Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ferice clipa

Ferice clipa unică din viață,
Și loc, și timp când ochii-ți m-au ucis,
Ori barem m-au zvârlit într-un abis,
Și-acolo m-am făcut un sloi de gheață.

Ci drept e că trupeasca trăsătură
O am mereu, dar sufletu-mi fugit
Trăiește-n tine ca-n sălaș iubit,
Și m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeș uneori întorci spre mine
Focoșii ochi, simt cum îmi curge-n vine
Un râu de flăcări ce-mi dă viață iar,

Și moaie frigul care-n sânge-l port;
Dar ușurarea-i slabă și-n zadar,
Căci fără suflet eu rămân tot mort.

sonet de , traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihai Eminescu

O, rămâi, rămâi cu bine...

O, rămâi, rămâi cu bine
Deși-n sufletu-mi te port,
N-avuși sânge tu în vine
Și născut ai fost tu mort.

Da, amor fără de nume
Ce în veci am tăinuit,
Umbră-ai fost în astă lume
Și o umbră ai pierit.

Ce m-apuci de gât, iubită,
De ce plângi și de ce tremuri?
În cenușa părăsită
Nu aprinzi tu alte vremuri.

În zadar mă ții în brațe,
În zadar îmi plângi pe piept,
Pentru-a-ți spune neadevărul
Al meu suflet e prea drept.

Am iubit în tine visul
Tinereții mele scump,
Dar se duce tinerețea-mi
Și din suflet eu te rump.

Astăzi trece tinerețea-mi,
Ea în ochii mei se stinge
Eu te văd o umbră albă
Un corp alb fără de sânge.

Cu a vieții mele flăcări
Au trecut ș-a ta viață
Și asupra ta se lasă
Nendurații-mi ochi de gheață.

poezie celebră de (1879)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Sirena și pământul... aprilie

Într-o noapte de aprilie
După dulci zile de vanilie
Și frumosul soare îmi zâmbea
Și căldura lui îmi vorbea

A apărut din vid, de nicăieri
Ochii ei reci precum bradul, cu văpăieri
Un suflet curat, e o sirenă
M-a privit... m-a pus in scenă

Desculț, tânăr și isteț
Sincer... păcătos... descurcăreț
În călătoria mea în viață
m-a trimis, suflet de gheață...

Și o coroană iși așează, cu spini
Și iese la suprafață din tulpini
Ochii mari se înroșesc
Pot citi cum mă sfârșesc...

M-au dus departe, nici nu știu
simt bine, e un pustiu
de umbre fără corp, fețe de ceață
lipsite de mine, lipsite de viață...

M-au târât, iubit și chinuit
M-au blestemat, m-au mântuit
Și mi-au inspirat trezirea
voiam să aflu nemurirea...

Sunt eu, dar nu sunt un voi
Port în suflet un război
Să știu ce va să fie
un trup nobil de stafie...

Și nu depind nici de pământ,
nici de apă sau vreun sfânt
Mi s-a terminat rolul, l-am jucat
Însă nu a mai aplaudat...

poezie de din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

M-am risipit

M-au viscolit și ierni și timp și viață
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheață,
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaș stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecați, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai știu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, și-atât.

Iar azi, când tu îmi bați in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aș aduna, de-aș ști pe unde sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt femeia ta, domnule! Și te iubesc! (dar de Anul Nou)

Eu sunt femeia ta,
pe care Dumnezeu ți-a dat-o în dar,
atunci când te-a alcătuit din iubire
și n-a vrut să fii singur!
De aceea, sunt cu tine, de când îți dau viață
și până când îți desăvârșești menirea pe Pământ
și te întorci la El!
Eu sunt iubirea ta,
atunci când, pe trupu-mi plăpând,
îți încolăcești brațele fierbinți,
iar eu te învălui în dăruire
și mă pierd în dragostea ta;
când te prețuiesc și mă topesc de dorul tău;
când mă chemi lângă tine!
Eu sunt minunea ta și, fiindcă Tatăl
din coasta ta m-a alcătuit,
tu te rezidești în mine în fiece clipă
iar eu te zămislesc de milioane de ori
în durere și resemnare; în speranță;
în iubire și crez!
Eu sunt giuvaerul tău,
când mă alint și te abund cu năstrușniciile mele
dar, fără să știi, sufăr în mine căci, știu
nu sunt mereu așa cum Dumnezeu mi-a zis,
când m-a rânduit nădejdii tale, din carnea ta
și din iubirea ta!

Dar te iubesc, domnule,
căci sunt femeia ta!

poezie de (1 ianuarie 2013)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Viorel Muha

Drum fără de viață

Sunt frânt în prăpastia vieții, drept punte părăsită
Duc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsă
Am asfaltul drept covor de verde-n negru și piatră dură
Și cerul nu-mi mai este decât o simplă imagine fără lună

Am trenciul rupt și zdrențuit ce-l port mereu într-o mână
Și-un pantof ce-mi scrie soarta pe-o șosea de viață
Iubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindă
Iar timpul se ascunde de mine într-un colț iubit de neființă

Am o geantă de viață în care duc cu mine lovituri cu dobândă
Adunate-n încăperi de clădiri înalte și-n turnuri fără lumină
Și-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândă
Și țin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră și ruptă

poezie de (mai 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soare

Soare, te rog întinde mâna
Și încălzește-mi fața
Sunt rece ca și bruma
Sau roua dimineața.

Am buzele amare
De simt pelinul dulce
Alerg prin câmpul mare
Cu flori de mac și spice.

Ieri nu știam durerea
Ce-o port acum în mine
Dar frica și tăcerea
M-au despărțit de tine.

Mi-e frig și frigu-mi amintește
Cum mă-ncălzeai cu-n zâmbet
Eu te-am iubit orbește
Dar tu mai fript pe suflet.

Îmi tot aduci aminte
Cum îmi coceai caise
Însă te-am șters din minte
Și te-am gonit din vise.

Te rog, de cheamă ploaia
Cu frigul m-am călit
Am inima ca foaia
Aprinsa de-un chibrit...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Georgeta Radu

Resemnare

La margine de mine, la margine de dor,
pe margine de vise din margine de nor,
îmi mărginesc voința, îmi mărginesc puterea,
îmi mărginesc răbdarea ce mi-a mărginit vremea.

Din miez de amăgire din mijlocul furtunii,
din miez de viață fadă din crezul stins al lumii,
îmi rămân părticele, îmi rămân picături,
îmi rămân zile scurte și câteva frânturi
de soartă împărțite-ciuntite amintiri-
ce-mi sapă, zi și noapte, obosite priviri.
Nimic nu îmi mai place, nimic nu-mi mai doresc,
doar liniștea-mbrăca-voi, cât mai am să trăiesc.

Mă-ntorc plângând la mine, mă caut, în sfârșit,
m-am tot strigat o viață, dar nu m-am auzit...
Într-un târziu mă aflu, dar nu mai sunt tumult
și-acum, când pot s-aud, nu mai am ce s-ascult...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cupa de abis

Ziua fără tine mi-a părut
mohorâtă, searbădă și lungă,
ca și cum, pe-un țărm necunoscut,
sufletu-mi nu reușea s-ajungă.

Îmi părea soarta mi-a întins
cupa cu amarnica otravă
care spre abisuri m-a împins,
pentru-a suferințelor izbavă.

M-am simțit trecând un ultim râu,
cu monezi ce-mi apăsau pe pleoape,
într-un ritm de barcagiu lălâu,
ce vâslea prin hăul dintre ape.

Până când de noapte să se crape,
am sperat să vii, să-mi fii aproape.

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Sunt un pod

Sunt un pod peste râu,
Către tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest râu nemilos
Mă va sparge-n bucati,
Starea mea o-nțeleg,
Dar și tu seama dă-ți.

Sunt un pod peste râu,
Pe pilonii mei triști,
Către tine mereu,
Insă tu nu exiști.

Nu-nțelegi că mi-e greu,
mi-e frig și urât,
Sint greoi și sunt fix,
Sunt un pod și atât.

Unde-apuc să mă duc
Sunt silit să rămân
Că miroase a fier,
Că miroase a fân.

Și deodată-nțeleg
Că sunt trist în zadar,
Pe pilonii mei triști
Mă cuprind și tresar.

Tu simți tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plânsul tău permanent
Il preiau și-l ascult.

Și dau parcă ecou
Și vibrez în alt mod,
În picioare călcat
Ca un om, ca un pod.

Sunt un pod peste râu,
Sunt un pod peste mers,
Câte vânturi m-au scris,
Câte ploi m-au tot șters.

Dar tu nu ești pe mal,
Dar tu nu ești cu ei,
Dar tu nu mă strivești,
Tu mă ții și mă bei.

Sunt un pod ridicat
Peste-un râu incomod,
Sunt un pod, ești un râu,
Ești un râu, sunt un pod.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Am făcut o greșeală

Am făcut o greșeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.

Am făcut o greșeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.

Am făcut o greșeală
Necalculată;
Am învățat, am făcut, prea multă școală...
Nu știam c-așa-i cariera ratată.

Am făcut o greșeală...
Ce naivitate;
Am crezut prietenia-i reală...
N-am știut că-i doar o oportunitate.

Am făcut o greșeală
Capitală;
M-am înșelat dreptatea-i universală
Și m-au furat toți... m-au lăsat cu mâna goală.

Am făcut o greșeală;
Multă sinceritate...
Mi-am făcut din ea credință falsă, ideală
Și-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.

Am făcut o greșeală...
Și poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut că ce nasc, este ca mine... Am făcut copii.

Am făcut o greșeală
Ce-mi dă fiori de gheață;
N-am știut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală...
Am stat la urmă și mi-am irosit, un impotent, (o) viață!

poezie de (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trezire

Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt
De teamă și tristețe astăzi, mai abrupt,
Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat
Mi-am văzut viitorul în aerul curat,

În vântul care bate, în frunza ce-a căzut,
În timpul care trece și-n omul ce-a trecut,
Pe mine în oglindă așa curat și drept
Și bun, cinstit și sincer, cu inima din piept

Bătând în fugă mare, prinzând cu drag de tot
Ce a atins în cale, iubit-a totul, pot
Să spun cu strigăt mare, cu trâmbiță de foc,
Tot ce avem în viață nu ține de noroc,

Ci doar de tine totul, de mine și de noi,
Sau poate nu de-a-ntregul, dar sincer, mă îndoi,
Că este-n lumea asta un lucru cât de mic
Pe care, chiar și-n gând doar am vrut ca să-l ridic

La nivelul la care să-l pot vedea deplin
Așa cum e, un totul, lăsat de la Divin
Mai mic, mai plin, mai mare, unit de mii de părți
Ce-ar încăpea în minte, dar nu în mii de cărți

Cum e a mea oglindă în care m-am văzut
Astăzi mai clar, mai tare, mai drept dar decăzut
Din chiar a mea părere, căci chipeș, bine, sus
Până mai azi pe mine mereu, mereu m-am pus

Dar am greșit și știu la mine m-am uitat
Așa voios cum sunt, eu mai rău m-am întristat
m-am văzut prea bine, credeam sunt zărit
De toți prietenește dar, Doamne, ce tâmpit

Să mă ridic cu gândul, cu inima în slăvi
Pe mine, înnegritul, în suflet cu otrăvi
De morți aducătoare, cu putredu-mi miros
M-am pus în piramidă de sus și până jos

Când de fapt azi, întâia oară când m-am desprins
De egoul puternic, de rugul cel aprins,
Am observat nu sunt măcar numai pe sfert
Cât mi-am văzut persoana pe care prea incert

Am crezut o cultiv și că spre bine-o cresc
Pe când, de fapt, cu lauri eu singur mă acresc
De parc-aș fi o iudă, rău mie mi-am făcut
am plecat departe de unde m-am născut

Gol și murdar și vânăt dar totuși fericit,
Așa eram și tot eu de-acolo am fugit
Ca să m-ascund de mine, de viziunea mea
Asupra mea, desigur, ce greu mă apăsa

Dar nu vedeam c-orbește mergeam întunecat
De propria privire, de modul cel spurcat
Cu care murdărit-am un trup orânduit
Prea bine de un Doamne ce nu L-am prețuit

Din propria-mi prostie, din nepăsarea mea
Tot eu mereu lăsat-am în partea cea mai grea
A iadului să cadă treptat a mea viață
Și m-am trezit deodată ieșit la suprafață

Și n-am știut, chiar astăzi, să reacționez
La propria trezire sau poate un botez
Ce vine dintr-un singur și unicat moment
În care eu, pe mine, m-am văzut monument

Ridicat doar pe apă, pe vânt, pe foc uscat
Și lăsat din porunca Marelui Împărat
Să cadă ca în valuri, ca frunza de ușor
Poate să fiu legendă și pildă tuturor

Să știe să nu facă vreodată ce-am făcut
Cu viața pân-acuma câtă mi-am petrecut,
Ci mereu s-o îndrepte, s-o crească mai frumos
Unde este Lumină și Cerul luminos!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu prea am avut timp

Timp carămân în viață
nu prea am avut.
Lovituri primite-n față
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
și-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viața,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat fața.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viața
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineața,
vine fără să o chemi.

poezie de (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îmi aștern gândul

Uite cum s-așterne praful
pe toate lucrurile din casă,
dar eu vreau să-mi aștern gândul
pe o foaie aruncată pe masă.

Vreau s-aștern tot dorul din mine
ce de mult el nu mă lasă,
în suflet multe suferinți mă ține
ce-mi fac ziua nebuloasă.

Afară pășind din nou prin rouă
simt ierburile reci și fine
și-n inimă-ncepe să plouă
că frigul eu îl simt în vine.

Se simte-o lacrimă pe geană,
iar gândul la tine rămâne
și zboară ca un fulg de pană
ca s-ajungă din nou la tine.

poezie de (24 martie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Traiectorii paralele

Nu mă mai regăsesc în farmecele tale,
M-au consumat destul, hrănindu-le...
Era și timpul să revin la realitate,
Trăiam de prea mult timp pe Marte...

simt de parcă aș fi după moarte,
De când m-am reîntors la libertate...
Căci, lângă tine, mă simțeam legat
De tot ce ține sufletul încătușat.

De când m-am rupt din lanțurile tale,
Pot spune mă aflu, în sfârșit, pe-o cale
Ce nu mă-nstrăinează de a mea natură,
Am mers deja prea mult pe arătură...

Era și timpul să mă-ntorc la mine,
Nu mai pot spune sunt plin de tine,
Simt, în sfârșit, pot fi iarăși eu...
Mi-ajunge doar un singur Dumnezeu.

poezie de din Începuturi (8 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eleison Me Ton Amartolon [Miluiește-mă pe mine păcătosul]

Doamne, credință am avut de neclintit
când valurile negre mă trăgeau in jos,
semeții munți i-am clătinat…dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel pacatos.

Doamne, în stihuri Te-am cântat și Te-am slăvit,
căci dulce stih mi-ai dat și graiul cuvios,
cu aripi de rime am zburat…dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel pacatos.

Doamne, pentru Tine m-am lăsat osândit,
pentru sfântul Tau nume dulce și duios,
ocări și spini am suportat…dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, cu Tine am fost pe cruce și am pătimit,
cu Tine am gustat din bice pân’ la os
și oasele-mi zdrobite au fost…dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, de atâtea ori spre raiul înflorit
Îngeri m-au purtat și-n cerul Tău frumos
cu sfinții în rugăciune-am fost…dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos.

Doamne, atâtea lucruri bune au răsarit
din rugăciunile rostite cu folos.
Atât de minunate sunt…dar m-am mândrit:
miluiește-mă pe mine cel păcatos…

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Povestea mea și a lor

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt și-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confrații mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt și morți rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Și m-au scuipat,
Apoi cu toți m-au pastișat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinși c-am să mă-nțep în ele
Și-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Și azi - deși înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confrați
Trăiesc din semne de-ntrebare
Și putrzesc ne'nmormântați...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Eu v-am iertat...

Eu v-am iertat dar golul a rămas,
Azi încă-s vorbe făr-acoperire,
Din cărți am pus emoția în glas
Când spun:"părinții mei" și parcă-n fire

Plutește o cenușă și un rest,
Mai port și-acum, în prag de bătrânețe
Și mai descopăr lipsa vreunui gest
Când vreun exces de candidă tandrețe

Se-abate din senin în cumport.
Străinii se sfiesc să-mi dea binețe,
Copiii cu mirare, lângă tort,
De ziua lor mă văd plin de tristețe

Și mă întreabă dacă sunt bolnav
Când îmi zăresc privirea tulburată
Dar eu gândesc la mama... și hulpav
port pe rând, ca mamă sau ca tată.

Mi-e dor și v-am iertat dar întrebări
Ce nu v-am pus în viață niciodată
M-apasă când la școală, la serbări
Mai merg de mână cu copiii. Tată,

Unde erai și mama-n care vis
Străin de mine relua refrenul
De mamă cu copii când în abis
Tăticul meu se cununa cu trenul?

Cuvinte goale fără conținut
Cocoloșeam în lacrimi și în pernă
Atâtea nopți în suflet m-au durut
Când setea mea de drag era în bernă.

Singurătăți purtate la liman
Pe la examinări sau pe la medici,
M-au însoțit în viață an de an,
La cununie, la altar și predici

Am ascultat, de dragul de părinți,
Despre maternitate, filiații,
De dragoste și tare-am strâns din dinți
Dar vă iubeam în cont, în multe rații.

Azi v-am iertat dar golul a rămas,
De-atâta rest aprind o lumânare
Și la morminte fac înc-un popas...
Și-l rog pe Domnul să vă dea iertare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Desprindere de toamnă

A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
Să mai albesc în iarna care vine

Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.

simt așa de frunză și de ram
Încât mă rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adi Conțu

Iubirea noastră

Tu ai putea să fii și fără mine,
Însă nu poți să fii și fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Și ne menține-n viață pe-amândoi.

Eu aș putea să fiu un singuratic,
Dar singur doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos și sălbatic,
Apoi să te iubesc așa cum știu.

Eu îmi doresc să-ți fiu orice dorință,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ți alin din suferință,
Iubire să-ți ofer și tu s-o iei.

Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Și tu-n a mea din nou te-ai regăsit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marți nu sunt eu.
Și luni când mai vine?

De-ași fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar sunt eu.
Și luni când mai vine?

Mâine aș fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Și luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deșeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Și luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Și luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Și luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec și eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
și-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de (2010)
Adăugat de Silviu CrăciunașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lazaret, suflete ratacite" de Silviu Crăciunaș este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook