La o tenebroasă
Femeie cu ochi negri, cu neagră capelană,
Cu negre și lungi gene și văl negru-mprejur
Tu semeni, belă, nopții, dar nopții ce-i obscură,
Ce-ascunde crime negre sub vălul ei obscur!
epigramă de Alexandru Depărățeanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Pisicile negre
Pisicile negre de pe acoperis,
soarele negru, camasa albastra neagra...
Nu-e nimeni geniul muzicii negrilor,
care ma inteleaga!.
Cainii negri in cerul gurii
latra la lemurii.
Fluturi negri din oglinzi
ganduri negre iti trimit sa le cuprinzi.
Porumbeii albi langa corbi~
Ochii albi ai sclavilor negri langa surdo-muti la fel de orbi.
Zilele negre ocupa un spatiu mort~
Lumanari negre s-aprind singure pe tort.
Toate culorile peisajelor din avion sunt in cutii negre~
Zboara invers mersul pasarilor de carbune~
Se agata hainele de sanii prostituatelor cu diamante~
Toate fulgerele si tunetele sunt ca o rugaciune
inainte de sarituri cu parasuta
in zone crepusculare numai pentru parapante.
Totul e lipsit de transparenta, nimic nou...
Aceeasi culoare
intr-o permanenta miscare;
Aceeasi existenta
in rumegus de autor necunoscut.
Crime pe partiile de ski
din casa cu stafii
din viitorul cat mai apropiat de crimele perfecte din trecut.
poezie de Ovidiu Hortopan (23 ianuarie 2009)
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopții
Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopții,
Trista dispariție a fiecărui val,
Bătăile surde-ale fierului expus unor mari eforturi,
Micul strigăt ale unui om către alt om,
O umbră strecurându-se prin noaptea cenușie...
Și căderea unei stele minuscule;
Apoi deșertul, deșertul apelor de departe
Și susurul moale-al valurilor negre,
Lungi și singure.
Amintește-ți, o, navă a iubirii,
Tu vii de pe deșertul apelor de departe
Susurul moale-al valurilor negre,
Lungi și singure.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



E miezul nopții. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, ca niște ochi somnoroși, pe amândouă malurile. Un muget lung, răsunător, dă ecou dumbrăvilor de pe ostroave. Vaporul se oprește la Calafat. Orașul doarme sub straja lunei. Casele-nșirate pe costișa prăvălită spre Dunăre își aștern umbrele negre pe ulițile largi, tăcute (...)
Alexandru Vlahuță în România pitorească, Ostrovul Mare. Ruini
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Inima mea e mereu neagră, neagră.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Decor
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar...
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...
În parc fantomele apar...
Și frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Și pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
În parc ninsoarea cade rar...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cioara două legende
I
Negru era cel fără ochi;
Negru era conținutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, mațele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea mușchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii negru, creierul
În temnița viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-și poate
Defini propriul soare.
II
Negru este capul vidrei, ridicat.
Neagră este stânca, plonjând în spuma apelor;
Neagră este mânia adăpostită în patul sângelui.
Negru este pământul, dacă scurmi doi centimetri,
Un ou al întunecimii,
Unde soarele și luna își alternează anotimpurile
Pentru a cloci o cioară, un curcubeu întunecat,
Arcuit în vacuum,
Marcând o imensitate goală,
Dar, totodată, în zbor.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Desenez
desenez infinitul
din ochii tăi
creionu-mi tremură-n mână
trec peste gene, la pleoape
și la gene
lungi și negre
desenez vântul de lângă nasul tău
obraznic nas
nările fine trag aer
desenez și asta
ajung la buze, le sărut
nebunește
desenez tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor în adâncuri
Mă chinui să mor în adâncuri
De tăcute și negre mistere
Ce lovesc în mine ca vântul
Și umblă tăios,
Și ară prin mine brazdele lungi de durere.
Cu ochii închiși
Mă prefac că nu simt, că nu doare
Sudoarea îmi sapă pe față
Fântâni și izvoare de sare
Mă prefac în cristale.
Și iau întunericul nopții și-l sorb
Și nimeni nu știe că-n mine
În brazdele-adânci unde-am fost îngropat
Durerea își naște urmașii
Moartea produce izvoare șuvoi
Și-mi crește rodirea
Azi bob, mâine spic
Cu ochii închiși îmi numără creșterea pașii.
Ară în mine brazdele lungi de durere
Și umblă tăios
Tăcute și negre mistere
Ce lovesc în mine ca vânturi.
Moartea mi-omoară moartea n-adâncuri.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găurile negre nu sunt atât de negre pe cât sunt descrise. Ele nu sunt închisori eterne, așa cum se credea odată. Lucrurile pot ieși dintr-o gaură neagră atât în afara sa, cât și, probabil, într-un alt univers. Așadar, dacă ești într-o gaură neagră, nu te resemna, fiindcă întotdeauna există o cale de ieșire din ea.
citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Luna ascunsă în nori,
batista fluturată
în lacrimi negre
sub privirea rimelată
a nopții
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

luna ascunsă în nori
batista fluturată
în lacrimi negre
sub privirea rimelată
a nopții.
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea-Nenoroc
Orele negre s-au strecurat prin beznă,
Miezul nopții stins este de-acum,
Pasărea neagră țipă pe-o casă uitată,
Nici o ființă nu mai trece pe drum.
Merii-n grădină s-au frînt din tulpină,
Blestemul plouă cu negru-n ogradă,
Pasărea-Nenoroc nu mai poate să plîngă,
Cineva, pe drum, așteaptă lumina, să cadă.
poezie clasică de Florin Bratu din Ora fantastică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Graurul meu
Un graur este forma cea mai pură a egoismului.
Nu îi pasă de mascarada pe care
tu o faci pentru simplul motiv
că nu îi pasă!
Un graur are gene lungi
aducătoare de moarte...
un fel de ochi cu ochi cu ochi
cu ochi...
Un graur! Ce poveste complicată!
Trăiește în roiuri de semeni pe semănături
are ciocul albastru și privește noaptea între
geamandurile apelor.
Să nu râdem de el deși eu
nu mă pot abține.
Un graur e o pasăre
ce nu o doare
nici cât pe tine te doare de ea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
profeția fecioară vorbește
despre un timp când demonii nuntesc
peste o apă arsă,
peste capete de păianjeni reci,
peste patru joi și patru negre.
vine pământul în val,
copacii fug din păduri,
fiarele cer milă iepurilor,
gheara de cioară se agață de somn,
e timpul.
ies din munți
miri negri în sfârșitul sfârșitului,
icoanelor li se sparg inimile în peșteri,
catapetesmele cad în genunchi,
venite
sub seceră,
se desfac picioarele nopții a dragoste.
e nuntă.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cetini negre
Cetini negre sună-n urmă,
drum mă poartă, chin mă scurmă.
Cetini negre sună-n față,
ceasul sângeră prin ceață.
Cetini negre îmi descântă,
geana inimii n-o zvântă.
Cetini negre-n lume zică
zvonul brumelor ce pică.
Cetini negre-n lume spună
ostenita mea furtună.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Rondo de noapte
Clape albe, clape negre,
Tresăriri nervoase de pian
Suflet uitat pe un teren viran,
Des bântuit de tenebre
Clape negre, clape albe,
Înlănțuire-n pas de dans
Coapse topite în balans
Impotriviri de formă, slabe
Albe clape, negre clape,
Rondo sostenuto, crud,
Statuie de șisturi-nud
Iubita, scăldată de ape
Negre clape, albe clape,
Îngemănate-n vag andante
O fi rai? Sau iad(de Dante)?
Nu rupe vraja. Stă-mi aproape...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oglinzi oarbe
se spală pe ochi
cu esență de trandafiri negri
aprinși
în felinarul grădinii mele de piatră.
Regina nopții,
cenușăreasa prin mirosul căreia
îmi orbecăie nesomnul.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noaptea la mare
Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână,
La piept și-adună marea îngerii aproape
De prin tărâmuri de smarald, sub clar de lună.
Un nor răzleț de cornul lunii-ar vrea să scape,
Străpuns de sulițe puterile-și adună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape,
Crăiasa zărilor corăbii negre mână.
Tăcută, peste țărmuri de cleștar stăpână,
Își cheamă stelele-n talazuri să se-adape,
Izvorul nopții curge-n valuri și răsună
Acorduri de vioară pe o dulce strună,
Albastrul cerului coboară-n rai de ape.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângâiere adusă
de pe înălțimi
alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângăiere adusă
de pe înălțimi
alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
