Unei fete nestatornice
Gura ei e ca o floare
Pentru pitorești ținuturi,
De-aceea, nu-i de mirare
C-o sărută atâția fluturi.
epigramă de Ion Bubă din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Romanța ultimului sărut
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îți sărută gura
Îți soarbe lacomă și respirarea
Cu care-ți prelungești caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ți-a creionat-o după chipul său -
Așa cum i-a dictat-o inspirarea!...
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcați cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Și-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!...
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "va urma".
Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ți voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Și... "Veșnica ta pomenire"
Pe fundul celor opt pahare
De țuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ți purtară
Coșciugul în spinare.
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât așa
Cum a vrut Ea...
Și tot așa va săruta mereu,
Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lui Gerar
Gerar, o lună-nșelătoare,
Cândva, înzăpezea ținuturi;
Orice copac părea o floare,
Mirific, pudrată cu fluturi.
De Bobotează, a fost soare,
Ieșit din dalbe-așternuturi;
Gerar, o lună-nșelătoare,
Cândva, înzăpezea ținuturi.
Pe scena lumii schimbătoare,
Întristată de multiple lovituri,
Adormit-a pruncul iernii oare
Pe curcubeul dintre infinituri
Sau Gerar e-o lună-nșelătoare?
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor de fluturi
Îmi curg fluturi din ochii calzi,
Îmi curg fluturi pe obraz.
Îmi curg fluturi pe spatele rece,
Îmi intră-n gură să mă înece,
Îmi curg fluturi pe nas, când respir
Mă umplu pe față, mă împroșcă cu mir.
Îmi curg fluturi pe mâinile slabe,
Sărută mai jos picioarele albe.
Îmi curg fluturi când te văd și tac,
Sunt plină de fluturi în stomac!
Îmi curg fluturi rânduri, rânduri,
Din ochi, din ureche și din gânduri.
poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută, mamă, fruntea
Sărută, mamă, fruntea
fierbinte și-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.
Sărută, mamă, rana
ce ustură și doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.
Sărută, mamă, ochii
închiși de suferință.
Sărutul tău coboară
o sfântă ușurință.
Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.
Sărută, mamă, fața
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.
Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.
Sărută, mamă, dulce,
căci fața ta durută
și inima ta frântă
doar Domnul le sărută.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demetrius: Nu-i de mirare, stăpâne; cum să nu vorbească un leu, când sunt atâția măgari care vorbesc?
replică celebră din piesa de teatru Visul unei nopți de vară, Actul V, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1596), traducere de Dan Grigorescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment de sonată fără nume
Îți voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.
Îți voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.
Îți voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.
Îți voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...
poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu mă sărută nimeni când apun
Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.
Mă sărută despărțirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mirare și-o tăcere
Eu, mirare,
tu, tumult,
pasul
încă ți-l ascult!
Eu, mirare,
tu, tăcere,
vise blânde-n
adiere.
Tu, mirare,
eu, tumult,
nu lăsa,
să treacă mult!
O mirare
și-o tăcere,
purtate
de-o adiere,
trasformate
într-o floare
de iubire,
azi îmi pare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevastă vrăjitoare
Ea nu-i nici palidă, dar nici îmbujorată,
Ea niciodată nu va fi numai a mea; ca un vin
Alintă mâina ei, desprinsă din povești de altădată,
Iar gura sărută ca-n ziua de Sfântul Valentin.
Are părul mai bogat decât o salcie pletoasă;
Sub raza soarelui e prea de tot strălucitoare!
Iar vocea ei salbă de mărgele e, melodioasă,
Sau treptele pe care intri fermecat în mare.
Ea mă iubește mult, mult, poate chiar exagerat,
La steaua mea se-înclină a ei stea;
Dar n-a a fost făcută numai pentru un bărbat,
De-aceea niciodată nu va fi numai a mea.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui birocrat
Geamul tău de la ghișeu
Nu-i făcut pentru lumină,
Ci să cadă cât mai greu
Peste cereri... ghilotină.
epigramă de Ion Bubă din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corupții
La toți, ne srtigă-n gura mare,
Escrocii fără de pereche,
Că nu-i corupția în floare
Ci-i doar... o floare la ureche.
epigramă de Florea Costache din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută copile
Când vine vara și pâinea-n câmp dospește,
Cireșele se coc și soare dogorește,
Tu copile, cerul senin îl privește
Și celui de sus, din suflet mulțumește.
Când te scoli în fiecare dimineață
Sărută părinții! Că ei ți-au dat viață.
Sărută pământul care te hrănește,
Sărută apa că setea-ți potolește.
Sărută lumina care te-ncăzește,
Sărută și vântul când te răcorește.
Sărută copacul care te umbrește,
Sărută și floarea care înflorește.
Sărută chiar ploaia când te limpezește.
Sărută copile! Sărută copilărește.
poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt vegetal
sunt floare de codru înspicată-n patru
lacrimile mele se transformă-n rouă
fluturi mă răsfață în scene de teatru
luceferi mă sărută pe la ora două.
am pus la tristețe lacăt și zăvor
și cearcănele le acopăr la oglindă
mă las fascinată de mândru izvor
de rândunici care au cuib în grindă.
simfonia codrului euforii produce
freamăt la picioarele muntelui duios
cerul cu miraje treptat mă seduce
și ploaia are gust de lapte gustos.
sunt floare de codru suspinul mi-e verde
lumini îngerești vreau să mă dezmierde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mamei
Mama mea cea mai frumoasă,
Pentru mine-i ca o floare,
Are pe an o zi aleasă,
Zi de sfântă sărbătoare.
Mă dezmiardă, mă sărută,
Cu gingășie îmi zâmbește,
De Dumnezeu a fost făcută,
Să se păstreze ca o floare.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colți de șerpi înfipți în aripi
Fragă frăguță dragă
Cu soapta-ti caldă
De roșu din curcubeu
Ce eu, pe el derbedeu
Am căutat-o mereu
Esti culoarea inimii
Fără negrul patimii
Si mie frică zmeură
A rugului ce-mi sunt
Să nu te pierd printre vânt
De curcubeu dragă
Scuturată de umbre
Ce sunt moarte după dulce
Din sufletul ce le aduce
Indestulare la fiare
Ce se hrănesc cu culoare
Din a sufletului zare
Să-și recoloreze masca
Pentru din a căsca
Gura lor de șarpe, ce pare
Cu trupul o floare
Ce asteaptă culeasă
Să le cazi în plasă...
Cu coada înfiptă în lut
Cu rădăcini de rut
Și cu tulpină de solzi
Ce ii iau din aripi
Ce le prind de la fluturi
Ce vin și se asează
Părând că el șarpele
E ceea ce doresc visează
Căzând in gura deschisă
Cu aripi în colți-mpodobită
De la alții fluturi
Ce le-au căzut în ispită...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublim de mirare
Atunci când ea apare
lumea capătă culoare
și-nmiresmează în boare
cu sublimul de mirare
ce nu-l are nici o floare
răsăritul unui soare
briză de perlă în mare
cetină-n a ei răcoare
răsărită din mirare
cu a ei atingere
născută printre liniște
de nemaivăzute creste
înălțată de umeri ei
de cristalinul ochiilor
cu adierea mărilor
șoaptele răsăriturilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arestați urgent primăvara
Băgați primăvara-n dubă
e prea multă primăvară
poate trece ca o bubă
și n-apucă să ne doară
E prea multă primăvară
puneți florilor cătușe
arestați viața la țară
c-ați prins-o murind la ușă
Orice floare-i o cătușă
câmpul trece ca o bubă
nu-i nevoie de mănușă
băgați primăvara-n dubă
Că prea multă primăvară
umblă liberă prin țară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizită întoarsă
Ne-am dus la munți și, cu topoare,
I-am cam lăsat de codri goi,
De-aceea nu e de mirare
Că astăzi vin ei peste noi.
epigramă de Ioan Roșca din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger sărută piroanele
Rana din tălpi nu mai doare,
au răsărit în ea poeme
scrise cu mâinile ce au cules fluturi în copilărie.
Sunt femeia în ie cu maci.
O cicatrice uscată...
De câte ori a crescut iarba în mine,
timpul nu m-a privit în ochi, mi-a sărutat fruntea
și în loc de riduri, o cruce mi-a răsărit.
De atunci am știut că am o aripă în sânge,
că lumina e cea care cânta în păsări,
la fiecare liturghie a dimineții, când un înger sărută piroanele
ca să nu ruginească...
De atunci nesomnul mi-e ca un rug aprins,
o forfota de zei ținând apele în pumni, îmblânzindu-le.
Am înflorit auzind din gura ta
că moartea nu mai are pâine pe masă...
Cât de frumoasă sunt
în brațele tale făcute cuib protector!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ești pentru mine
(dedicație pentru Vica Iovan)
Vezi?! Poate pentru unii ești o floare,
Dar pentru mine ești și cer și câmp,
Mă umpli cu lumini strălucitoare
În sufletu-ți, când poposesc și plâng.
Când ești un "X" pentru acei din juru-ți
Ce nu te-au cunoscut cu-adevărat,
Ești pentru mine dragostea divină
Și lumea ei cea fără de păcat.
Acum, când universu-ți aparține,
Vica, nu pot decât să-ți mulțumesc.
De-aceea tu ești totul pentru mine,
De-aceea, ca pe-un înger te privesc.
Ți-aș oferi din timpul meu puțin,
M-aș face pute între zi și noapte...
Tu ești paharul de lumină plin
Și-mi ești clipă de clipă, mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!