Ciudățenie
În concediul de-astă vară
Mă-nsurai c-o "căprioară"
Și cred că, prin simpatie,
Coarne mi-au crescut doar mie!
epigramă de Radu Asanache din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Adio, copilărie
Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Și au crescut petele albe,
Din întunericul nopților.
Și astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ignoranții cred că le-a crescut coarne pentru că au băut lapte de vacă.
aforism de Cornel Stelian Popa (16 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Salamul de vară
La cum arată, mă-ntrebam
Ieri la Alimentară:
O fi de vară-acest salam,
Ori este... de-astă vară?
epigramă de Ioan Frențescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia în icoane
Sunt bătrân, trecut prin viață,
Am purtat luna în coarne,
Am străbătut alunișuri
Între ceruri și ponoare.
Îmi trec ochii în albastrul
Zilelor ce mi- au rămas,
Sunt scheletic, îmi duc viața
Cât se poate, pas cu pas...
Iezii mi- au plecat departe
Peste vad îmbelșugat,
Tu ai rămas căprioară
Să porți dorurile-n salt...
Sunt bătrân, trecut prin viață,
Am purtat luna în coarne,
Vă las veșnic moștenire
Poezia în icoane!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Apreciere greșită a vârstei
- Am să-l chelfănesc nițel,
Fiindcă m-a făcut vițel!
- Nu se poate, măi Mardare,
A greșit, tu ești mai mare!
epigramă de Radu Asanache din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui sufleur
Nu mi-e clar și mă frământ,
Să-l înreb îmi este jenă:
Cum de suflă-atât pe scenă,
Iar acas' niciun cuvânt?
epigramă de Radu Asanache din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuzare
Mulți sunt cei ce mă acuză
Pe motiv că sunt bigam,
Recunosc că eu trăiam
Cu soția și c-o... muză!
epigramă de Radu Asanache din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia beat, care încurcă traficul rutier
Așteptare mare, chiar
Toți șoferii sunt în febră,
Dat fiind că... un măgar
Nu elibera o "zebră".
epigramă de Radu Asanache din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu cu teamă de-astă lume
M-am retras în casa mea, am dispărut din peisaj,
N-am bătut la porți străine, singură mi-am dat curaj,
N-am plâns, n-am cerșit iubire, am știut s-o cuceresc,
Dragostea păstrând-o-n taină pentru ea scriu și trăiesc.
Cei ce mi-au zâmbit continuu arătând prietenie,
Vrând să fie-atrăgători afișau doar viclenie,
M-am îndepărtat de ei, nimic nu aveau a spune,
Am fugit lăsând în urmă fumul de amărăciune.
Am descris realitatea cea furată, crunt destin,
De prin flori sau de prin pietre, din furtună sau senin,
Însetată-am fost mereu de dorința de dreptate,
Să-l ajut pe cel ce-înoată în ape învolburate.
În scutec de frunze veșted toamna m-a înfășurat,
N-am să scriu din obligații, nici să scap de vreun păcat,
Scriu cu teamă de-astă lume că rămâne-ndepărtată
De iubirea cea de suflet, de trăirea cea curată.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aievea
Fii binevenită, doamnă!
Ai răspuns chemării mele,
Eu sunt îngerul de noapte
Și n-am coborât din stele.
Sunt aievea tot ca tine,
Doar c-am luna-n noaptea mea,
Nu-i lumina ei de vină,
De timid te-oi săruta.
Tot ce e în jurul nostru,
Negura foșnind prin pomi,
Florile și iarba lungă,
Îmi șoptesc că poți s-adormi.
Pune-ți deci pe al meu umăr,
Părul tău înmiresmat,
Am să te cuprind de mijloc,
Prinde-mă și tu de braț.
Fii binevenită, doamnă,
Doamna mea, cât te-am visat!
Ai venit acum în toamnă,
De-astă vară, te-am strigat.
Draga mea, dorită doamnă,
Crinul meu înmiresmat,
Știu că pașii ne condamnă
Obosiți cât au umblat.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea lumii
Mi-am spălat tălpile în apa izvorului fermecat
De la marginea lumii.
Și mi-au crescut aripi brodate cu smaralde
Și mi-au crescut frunze de ametist
În tăcere, în noapte...
Dansau luminile valsul tăcerii...
Era o "Baladă pentru Adeline",
Într-un limbaj necunoscut vouă.
Miraj și etern,
Balsam și divin...
Doar eu eram acolo, ascunsă în oglinda cerului
Ce își deschisese poarta
Ruginită și castă.
Vântul mă purta pe vrăjitele-i brațe
Și leagăn de mătasă îmi odihnea sufletul.
Eu, numai eu și o lume întreagă...
Continental iubirii
Despre care am citit doar în Cartea Viselor
Cu coperți de argint.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de speranță
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vis din astral
înălțați spre azur nu știu de discrepanță
sorb seva luminii pe arbori de cristal.
privesc numai spre soare cu cutezanță
fremătând sub piele dorul ancestral
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vise din astral.
rădăcini de gânduri cu augustă substanță
se unesc cu glia la modul ideal
doina sângelui în sublimă nuanță
am cules-o cu ardoare din noaptea de opal.
mi-au crescut în suflet muguri de speranță
se hrănesc cu iubire cu vise din astral.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Radu
De ce n-ai așteptat până la vară
Când primăvara se renaște-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Și te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperți de aramă.
La moartea ta n-am plâns și nici nu știu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aștepți.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.
Azi te mai caut printre frunze moarte
Și cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Și se despoaie de frunzar, gorunii.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircit în mine
Și nu se mai trezesc spre primăvară.
Păzite-s azi doar de-un lătrat de câine.
De ce n-ai așteptat până la vară,
Pământul e arat și stă în asfințit.
Te-am așteptat atât de mult să vii
Și tot mai cred că vii, chiar de vei fi murit.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vamile sufletului
La panda prin vamile sufletului
doar ochiul spalat de violetul radelor.
Pasari innoptand prin vazduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilarie.
Azi, mi-au crescut aripri
dintr-un timp nestiut. Ingemanat
e doar cuvantul cu care ma strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, impla
sub ferestrele intunecate ale uitarii.
Tot mai des
simt amiezile calatorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin talpi, peste crestet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decat in vis.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei fete, care mi-a dat un coș cu coarne
Mi-au plăcut coarnele și gluma
Și-am zis zâmbind în urma ta:
- Mai bine să le gust acuma,
Decât să mi le pui cândva...
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a se apăra, unii au coarne de taur; alții - doar coarne de melc.
aforism de Carmen Sylva din Cugetări și impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestile unei regine" de Carmen Sylva este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Concediul pe gratis
A sosit vacanța mare
Și concediu-i rezolvat:
Stau la mine-acasă-n pat,
Cu picioarele în mare.
epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că măgarului nu i-au crescut coarne, au zis că e mânz.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât l-au lăudat, până i-au crescut coarne.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!