Vârstele în cercuri de copac

Iubiri, dezastre, zâmbete, suspine,
Nu s-au pierdut ca undele pe lac,
Tot ce-am trăit rămâne scris în mine
Ca vârstele în cercuri de copac!

epigramă de Dan Deşliu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rătăcit

Am pierdut un poem, nu ştiu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găseşti, să mi-l dai
Aş fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.

Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai ştiu, le aştern ca prin vis
Şi de n-am să-l găsesc părţi, din viaţă-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.

Nu aş vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puţin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.

Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Ştiu că este târziu...
Chiar nu vrei să te laşi până nu-l vei găsi?
Înţeleg... dacă-l ai... poţi la mine veni.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea soţului

Ascultând discursuri pline
De laude-n conţinut,
Soaţa se-nnecă-n suspine:
"Vai de mine, ce-am pierdut!"

epigramă de Nicolae Muntean din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corectăm

ce-am scris ieri alaltăieri
atunci aveam alte idei
alte
ambiţii alte boli tot periculoase
poate mai grave decât coronavirusul
vecina lasă maşina pe avarie
lângă bicicleta mea
asta
o mai corectez şi gata
am timp să-mi fac ilu
zii ce-am scris rămâne scris (?!)
pantofii ţăcăne domol, noi amânăm răspunsurile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris şi despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu ştiu, Doamne, însă ştiu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept şi se cuvine
Să-mi pui în faţă-al vieţii calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât şi vorbe,
Şi lucruri ce-am lăsat, şi ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ţinut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aş fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine ştii ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut şi spus ai scris îndată
Şi dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste şi iartă.

poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scriitor anonim

Îs mândru carte că te-am scris,
Am creionat tot ce-i frumos,
Tot ce-am trăit, dar ce folos
Dacă nimeni nu te-a deschis.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (21 noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj promis

La margine de lac, lângă pădure,
Pe undele ce poartă creste sure
Printre –adieri albastre, fericite,
Îmi duc cu mine umbrele-alungite.

Sunt umbrele de gânduri şi de vise,
Sunt drumuri către rai cândva promise,
Când luntrea de argint se legăna
Pe lacul unde luna aţipea.

Atâtea năvălesc în mine sparte,
Ca valurile-n luntrea ce desparte
Un mal de altul, vis promis de fapte
Şi-un lac imens de stelele din noapte...

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul unui lac

Pe malul unui lac privesc,
Misterul încerc să-l răscolesc.
Privind tăcerea ce-l cuprinde,
Stăpân de închipuiri devine.

Pe malul unui lac te-am cunoscut,
În oglinda lui te-am revăzut,
În unduirea lui te-am căutat,
Şi tot el mi te-a luat.

În dansul apei line regăsesc,
Şi linişte şi pace şi suspine,
Aş vrea să mă reculeg în tine.

poezie de Anca Margaritescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dor...

Cine esti tu? dor...
De-am ajuns sa mor,
In padure intr-un trunchi
De copac, si-un gand.

Cine esti tu? dor...
De-as putea sa mor,
Fara tine-n mine azi
Usoara, si libera-n zbor.

Cine esti tu? dor...
De ai casa in mine,
Cu radacina si miez
In minte si trup alergi.

De unde vi? dor...
Din ce anotimp
De esti grabit sa sapi
Cu glas si popas indelung.

Cine te naste? dor...
De-ti permiti sa sezi,
Stapan te numesti
In casa si sufletul meu.

Cum poti tu? dor...
Sa vrajesti in minti,
Sa alerg prin paduri
Ametita de licoarea ta.

Tu esti nascut de mine,
Din ce-am pierdut,
Din tot ce-am avut,
Si saraca sunt de ele.

Ratacita si mahnita-acum,
Zac in padure pierduta,
In tacere si multa durere,
Dintr-un dor, ce e stapan.

poezie de Adelina Cojocaru din Surâsuri înlăcrimate (31 mai 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaudeamus

Zădarnic flaute cântă
În aste zile păgâne -
La vânt s-au dus aspiraţii,
Nimic nu rămâne...

În vânt şi uitare tot stând,
Cu zile grele, stăpâne -
Oricine, orice au trăit,
Nimic nu rămâne...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul din zori - gazel -

Într-o zi, îmi vei fi răsărit
Şi, la tot ce-am trăit, asfinţit,
Pe un ţărm, cu privirea spre cer,
Eu – în braţe cu tot ce-am dorit,
Tu – privind în adâncu-mi de foc
Şi zâmbind pentru ce-ai desluşit.
Ne vom scrie sărutul pe zori
Şi vom fi personaje de mit
Pe o scenă în care actori
În destin ce ne-a fost hărăzit,
Vom fi noi, cei ce joacă un rol
Într-un vis ce se cere trăit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poartă coroana

"Neliniştit e capul care poartă coroana" -
Aşa au zis cei care-au stat prin preajmă,
Lângă'mpăraţi
Lângă regine.
Fără odihnă sufletul tresaltă
Pe frunte picuri mari se văd să vină
Ca undele în lacul de pe baltă.
Ce să aibă în sine bucata de aur?
În cercuri pe creştet
Tot cercuri o lume.
O poartă acolo cu rele şi bune
Coroana-i o poartă de nelinişti în spume
Acelui ce-o poartă
Înlăuntru o poartă.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-am scris eu, ca scriitor, la lumina zilei a fost scris în colaborare cu noaptea...

citat celebru din Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am uitat ce-am scris

Ochii goi, ţintuiţi pe foaia albă gânduri care plâng
Lacrimi pline de inconştienţă, pe obraz se frâng.
Timp pierdut într-o ulcică în care vinul s-a acrit,
fum din creierul ce arde viaţa ce- ai de trăit.
Intunericu-n retină sparge idealuri,
din oglinda mării triste ies din matcă valuri.
Farul ce salvează navele din vieţi proscrise
a închis în taină luna iar luminile promise
azi s-au transformat în ploi de daruri
ce aşteaptă în tăcere elogii şi lauri.

Doar uitarea mai aleargă sus pe culmi de vis.
Ce scriam la început? Am uitat ce-am scris.
Ochii goi, tintuiti pe foaia albă, gânduri, gânduri,
curg din lacrime amare transformând în rânduri
de speranţe adormite într-o lume ireală,
poezia existenţei scrisă azi pe foaia goală,
cu umor ce stă ascuns într-o călimară,
unde viaţa ni s-a scurs transformând în smoală
frumuseţi de nepătruns din trecuta vară.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o pasăre ce nu-şi poate mişca aripile, ca un copac uscat, ca un lac fără apă şi ca un şarpe căruia i s-au smuls dinţii; astfel e cel sărac pe lumea aceasta.

citat clasic din Bohtlingk
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convingeri sublime

toţi avem un înger care ne veghează
însă doar iubirea ne leagă de el
şi credinţa împletită cu o sacră rază
care arde-n taină gândul cel rebel.

pe aripi de înger cerul îl străbat
pacea şi liniştea în suflet se pogoare
în universul soarelui nimic nu s-a schimbat
se-nsămânţează iubiri divine pe ogoare.

lumini angelice se aşează pe tâmple
sublimă-ncununare a tot ce-am trăit
cu surprize colorate lumea mea se umple
idealuri dorite toate s-au împlinit.

bucurie exlatată traiul între îngeri
cântecul şi versul mijlocesc convingeri

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test idilic

De ce pleacă iubiri în stol?
Fără să termine un rol
Şi suflete rămâne în gol
De ce le laşi aşa Eol?

De ce se-ntorc iubiri pe dos?
Când să ne fie de folos
Şi suflete rămâne jos
De ce nu intervii Eros?

De ce dispar iubiri beton?
Luând speranţa în balon
Şi suflete în abandon
De ce îngădui Cupidon?

De ce dispar iubiri ca flama?
Dându-şi pe faţă arama
Şi asta le măreşte drama
De ce nu le opreşti tu Kama?

poezie de David Boia (7 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

dor

Dorul este ceea ce ne rămâne, după ce-am pierdut totul!

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (2 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marile iubiri

S-au cunoscut întâmplător
Şi s-au iubit, dar ce amor!
Apoi dintr-un pârlit de şorţ,
S-au despărţit, dar ce divorţ!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si cu asta ce-am facut?

Referendumu-a trecut,
Nedecis, am vrut sa zic
Si cu asta ce-am facut?
Mai nimic!

A ramas poporul mut,
Moartea joaca din buric
Si cu asta ce-am facut?
Tot nimic!

Sabiile se ascut,
Ni se taie din mertic
Si cu asta ce-am facut?
Absolut, nimic!

Am facut si desfacut
Primim fericirea-n plic
Si cu asta ce-am facut?
Pai, nimic!

Pe-o letcaie ne-am vandut
S-aratam mai sic, un pic
Si cu asta ce-am facut?
Fratilor, nimic!

Ne-ncuscrim cu Belzebut
Viitoru-i mizilic
Si cu asta ce-am facut?
Evident, nimic!

Negru alb, ni s-a parut,
Leul, e un biet pisic
Si cu asta ce-am facut?
Sunt convins, nimic!

Ce-am avut si ce-am pierdut?
Ne-ntrebam cu glas peltic
Si cu asta ce-am facut
In afara de nimic?

O luam de la-nceput
Din esec in alt esec
Si cu asta ce-am facut?
Am calcat pe bec...

poezie de Girel Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!