Epitaf

A respectat solemn tipicul
Până-n ajunul morţii lui:
El a lăsat cuvânt ca dricul
Să meargă-n urma şefului.

epitaf epigramatic de Vitalie Tulnic din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica economică

Ilustrează metaforic:
Carnaval - cu tot tipicul -
Văd şi carul alegoric,
Care este astăzi, dricul!

epigramă de Gheorghe Constantinescu-Gecko din ziarul "Viaţa Buzăului" (8 noiembrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf şefului meu

În acest superb cavou
Doarme-n pace şeful meu,
Iar în fostul lui birou,
Fi'ndcă-am promovat, dorm eu.

epitaf epigramatic de Eugen Albu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefului meu

Ca subaltern, ce vreau în lume-un rost,
Fac un efort din ce în ce mai mare,
Să par a fi ca şeful meu mai prost,
Dar... n-am puterea lui de concentrare!

epigramă de Ioan Zaharia din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenirea lui Cincinat

Lumea poate să-l aclame
C-a lăsat în urma lui
Strălucite epigrame
Dar şi epigoni destui.

madrigal de Constantin Iuraşcu-Tataia din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul dansator

Pe stativul lui de lemn
Juca zvelt un papagal
Şi bătea stepu-aşa solemn
Ca dansatorii la un bal

Era destul să-i faci un semn
Pocnind din degete banal
Şi bătea stepu-aşa solemn
Ca dansatorii la un bal

Nu era nici un carnaval,
Nu-i trebuia un alt îndemn
Ci ca vedeta pe un val
Privind în jur cu aer demn
Şi bătea stepu-aşa solemn...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile şefului

Capul şefului, oricum,
De idei mai scoate fum,
Şi mă fac să fiu cam trist:
El gândeşte, eu rezist...

epigramă de Constantin Mîndruţă din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dulce, şefului

De cum, o-nchei cu "postul mare",
Abandonat de anturaj,
Încetişor şi cu răbdare,
Gusta-vei dulcele... şomaj.

epigramă de Gheorghe Şchiop din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefului de cenaclu

Epigrama-i colosală,
Proaspătă şi aranjată.
De ţi-o ia la păruială
Este numai... apă plată.

epigramă de Toma Gross-Rocneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia şefului

Ea stă cu barda prinsă-n brâu
Şi de-ndrăzneşti ceva să-i spui,
Te bălăceşte ca la râu
Că, de... e doamna "dumnealui".

epigramă de Vintilă Nicu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

Corpul Ei a lăsat
sclipiri în urma
gândurilor somnatice
nuanţe de roşu aprins
peste lună...]
zbura un pescăruş cu aripa frântă
s-a lăsat mai aproape tot mai aproape
s-a întins obosit pe nisipul fierbinte
cu aripile de porţelan răstignite
în înmiresmata-i umbră gri
o aripă frântă...]
cu paşi leneşi am dansat
până-n negura nopţii jocul
din jurul umbrelor trecutului
orbeşte şi mut am 'genuncheat
peste petale de sticlă şi foc
câteva mirese îmbietoare mi-au zâmbit:
drumul e lung, este lung
şi e târziu...

poezie de Evra Gart ‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e o glumă, ci un lucru măreţ, solemn. Ar trebui să trăim la fel de serios şi de solemn cum murim.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui inspector răutăcios

I-am zis şefului cu mapă:
- Nu mă fierbe fără apă!
M-a lăsat, ce-i drept, în pace,
Dar de-atuncea mi-o cam coace!

epigramă de Ilie C. Iancu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui arbitru de fotbal

Dând morţii tragicul obol
S-a stins pe veci, inexorabil,
Lăsând în urma lui un gol
... Perfect valabil.

epitaf epigramatic de George Petrone din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om înţelept are mai mult de câştigat de pe urma duşmanilor lui decât are un prost de pe urma prietenilor lui.

citat din Baltasar Gracian
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Oana-Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalele din România (după o idee a lui Dimitrie Teleor)

Sistemul nostru medical
E jalnic, spune-amicul:
Vii cu salvarea la spital
Şi te întorci cu dricul.

epigramă de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire, după Dimitrie Teleor (15 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa lui Tataia

Cerul îşi trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna îşi mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanţei urlă moartea

l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpuşa lui îi plânge urma pe bancă

îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă aşez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani şi a vânat leul

la fel ca el
filosof şi alcoolic
îi spun:
va veni şi rândul nostru
odată
dar când
prietena mea?

poezie de Relu Cazacu (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emiluţ

Emiluţ, mocan de frunte,
Sufli-n goarna lui Traian?
Ia un tulnic de la munte
Şi dă-l jos de pe divan.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cunoşti soarta până-n clipa morţii.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefului meu

De câte ori am bucuria
Să-l văd pe şeful meu cel bun,
Îmi scot amabil pălăria
Şi-n faţa ochilor mi-o pun...

epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpozion

Tocmai în zori se sfârşi acel chef.
Nu mai aveam nici un picur în cupe.
Era plină doar amfora grea de sidef,
Dar nici unul din noi nu ştia s-o destupe.

Şi veni-n zbor paharnicul morţii din cer
Şi-o deschise c-un gest funerar, dintr-o dată.
Vinul negru din ea curse-n cupe sever
Şi băurăm şi amfora-aceea mai toată.

Istoviţi, prăbuşiţi pe înaltele trepte,
N-am mai fost dup-aceea în stare să bem.
Dar paharnicul morţii, deprins să aştepte,
Aştepta sus, pe-un soclu, tăcut şi solemn.

În grădină păleau cupidonii de piatră
Şi ghirlandele verzi de pe grinzi lunecau.
Băutura pesemne era fermecată
Căci în juru-ne toţi, rând pe rând, adormeau.

Şi-adormirăm şi noi pân-la urmă de vinul
Pe care în zori îndrăznisem să-l bem.
Doar paharnicul morţii, el singur, seninul,
Sta treaz, sus pe soclu, tăcut şi solemn.

poezie clasică de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!