Final de dramă
Doi actori pe-aceeași scenă; soarta în culise-i cheamă
Căci s-a'ntors deja clepsidra pentru-al lor final de dramă.
În aplauzele mute, mor în ei zeci de iluzii.
Mor și visele zdrobite de pripitele decizii.
Ei, demult, și-au uitat rolul și, privind într-un unghi mort
Să-și zâmbească, doar o clipă, li se pare un efort.
Obosiți de-atâta drum, haina-n suflet zdrențuită
Și-o ascund după cortină-n aparență fățuită.
În lumini de reflectoare, fardu-ncepe-ncet să curgă
Scoțând la iveală chipul de actor, cu rol de slugă.
Și pe scena mult prea strâmtă reflectoarele se sting.
Ieri, s-ar fi iubit o viață; azi, nici mâna nu-și ating.
Ies ca doi boxeri învinși, ce-au pierdut pe-același ring
Și pe fața mutilată, lacrimi... nici că se preling.
Doar în cutele cortinei, ochi de înger lăcrimează
Neputând să le mai țină pe inel iubirea trează.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Suflet în derivă
Mă troienesc părerile de rău
în gândul ce-a-nvățat de ieri tăcerea,
Suspinul se îneacă-ntr-un izvor
de lacrimi ce adună-n el durerea.
Pe margini de tristeți îmi sprijin capul,
de-atâtea griji ramân pe gânduri dus,
În locul unde-am rătăcit speranța
stă timpul meu cu fața spre apus.
Zbuciumul tremură de-atâta caznă
să-mi strângă albatrosi căzuți în mare
Și să-i îngroape-n sufletu-n derivă
ce și-a dorit doar un crâmpei de soare.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reculegere
Pe noi nu ne desparte brațul
Umil, ce stă întins și cere,
Nici soarta, când aruncă lațul,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart copacii
Jelindu-și goalele panere,
Nici câmpul unde se sting macii,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart tramvaie
Orbecăind prin cartiere,
Nici maldărele de gunoaie,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart oceane
Sau continente prizoniere,
Nici zboruri reci de avioane,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart ghețarii
Agonizând în albe sfere,
Nici sunetul extins în arii,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne despart tranșee
De lupte crunte, paralele,
Nici lacrimi triste de Medee,
Ci doar o clipă de tăcere.
Pe noi nu ne desparte, iată
Nimic, nimic din ce se cere.
Ce este a mai fost o dată
Numai o clipă de tăcere.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rolul greu al tinereții...
Astăzi joc rolul principal
În episodul vieții mele
Îmi încep scena cu-n surâs formal
Și-mi etalez pe rând costumele
Nu am așteptări mărețe
Deși m-am regăsit an după an
În zeci de scene de tandrețe
Din zeci de pagini de roman
Astăzi joc pe scena vieții
Și rolul este special
Joc rolul greu al tinereții
În modul cel mai natural
În seara asta spectatorii
Vor privi o scenă mută
Și poate numai autorii
Simți-vor partea cunoscută
În seara asta scena e a noastră
Iar partenerul este ideal
Acum vă las pe dumneavoastră
Să trageți gongul la final...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacolul
timpul se revarsă netulburat
pe efemera scenă
artiștii își strigă rolurile
mereu tragicomice
călcându-se în picioare
fiecare dorindu-și un loc în față
unii crezându-se mai actori decât alții
la final se trage cortina
și vântul stinge reflectoarele
punând în loc de epilog
o liniște apăsătoare
în nemărginita sală cu un singur stal
mereu ocupat de același spectator
aplauzele sunt mute
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chip de înger
Plouă tare. Au fost și fulgere.
Au ieșit oamenii să vadă ce se petrece.
Și o liniște adâncă a cuprins strada
Când în mijlocul drumului au văzut fata.
*
-"Oare câți ani are?, copilă-mi pare"-
In ochi nimic rău n-are
Dar nu ai de unde să vezi
Că tu doar in aparențele crezi.
*
Oamenii se uită, râd si vorbesc:
-"Oare are părinți? Oare muncesc?
Că după cum îmi pare
Nici măcar săpun nu are.
Auzi tu fată: cine esti?
Ti se pare OK să ne trezești?"
*
Răi sunt unii, Dumnezeu e martor
Că fata asta se spăla cu ura lor
Dar nu-i păcat să tot vorbiți?
Dacă e amărâtă nu-i zâmbiți?
*
-"Fata asta are școală?
Știe unde să se spală?
Se bucură de apă caldă
Dar doar in zilele de vară?"
*
Ce e soarta de-i asa dura?
Lung e drumul plin de ura!
Din păcate asa e viața
Oamenii vad doar fața
Dar nu au văzut îndeajuns de bine
Ca fața fetei prin lacrimi iși revine.
*
Ca-ci inima-i destul de mare
Să iubească zile cu ploaie
Si sufletu-i destul de bun
Să nu creada-n om nebun,
Si să își vadă de drum.
*
Că Dumnezeu o iubește
Iar dupa ploaie soarele-i zâmbește
Si îi usucă aripile ude
Ea să zboare, sa nu aude
Mai multe vorbe grele, rele.
*
Așa fusese chip de înger pe pământ
Si după ea fusese numai vânt.
Omul nu pricepe
Că furtuna abia acum incepe.
Fata simte că le pare rău
Că și-au pierdut îngerul din nou.
poezie de Novak Erika
Adăugat de Novak Erika
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceas gemând
Solitar, ca-ntr-un pustiu de râuri
Își soarbe necontenit durerea
Culegând din al meu dor, frânturi.
Îl vedeți, tăcut și rece fiind
Și-atunci, nepăsător, îl credeți
Că trece peste voi, murind.
Dar, apropiați a voastre inimi
Și simțiți cum geme-n sine,
Străbătut întruna de lumini.
De ani întregi fidel tot bate,
La locul sau cel prăfuit
Omul viața și-o socoate.
Știți voi oare că fiece ticăit
De voi l-ați și pierdut,
Pentru el e-un prunc iubit?
El nicicând nu a uitat
Deși, de mult a fost,
Prima clipă ce-a creat
Cu amar, de-atunci, așteaptă
Ca o clipă, doar,
Să o vadă vie, coaptă.
Gemând, copiii-și duce
Zi de zi, doar în mormânt,
Și niciunul nu se-ntoarce.
Dar, iubind, mereu el știe
Că toți cândva vor fi-nviind
Și-atunci nici moartea n-o să fie,
Nici clipe reci și muritoare
Nici alb mormânt cu iz de floare
Nici negre văi, pustiitoare.
Ceasul ticăie gemând,
Printre lacrimi, el privește
Și măsoară timp, sperând.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt singur spectator
Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viața ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist și gol
Și-mi pare că se duce ca un gând.
Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în același monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.
N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestația glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.
Eu știu că rolul mi-este greu și trist.
El, nonșalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nțelegând că asta-i viața mea-
Și spectator și singurul artist.
Cu soarta mea el n-are nici în clin
Și nici în mânecă, habar n-având,
Că dacă duc târâș un trup plăpând,
În fața piedicilor nu mă-nclin.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În spatele cortinei
Este totul atât de mut,
Deși lumea mă surzește,
Gălăgia se lovește-n scut,
Și doar pustiul îmi vorbește.
Mii de umbre "mă găsesc"
Și mult prea impropriu spus,
Deoarece mereu se rătăcesc,
Sau dispar când soarele-i apus.
Ca un actor în teatrul societății,
Îmi spun replicile învățate de acasă,
Și când cade cortina singurătății,
Se înghesuie la ușa toți să iasă.
Și rămân tot singur...
După aplauze reci de spectator,
Care pleacă atât de sigur,
Că el l-a înțeles pe autor.
Sunt auzit poate de sute,
Și mulți ochi încă mă privesc,
Din păcate vocile-s mute,
Nimeni nu răspunde când vorbesc.
Sunt de nimic prea plin,
Și tot odată mult prea gol,
Am gustat cam mult pelin,
Și gândurile au făcut un carambol.
Îmi mint zilnic oglinda,
Și îi spun că pustiu-i dus,
Dar mi s-a spart de mult clepsidra,
Căci timpul vine dar eu nu-s.
Astăzi să zâmbesc nu vreau,
Și o să mă întrebe ce s-a întâmplat,
Doar credeau că mă cunoșteau,
Când derapat sunt doar adevărat.
Mare o să le mai fie surpriza,
Căci vor crede că m-am schimbat,
Spre fericire eu n-am avut viza,
Mereu am fost așa niciodată n-am plecat.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (9 noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul potrivit
De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.
Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.
Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.
Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.
Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.
Doar iubirea ta să fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Chiar dacă-n suflet port doar ninsoare
Și-n inimă sloiuri de vânătă gheață
Dar merge-nainte banala mea viață.
Știu: profețesc doar iluzii și vise
De-oricine dorite de nimeni atinse.
Iubirea e țelul spre care țintim
Dar cel mai adesea în ură sfârșim.
Cad stele din ceruri, comete se sting,
Tristeți și depresii într-una mă ning.
Urzit-am iluzii, fără vreun rost
Începuse bine s-a sfârșit prost.
Când unul iubește și altul mimează
Iubirea... în suflet nimic nu vibrează.
Și asta se simte din vorbe, din fapte
Și false sunt, astăzi, suavele-ți șoapte.
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Ninsoare-i pe tâmple în suflet ninsoare;
În ochi port tristețe și-o umedă ceață
Și inima-i toată o vânătă gheață...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Numai iubirea
Pe lumea asta poți avea tot ce dorești.
Dacă ești trist, iubire nu găsești.
Nu ai nimic de n-o să ai iubire
Și-n suflet acel strop de fericire.
În viață de n-ai spus la cineva
Un sincer te iubesc, nu vei avea
Lumină-n suflet și în gânduri pace
Și-atunci în tină sufletul va zace.
Iubirea cere sacrificii, plâns.
E-un drum până la stele, nu-i apus...
..................................................
Deschide-ți sufletul. Ea-i ca o carte
Cu litere rotunde, argintate.
Iubirea n-are granițe, nu-i joc,
Treci prin iubire, poți să treci prin foc.
Să nu trăiești în viață doar mințind,
Ci doar cu vorbe calde de alint!
Spune-i cuvântul te iubesc
Acelui ce te prețuiește și lasă urme de sărut,
Când inima-nflorește!
.....................................................................................................
Iubirea-i munte! Nu îl urci ușor.
L-atinge numai pasărea în zbor.
Cuvântul dor prea crunt însângerează
Când nici lumina-n gând nu mai veghează.
Doar inima ți-e ghid, opaiț și veghe.
Iubește în tăcere! Iubirea nu se pierde.
Chiar dacă-i la piciare, sfărâmată,
Chiar dacă e în lacrimi înecată...
În lume astăzi multe s-au schimbat,
Nici nu iubim, de-un timp, cu-adevărat,
N-avem respect, n-avem nici sentimente
Și verbele ni-s reci și inerente...
Doar internetul naște-n noi idile
Și devenim mai secetoși din fire,
Nici armonie-n suflete nu e,
Nici liniște, nici vis, nici dragoste.
Mulți, tot mai mulți copii cer mângâiere.
Străini, gândesc la Domnul și plâng privind la stele,
Durerea lor mereu colindă zarea,
Părinții lor colindă depărtarea.
Mamele parcă și-au pierdut iubirea,
Căci și-au vândut pe bani nemărginirea.
Părinții sunt bătuți, zac prin azile,
Nu e respect și nu e nici iubire.
Nici viață nu-i în trupul fără vlagă
A celor ce-au luptat o viață-ntreagă
Să-și crească pruncii. Doamne, unde ești?!
De ce poporul nu îți mai iubești?!
Azi fiicele rămân indiferente,
Nu mai există pure sentimente.
Deschideți inimi, lacăte de lemn,
Și izgoniți durerea din infern!
Singurătatea e blestemul care
Întunecă a omenirii zare.
Nu vă mai cramponați de inhibiții,
Pentru iubire faceți sacrificii!
(poem scris de ziua îndrăgostiților)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet gol
Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.
Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.
Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.
cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scena vieții
A juca teatru nu e greu,
Chiar am încercat și eu,
N-am jucat ca un actor
Recunosc... sunt amator.
Am vrut să fiu eu și atât,
Fără nici un șiretlic,
N -am vrut mari actori să copies,
Pe critici să nu-i șochez,
Numai că de-ajuns n-a fost,
M-au criticat fără rost,
Pe nimeni n-am imitate,
De critici dure n-am scapăt,
Ieri ziceau că-s cu capu-n nori,
Azi c-am plâns de multe ori,
Mâine nu știu ce să zic,
Orice ar fi, îi contrazic,
Însă eu am o dilemă,
Nu-i așa că viața-i scenă?
În care sunt un biet actor
Ce-și joacă zi de zi al vieții rol,
De-s vesel azi și mâine plâng,
De griji în gânduri îmi pătrund,
Pe scena vieții, eu, un simplu amator,
Jucând rol după rol ca un actor.
poezie de Andrada Brîndușa Keszeg (15 aprilie 2019)
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu cer să fiu iubit
Eu nu cer să fiu iubit,
Aș cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Și nici nu sunt sigur că merit.
Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aș simt obligat să întorc serviciul
Și nu știu dacă mai pot.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă prețuiește.
Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aș cere și nu aș primi,
Aș fi nefericit.
Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerșeală,
Aștept doar să fiu iubit
Și atât.
Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri și vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci așa L-am văzut pe Dumnezeu
Șoptindu-mi prin senzații.
Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.
Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puțin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.
poezie de Cosmin Druță din Teorie poetică și poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai sunt tânăr, doamnă
Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aș putea fi iarăși Don Juanul care-am fost
Când trupul veștejește și putirința plânge.
Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaș în eros, nicum n-am fost sătul
Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.
Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide și-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea crește mă-nvârt ca-n piruetă.
Nu mai sunt tânăr, doamnă, și de pereți mă țin
Când scările cobor, că-mi scârțâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
Să ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.
Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îți jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd țâțe; de vreau să mă reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!
parodie de Elena Victoria Glodean, după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile sunt doar ca ele
Femeile sunt ca vulcanul,
Care erupe când vrea dânsul;
Când râd prea mult, le-apucă plânsul,
Când plâng prea mult, își pierd aleanul;
De-atâta plâns, le umflă râsul,
De-atât alean, golesc oceanul.
Dar ele-s forța lor lumească
Și fac ce vor cu ce vor ele,
Nu au nici țărmuri nici zăbrele,
Nici ceas de-l rău, nici gânduri rele,
Ci doar o poală de surcele
S-aprindă-un foc să se-încălzească.
Un rug cu ochi de semanteme,
Sau doar o singură scânteie,
În vechi palate și-n bordeie
Ca o mirabilă idee
Din focul sacru de femeie,
Aprins pe-același vechi dileme.
Și ard cu jar cum ard tăciunii,
Se coc ca strugurii din vie,
Sunt tot mereu ce vor să fie:
Un râu frumos cu apă vie
În zori, la prânz și la chindie
În soare sau în umbra lunii.
Dar sunt frumoase, luare-ar luna,
N-ai vrea să vezi pe rug niciuna.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împreună, din nou
Se-nalță în văzduh, spre nemurire
Pe note stranii dintr-o melodie
Al cărei autor a fost să fie
Demult pierdut din orice amintire.
Doar ea nu i-a uitat trecuta-i viață
Și tot ce-a scris, și vorba lui blajină,
Plutind ușor, ca-n plâns de violină
Ce-n suflet îți pătrunde și-l dezgheață.
L-a însoțit în lumea lui de vise
Și a văzut în jur doar frumusețe
În timpul ce părea că adormise.
Nu sunt nici lacrimi, nu e nici tristețe,
Ci numai liniștea ce-o bănuise
Când steaua lui, căzând, i-a dat binețe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o stradă din nord
Doi străini pe o stradă din nord,
Până ieri păreau cuplul perfect,
Îndoieli și-au impus ca efect
Două lacrimi și o boală de cord.
Doi străini într-un parc desfrunzit,
Timpul pare un biet surogat,
Să-l privească nici n-au cutezat,
Dar declară că nu s-au iubit.
În sfârșit au căzut de acord
Că iubirea a fost doar un vis,
Orizonturi încet s-au închis,
Doi străini pe o stradă din nord.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!