Cine n-a clădit o casă şi nu a făcut un copil nu e om. (Proverb)

Un om am vrut să fiu şi eu,
Dar casele se fac cu greu,
În lumea proletară.
Şi-atunci să nu mă las bătut,
Ca om cuminte-am început,
Cu parte mai uşoară...

hexagramă de Barbu Nemţeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus la New York. Am avut un vis. Am vrut să fiu un star. Nu cunoşteam pe nimeni. Am vrut să dansez. Am vrut să cânt. Am vrut să fac toate astea. Am vrut să îi fac pe oameni fericiţi. Am vrut să fiu faimoasă. Am vrut ca toată lumea să mă iubească. Am vrut să fiu un star. Am muncit din greu, iar visul meu a devenit realitate.

citat din Madonna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa într-un bagaj

A fost o zi în care am vrut să plec departe,
Să las în urmă planuri, speranţele deşarte,
Şi rude, şi prieteni, şi gândurile toate,
Am vrut să fiu un altul, mai bun (de se mai poate).

Mi-am pregătit bagajul, cărând de prin unghere,
Atâtea obiecte ce îmi făceau plăcere...
Şi-au fost atât de multe, şi-aşa de greu rucsacul,
Că planul de plecare a avansat... ca racul.

Păi, cum să las afară albumul plin de poze
Cu chipuri din pruncie şi cu metamorfoze
Ce-au fost de-a lungul vremii? Nu, asta nu e bine!
Că pot să-i las pe alţii, dar nu prea pot... pe mine.

Sau, cum să las pachetul cel plin de scrisorele
Cu urmele de rujuri, parfumuri, poezele?
Că astea nu se lasă, sunt amintiri plăcute
Din încercări timide, în vremile trecute.

E clar ce las în urmă, dar nu şi amintirea,
Sau poza ei cu mine, sau gândul, sau iubirea;
De plec în lumea mare acum, să fac pe bardul,
Îmi iau maşina, numai, cu actele şi... cardul.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să fiu fluture

am vrut să fiu fluture
dar lipsesc culorile din flori
le-au şters vânturile
sau le-au spălat ploile.

am vrut să fiu fluture
dar nu mi-a plăcut starea de vierme
şi am rămas...
nu ştiu ce-am rămas
poate un fir de praf
căzut pe-o zdreanţă de zbor
poate o picătură
dintr-o furtună.

am vrut să fiu fluture
şi gândul ăsta îmi flutură
tot timpul pe balconul inimii.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru B. Nemţeanu

În pământ zace Nemţeanu,
Fost poet israelit;
Mult a suferit sărmanu'
Pân s-a împământenit!

epitaf epigramatic de Ion I. Pavelescu din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doleanţă "proletară"

E pe cale să dispară
Marea masă proletară...
Dar să cânte cucuveaua...
Poate cade... "şandramaua"...

epigramă de Constantin Enescu (19 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să fiu decorator. Am vrut să fac designul interior al caselor şi să fac toate acestea singură.

citat din Ursula Andress
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi vrut

Aş fi vrut să fiu,
un strop din oceanul neliniştit,
un vultur bătrân, de vânt obosit,
un fulger, de viaţă îndrăgostit.

Şi-aş mai fi vrut să fiu,
raza solitară ce-abia patrunde
padurea virgină,
descoperind minuni ascunse.
Şi poate şi...,
picătura de rouă zâmbindu-i soarelui,
nebănuindu-şi sfârşitul.

Dar, n-am reuşit,
decât... un suflet chinuit
să fiu.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am început ca regizor am vrut să fiu cunoscut pentru lucruri mari. Nu am vrut niciodată să fiu cunoscut pentru unele comerciale, exagerate.

citat din Yoshiyuki Tomino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

O fată bună-s, dar sunt şi rebelă...
Vă las de-acum şi dormitorul meu.
Vă las... în lumea voastră paralelă,
Cu pită, sare... şi mi-e tare greu.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu stăpânul lumii (după Marius Robu)

Fă-mă, Doamne, seară,
Pană, pe o cioară,
Să mă crăp în trei,
Sub papucul ei.
Să nu fac ce fac,
Dar să mă împac.
Să mă faci stăpânul,
Peste tot românul.
Fă-mă, Doamne, stea,
Să am lumea mea...
Şi bătând în lemn
Pe ea s-o îndemn
Să-şi ia untdelemn!

parodie de Girel Barbu, după Marius Robu (30 martie 2013)
Adăugat de un admirator
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e o zi

Mai e o zi şi n-ai să mai vii
Mai e un ceas şi am să te las
Să pleci, cu visul meu

Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubeşti
Mâine ştiu că iar ai să greşeşti
De-acum îţi spun să pleci

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu
Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Mii de cuvinte de dor am şoptit
Nici nu mai ştiu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic

Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Poţi să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine şi aş vrea
Altceva

Numai...
Altceva...

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut să fiu ca eroii mei, dar am vrut să fiu şi eu însumi.

citat din Michael Angelo Batio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture de drojdie...

Ce se-ntâmplă oare în stomacul meu,
Nu ştiu ce-i cu capul, parcă-i tot mai greu,
Inima-mi pompează parcă cărămizi,
Sînt îndrăgostit?.... sau mănânc omizi?!...

Apoi asta-i bună, treabă ca la Iaşi,
Cu alcool în minte, mai jos fluturaşi,
Ce fac eu sinteză ca un păcătos,
Ce să las eu oare, să fiu sănătos?!

Las în voia sorţii, căci eu ştiu prea bine.
O durere pe-alta, se-anulează-n mine!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine, tată

Am un dor nemaipomenit de fierbinte
Ce mă arde în interior,
Este dorul de un părinte
Un dor nebun şi arzător.

E greu să trăiesc fără dragoste de tată
E greu să fiu singură printre străini
Să cresc precum o floare fără apă
Sau ca un trandafir lipsit dr spini.

Ce dor îmi e de tine, acum, tată,
Eu te iubesc enorm şi te respect.
Dar nu ai fost lângă mine o viaţă,
Şi asta cel mai tare eu regret.

Am vrut să fiu şi eu o fată,,
Să am multă bucurie,
Să cresc alături lângă tată,
Dar iată, nu a fost să fie.

Dar sper că va veni şi ziua
Când şi tu îţi vei da seama
Că e foarte greu să fiu fată
Şi să cresc numai cu mama.

poezie de Maria Crudu (27 ianuarie 2018)
Adăugat de Maria Crudu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce mor... o să îmi las bucăţi din suflet pe marginea vieţii tale. După ce nu o să mai fiu, să te opreşti când ţi-e dor, să le iei, să îţi aminteşti cât de mult te-am iubit şi să râzi. Tu nu o să crezi cât de mult te-am iubit decât atunci când nu o să mai fiu, pentru că atunci o să respiri mai greu. O să te aştept pe un colţ de nor. Când plouă, să ştii că m-am dezechilibrat. Nu ştiu cât de jos o să cad. S-ar putea ca în unele vise să te trezeşti cu mine în pat. Nu o să fac gălăgie. Cel mult o să-ţi las pe pernă parfum de crini albi pentru ca dimineaţa să zâmbeşti.

Chris Simion în Ce ne spunem când nu ne vorbim
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele respiră

s-a terminat sezonul turistic. au căzut şi frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele îşi lasă voaletele cenuşii şi aşteaptă nopţile mai lungi
au atâtea de povestit şi nu vor să fie întrerupte

copacii desfrunziţi se spală cu cer curat şi-l lasă să coboare
iar cerul păşeşte cu grijă printre maşini
şi aşteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar ştie ritmul vieţii.

poveştile născute prematur sunt ţinute la incubator
primesc zile intravenos şi respiră cu greutate
dar se ştie că orice început e mai greu

plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-şi cum săreau şotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar şi casele mor. cad pur şi simplu

oraşele respiră. cenuşii la faţă. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut

am vrut să-ţi spun
cât de mult te iubesc
dar din gură în loc de cuvinte
îmi zburau porumbei.

am vrut să întind mâna
spre tine să te ating
dar proasta înfrunzise
ca o salcie pletoasă.

am vrut să-ţi privesc chipul
arcuit ca un curcubeu
dar într-un ochi îmi crescuse un nor
iar în celălalt venise noaptea.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de ariadna
Comentează! | Votează! | Copiază!

numai a mea aş fi vrut să te ştiu
te iubeam cu adevărat la greu
dar am aflat aseară de la lună târziu
că te-ai logodit cu un curcubeu!

catren de Girel Barbu din A plâns în mine Dumnezeu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar de ce staţi acolo şi vă chinuiţi să faceţi şurubelniţa aia? Păi ştii câtă lume va lucra cu şurubelniţa aia? Şi ei sunt cei pe care-i iubesc, deşi ei sunt nişte submecanici care numai învârtesc o şurubelniţă. Dar ăsta este un lucru important. N-aş vrea să fiu cel mai mare, cel mai primul, aş vrea să fiu aparte. Mult mă bucur să fiu aparte pentru că atunci noi, parte cu parte cu parte cu parte, vom ajunge sus la stele. Sunt sigur!

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământu-mbrăţişării noastre

uneori te mai gândesti la mine
şi-atunci îmi pierd memoria
şi nu ştiu unde şi de ce-am plecat
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci o vână-albastră în tâmplă
ţi se sparge
uneori te mai gândeşti la mine
şi-atunci când iarna vine
cad în fântânile-ngheţate
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci plesnesc oglinzile
în întunericul odăii tale
uneori te mai gândeşti la mine
şi-atunci în jurul unui bloc de piatră
mă simt un nor de sânge-n mâini cu daltă
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci ţi se preface mâna-n scrum
cuvintele pe pagini singure se scriu
există cineva ce nu poate să-ndure
să ne gândim unul la altul
în fulgerul aceleiaşi secunde
ţinem pe umeri rând pe rând
în loc de capete pământul bătut
în reliefu-mbrăţişarii noastre

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!