.
Pentru grija oferită
din suflet îți mulțumesc!
Ești măicuța mea iubită,
cu tine eu mă mândresc.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre trandafiri, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre superlative
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre trecut, poezii despre supărare, poezii despre prostie sau poezii despre plâns
Vino
Vino - ai spus, nu-ți pară rău -
Nu știam cine mă cheamă
Parcă-aveam și n-aveam teamă
Și-am lăsat avere, mamă
Ascultând de glasul Tău.
Te-am iubit de la-nceput,
Ți-am iubit puterea blândă
Și făptura Ta plăpândă
Când stătea Satan la pândă.
Mi-a fost platoșă și scut.
Te urmez și mă supun
N-a mai fost și n-o să fie
Niciodată-n veșnicie
O iubire-atât de vie
Și un Tată-atât de bun.
Ai venit, Isuse-al meu,
Mi-ai rodit în suflet bine
M-ai iubit și-ai plâns cu mine
M-ai chemat apoi la Tine
Și-am ajuns la Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre frică, poezii despre bine și rău, poezii despre avere sau poezii despre Dumnezeu
Sufletul copil
Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit
Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas
Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori
Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream
Cu timpul, am plecat privirea,
Rușinea m-a făcut s-o fac,
Am înțeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac
Am priceput că mi-ai dat voie
Să aflu tot, să știu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat și că nu e
Mi-ai modelat și optimismul,
Să nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
Să știu să cer, să dăruiesc
Dar mai presus de tot și toate,
M-ai învățat să fiu umil,
Am înțeles că omul poate
Să stea în suflet, un copil.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre învățătură, poezii despre rușine, poezii despre respect sau poezii despre optimism
Bartimeu
Isus trecea prin Ierihon.
Și cerșetorul orb, în zdrențe,
de jos, din colb, simți un zvon,
un ritm de pași în largi cadențe.
Isus trecea sub cer iudeu,
printre grădini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nălțau mereu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte după noapte...
Isus trecea încet. Și-apoi
într-o solemnă fericire,
venea cu El un lung convoi,
ca o coloană de eroi
glorificând un rege mire.
Isus trecea. Și-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodată.
Ciulind urechile în vânt,
el prinse-n taină un cuvânt.
Și inima-ncepu să bată.
Simți ceva ca un fluid,
ca o mireamă de zambilă.
Și orbul a trigat livid:
Ai milă, fiul lui David,
Isuse Salvator, ai milă!
Doi-trei, pe margini, se-ncruntară.
Hei, cerșetor neobrăzat!
Ce strigi așa? Oricât e-amară,
tu poartă-ți crucea cum ți-e dat.
Rămâi în pace sub povară.
Dar orbul, fără căpătâi,
strigă mai fără de rușine,
mai fără teamă ca întâi:
Ai milă, Doamne, și de mine!
Și S-a oprit Isus acum
pătruns de omenesca dramă.
Putea să treacă? Nicidecum.
Și orbu-aude-un glas pe drum:
Hai, îndrăznește, căci te cheamă!
Mă cheamă? Cum... Chiar El?... Isus?
Hai, nu mai zăbovi. Te-așteaptă.
Pe mine chiar? Ce, alții nu-s?
Pe Bartimeu? Așa a spus?
Și orbul parcă se deșteaptă.
Atuncea... tot ce-a fost... s-a dus!
Și ca nebun de bucurie,
se-nalță Bartimeu în vânt.
Stă drept acum ca o făclie.
Își scoate haina, o sfâșie
și-o zvârle... zvrr... zdup!... la pământ.
Atuncea... peste-o clipă, două,
eu voi vedea ca orice om.
Și-apoi cu mâinile-amândouă,
îmi voi zidi o casă nouă
și voi sădi pom lângă pom...
Așa... Eu nu mai sunt un blid
zvârlit în spini la oale sparte!
Eu pot munci... Hei, la o parte!
M-așteaptă fiul lui David!...
Dar ascultați. Ca peste veac,
se-aude lin un glas ca mierea.
O, Batimeu, ce vrei să-ți fac?...
Rabuni... sunt un orb sărac.
Nu-ți cer nimic... Numai vederea...
Apoi convoiul a pornit.
Într-o vibrare fericită,
un Nume sfânt era șoptit.
Și mii de pași au năvălit
călcând pe haina zdrențuită.
Iar haina a rămas în drum.
Căci nimeni mintea nu și-a pus
cu-o zdreanță bună pentru scrum.
Iar Bartimeu mergea acum
după Isus...
*
Și-acum Isus Mesia trece
încet și blând pe strada ta.
Mulțimea iarăși Îl petrece.
Dar tu-L privești crispat și rece?
Tu n-ai ce-I cere nici ce-I da.
Spre Solul dragostei cerești,
cei orbi, cei surzi aleargă-n stol.
Iar tu stai "demn", tu nu cerșești.
Și, iată, tu nu știi că ești
sărac și orb, și surd, și gol...
Convoiul totuși se oprește.
Stai mii de chipuri fără grai.
Un om aleargă și-ți șoptește:
Isus te cheamă. Îndrăznește!
Te-așteaptă-n drum. De ce mai stai?
Eu nu sunt orb. Orbi sunt destui.
Nici mut. Eu spun ce am de spus.
Eu inima n-o dau oricui.
Și nu cer milă nimănui!
Hai, vino, totuși la Isus!
Nu vreau de nimeni să ascult.
Voința mea mi-e zeu și țel.
Eu vreau plăceri. Eu vreau tumult!
Isus... e sfânt. O, chiar mai mult!
Hai, vino totuși, vinŽ la El!
Ascultă. Singur tu te minți.
Tu nu ești orb ca Bartimeu.
Tu vezi, auzi, vorbești și simți.
Dar, vai, cu ochii tăi prea strâmți
nu-L poți vedea pe Dumnezeu!
Ascultă. Cel ce te-a chemat
nu-i doar penumbra unui gând.
E Dumnezeu ce te-a creat,
e Fiul Său crucificat!
De ce nu vii la El plângând?
Ascultă. Nu te prinde teama?
Ai ochi. Atunci de ce nu vezi?
Nu simți ce fericire pierzi?
Te-așteaptă DUMNEZEU! Ia seama!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cerșetorie, poezii despre fericire, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre zambile sau poezii despre vestimentație
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre miere
Îngheț de-atâta dor...
pe sub haina mea de piele intră frig și îmi e frig,
nu mai ești să-mi fii acolo, îmi e dor și-n gând te strig,
tu-mi erai căldura verii, erai focul arzător,
nu-mi păsa de am pe mine, haina mea de călător...
acum vântul mă pătrunde și îngheț de-atâta dor,
mă simt mort în trup cu sânge, curge parcă-i stătător,
mă simt trist și mi-aud pașii, pașii tăi nu-i mai aud,
pomii, florile mă-ntreabă, unde ești, ce ți-am făcut?
ce răspuns să le dau, doamnă, nici nu știu de ce-ai plecat?
ai stat prea puțin, o toamnă, și-acum sunt un disperat
când credeam că-mi ești jumatea inimii din pieptul meu,
te-ai topind cu tot cu noaptea și-acum tremur, tremur rău
mă petrec cu tot cu luna și constat că haina mea
mi-e iubită totdeauna și mă strânge cum vrea ea,
o bate vântul și ploaia dar nu pleacă undeva,
mă urmează răzuită, pe la gât e mucava
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre toamnă
Clipe de cercetare... 1 Cor. 11,28
În clipe-adînci de cercetare,
cu dorul sfînt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpîne,
în Fața Ta.
Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?
Prin harul Tău ai frînt robia,
ai rupt cătușa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?
Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veșnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
Sau cum mă port?
Sînt eu un fiu născut din ceruri?
Sînt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
născut de jos?
Cînd sub păcat și cînd sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi dorește,
ci vrea copii.
Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos în lume,
nici sus în cer!
Și-ai vrut atunci din suferință
din rana cea din piept să-nchegi
o fiică mai presus de fire,
mai sus de legi.
O, Doamne Sfînt, eu nu sînt vrednic
nici robul robilor să-Ți fiu,
și totuși, Tu, cu mii de lacrimi,
m-aștepți ca fiu.
Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Și totuși, Tu aștepți și-n mine
Mireasa Ta.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre nuntă, poezii despre legi, poezii despre suferință sau poezii despre prezent
Am fost, iubito, cerșetor și rege
Am fost, iubito, cerșetor și rege,
În patul tău, cel mai frumos regat,
Cerșind iubirea, am făcut-o lege
Și-am fost la fericire condamnat.
Am fost stăpân pe trupul tău o noapte,
Supusul tău până în zori de zi,
Am construit în dragoste palate
Și-am înălțat în vis împărății.
Ajuns, acum, la margine de lume,
Nici rege nu mai sunt, nici cerșetor,
Când văd că timpul dragostea-mi răpune
Și că singurătățile nu mor.
De-aceea în sonet vreau să rămână
Iubirea amândurora stăpână!
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (octombrie 2008)
Adăugat de Nicolae SILADE
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre palate
O scârbă... de democrație
Mi-e scârbă de democrație
- Stați, nu vă repeziți, e doar la voi o tragedie -
Nu-n general
... De cea de-aici, din deal.
Iubesc democrația
- Stați nu vă-n veseliți, cea ce-mi păstrează seminția -
... Pe cea reală,
Ce n-o mai am, în țara mea, natală.
Mi-e scârbă de democrație
- Stați nu vă repeziți, e una din prostie -
Manipulată
Înspre sărăcia mea, subtil planificată.
Iubesc democrația
- Stați nu vă-nveseliți, cea ce-mi respectă din trecut, copilăria -
Căci merit dar, s-o am
De drept, nu doar s-ascult și veșnic s-o reclam.
Mi-e scârbă de democrație
- Stați nu vă repeziți - vorbesc de-o Românie;
Unde doar tu-n respect o-asculți
De la îmbogățiți din furt... tu făcând parte din desculți.
Mi-e scârbă, dar iubesc democrația
-Ce lumea a inventat-o, prețuind frăția-
Nu să ne pierdem darul de-a vorbi, de-a spune;
Cu plasture pe buze, muți, doar s-auzim, trăind deșertăciune.
Spuneți-mi, cui să m-adresez, s-o am
-Nu toată, cum la alții, doar un dram-
Nu doar prin dreptul la cuvânt, de mut, crezând c-ajunge
Strigăt, la cei ce nu ascultă... Și-au numai gustul meu de sânge!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre democrație, poezii despre tragedie, poezii despre sărăcie sau poezii despre reclamații
Baladă
Sunt eu de vină, mamă,
Sunt eu de vin-acum?
El m-a-ntâlnit odată
În zori de zi pe drum;
Glumind m-a strâns de mână,
Și ce-i dacă m-a strâns?
Sunt eu copilă mică
Să-mi fac din glumă plâns?
Era să-l las, măicuță,
Cu gluma și să tac,
Era să țip obraznic,
Ori ce era să fac?
Și tot pe mine, biată,
Și vină, și ponos!
Eram chemați la nuntă
Și n-aveam brâu frumos,
Că n-ai voit să-mi cumperi,
Dar el mi-a cumpărat,
Și ce-i un brâu? Și-n urmă,
Eu nici nu l-am rugat,
Era să merg la nuntă
Ca cei din neam sărac,
Să fiu de râs în lume?
Ori ce era sa fac?
De ce-mi arunci tu vină,
Tot vină cu păcat?
El m-a oprit în cale
Pe lunci și m-a-ntrebat
Pe unde-i bietul tată,
Și-i vesel, sănătos?
Și m-a-ntrebat de tine,
Așa de prietenos,
De bine când mă-ntreaba,
Eu cum era să tac?
Să-l las în drum cu vorba,
Ori ce era sa fac?
Și-acum întreaga vină
Pe mine tu o pui!
El m-a-ntâlnit pe punte
Și știi tu felul lui;
M-a strâns de peste brațe
Să nu le pot mișca,
Și nu-mi lăsa răsuflet,
Așa mă săruta.
Te zbați, dar tu esti slabă,
Și puntea toată sloi;
Cădeam, fereste Doamne,
Sub ghiață amândoi!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre tată, poezii despre sărut, poezii despre sănătate sau poezii despre obrăznicie
O sută
Era Crăciun, ne-am cunoscut
Și s-au unit două destine,
Ne-am întâlnit și ne-am plăcut,
Apoi ne-am cunoscut mai bine.
M-ai cucerit cu-acea privire,
Cu-acei ochi verzi ce îi ador,
M-ai sărutat fără oprire,
Cu-acele buze ce-mi fac dor.
M-ai vrăjit așa ușor,
Chiar m-ai prins nepregătit,
Parfumul tău amețitor,
Cuvinte dulci mi-a tot șoptit.
"E de rău" ar spune unii,
Alții-ar spune că e bine,
Dar n-ascult de glasul lumii,
În lumea mea, doar eu cu tine.
În piept tot bate, e arzător,
Cu tine-n gând încă adorm,
Încă simt acest fior,
Încă te iubesc enorm.
Și deși azi se-mplinesc o sută,
Să nu uităm că-i zi hazlie,
O zi de glume-ntreținută,
O zi ce-ți face viața vie.
Acum îți spun în încheiere
Că nu te mai doresc aici,
Că nu mai vreau să simt durere
Și-n viața mea să te implici.
Din mintea mea de tot te-am șters,
Sper să mă crezi, nu te-am iubit,
Și-nchei frumos c-un ultim vers:
Să nu mă crezi, te-am păcălit.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sfârșit sau poezii despre păcăleli
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Și când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de povești -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu ești Tatăl meu și mă iubești.
Așa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup și-apoi mi-ai dat un nume
Și-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire și mi-ai dat credință
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învățat că totu-i cu putință
Că nu-i nimic ce Tu nu poți ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ți îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre lut sau poezii despre iertare