Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mormântul lui Charles Baudelaire

Subpământeanul templu prin gura-i idolatră
De sepulcrală cloacă rubin și zoaie bând
Un bot de zeu Anubis divulgă 'ntreg flambând
În joasă răutatea cu care crâncen latră

Sau noul gaz cum toarce o flacără mulatră
Prea multelor oprobrii ștergar aceasta blând
Dezvăluie un pubis nemuritor umblând
Dintr-un fanal în altul buimac și fără vatră

Ce foi uscate 'n burguri fără votive seri
S-o bine mai cuvânte încât prin adieri
Pe marmura zadarnic a lui Baudelaire să-și culce

Din nou învăluita absență în fiori
Ea Umbra-i tutelară otrava noastră dulce
De respirat așijderi unei mortale flori.

sonet de din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.

Citate similare

E totul rânduit să se întâmple

Cum trăiești frumos fără iubire,
Cum visezi, umbli, ori zbori,
Cum cuprinzi neliniștea din zori
Și pacea din amurg dintr-o privire?
Cum înoți prin mările de flori,
Cum te bucuri de întreaga fire
Și viața ta să-și afle împlinire
Fără minunea carefiori?
E totul rânduit se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Ghețarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ți vei afla iertarea nicăieri.

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arătare

În lacrimi, serafimii, sub luna-n triști fiori,
Visând, cu-arcușe-n deget, în abur calm de flori,
Scoteau din melancolie murindele viole
Suspine albe-n lunec pe-azurul de corole.
Îmi daseși - clipă sfântă - întâiul tău sărut,
Plăcându-mi mă chinui ca un martir tăcut.
Savant lăsam beția tristeții mă frângă,
Cum, fără de regrete și fără să se plângă.

Cules de vise lasă în suflet ce-a cules.
Pribeag, ținteam pavajul bătrân de umblet des,
Când tu, cu soare-n plete, cu-amurg lăsând -ți cadă
În ochi, c-un râset dulce, mi-ai apărut în stradă
Și am crezut că-i zâna cu păr aprins, de-April,
Care trecea odată, prin somnu-mi de copil,
Din degetele-i roze, suave, răsfirate,
Ningând buchete albe de stele parfumate.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Salahorul

Veșnic o șosea cutreieri
Nivelând un macadam
Eu, ca bard, un ster de creieri
Să descui, așijderi am.

poezie clasică de din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Restituiri

N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut.
Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simți apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spițele din roată, crăpate de lumină.

Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naște prin tulpini.

E-o insulă? un munte? o apă? un deșert?
De ce-ar sfârși-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.

Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han.
E vinul bun și patul adânc și tu ești dulce.
Și-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, se culce.

Nu. Mână crâncen, timpul tu sparge-l cu potcoava,
S-apropiem vecia mai repede de noi.
Păstrează-ți sărutarea, ca florile otrava,
Ca să o dăm țărânii întreagă înapoi.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Prin tot ce a simțit, prin tot ce a gândit – omul – se vrea prelungit în infinit. Deși cele ce se petrec în jurul lui îi dau motiv creadă că totul e trecător și el însuși e muritor, el dorește, cu înfocare, parcă, știe că poate fi nemuritor. Nemuritor în ordinea morală prin "Umanitatea gândurilor și faptelor lui", nemuritor în ordinea fiziologică prin mugurii odrăsliți din corpul lui, prin copiii lui, prin fericirea și mulțumirea sufletească pe care prin acțiunile lui o realizează în sufletul celor din jurul lui.

în Umanitatea și pacea (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânzătoarea de plante aromate

Levănțica ta albastră,
N-ai mă seduci, ca eu
Să ți-o iau cu tot cu glastră
Ca oricare fariseu

Căptușind obscure ziduri
Inomabile cu flori
Ca -ncerce 'ntre rezid'uri
Cei mai azurii fiori.

Mai curând în prea ferină
Claia-ți pune-o, ca mai pur
A Pamelă, Zéphirină
Să adie împrejur

Mirelui ducând în ou
Paraziții tăi cadou.

poezie clasică de din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spleenuri (4)

De morb de nostalgie de terestru cad
Mă tot crucesc c-am fost în acest iad!
Boem plutind pe vinul de rubin,
Lăsat de unul singur prin vâltoare,
M-am afundat în cel mai negru spleen
Și în iubirea voluptoasă care doare.

Indiferență. Nici gând de escapadă
Cum dorești la infinituri plus?
Aștept zadarnic hlamidele cadă
Peste poeme. Nimic nu-i mai presus.

Se odihnește, alb de inocență, Cerul,
O lene sepulcrală domnește-aici în Rai,
Și veșnicia-i garantată. Știu Misterul
Nu circulă prin galaxii nici un tramvai.

parodie de , după Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul tău dulce

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, culce.

De cu seară până-n zori
gândurile-mi dau fiori.
Pară sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
și-atunci mă transfer în stea
și vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul ți-l împlinesc.
Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă;
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Și de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Și aș vrea mereu fie
numai viers de nelodie.

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, ne culce.

poezie de (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără noi

întâmplări neștiute cresc
în subsolul lumii,
spirite umplu corpurile
deja prea pline,
trec prin noi ca tăișul
prin unt în zilele calde,
se întorc ca un cancer
pentru a o lua de la capăt
cu fiecare nou-născut

trăirile sunt aceleași,
noi suntem alții,
din ce în ce mai numeroși,
rupți în șabloane
ne împerechem cu frică,
fără să înmulțim dragostea
și liniștea și înțelegerea,
pe care le simțim în absență,
așa cum sunt fără noi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul tău dulce

Motto: "O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;" (M. Eminescu - O mamă...)

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, culce.

De cu seară până-n zori
Gândurile-mi dau fiori.
Parcă sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
și-atunci mă transfer în stea
și vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul ți-l împlinesc.

Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă:
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Și de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Și aș vrea mereu fie
numai viers de melodie.

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, ne culce.

poezie de din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluviul Yangtze – cântec marinăresc

N-o voi mai vedea pe floarea mea de lotus,
Haideți, băieți, s-o ștergem împreună!
De pe țărmul Chinei, gata, mă dau dus,
De trei ori ura pentru noroc și vreme bună!

Miere dulce de Yangtze cu adieri florale,
Băieți, valea, ne vedem de treaba noastră!
Scumpa mea iubită m-a lăsat fără parale,
Sus, haideți s-o tulim pe larga mare-albastră!

Mi-a cheltuit dolarii sclipitori ca o regină
Haideți, băieți, s-o ștergem împreună!
Avea ochii negri, mari și parcă fără nicio vină,
De trei ori ura pentru noroc și vreme bună!

Mi-am risipit de dragul ei arginții puși deoparte,
Băieți, valea, ne vedem de treaba noastră!
Și cum la cină-n în seara asta nu mai am ce roade,
Sus, haideți s-o tulim pe larga mare-albastră!

I-am dăruit un pieptene de aur cum altul nu-i, nici n-a mai fost,
Haideți, băieți, s-o ștergem împreună!
Gata cu necazurile, ancora-i acasă, sus la post.
Încă o dată ura pentru noroc și vreme bună!

Suntem copiii nimănui, dar la bord mănânci cum se cuvine,
Băieți, valea, ne vedem de treaba noastră!
Rămâi cu bine, lună nouă din Yangtze, rămâi cu bine,
Sus, haideți s-o s-o tulim pe larga mare-albastră!

poezie de din MARINAR CU BANJO, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se pierde vremea...

M-am saturat de dimineți încețoșate,
Vremea nu mai e ca altădată,
Lumea săracă merge cu haine vechi purtate,
Neliniștiți nu calculați cum erau odată.

Au promisiuni de la cei cu avere,
Că vor avea mai multe mâine,
Va fi totul bun și dulce ca o miere,
Vor avea bunătăți și mai bună pâine.

Cei ce ne conduc nu sunt corecți,
Tot ce era în trecut deja se pierde,
Acum trebuie fim mai direcți,
S-o luăm din nou cu linia verde.

Nu trebuie dormim în luxoase paturi,
Trebuie s-o luăm pe un natural drum,
Să nu ne mai facem gânduri
Și nu mai inspirăm praf și fum.

Să facem o schimbare cu-n decor viu,
Animalele nu mai aibă frică de noi,
Nimeni nu trăiască-n pustiu,
Vrem din nou s-avem noroi.

Unii sunt prea preocupați de propria viață,
Sper se trezească unul sau altul,
Aș vrea să-și facă din nou o schiță
Și să-și examineze mai bine votul.

poezie de (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul

mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce știu
o să-l cinstesc cum se cu
vine
așa se obișnuiește însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi știm după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubește poezia lui
și acum
când îmi citește lucrarea mă gândesc
o citește deși am îndoieli
tot la baudelaire se oprește

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De tine mai mi-aduc aminte...

am început nu te chem, am început mă împac cu sine,
am început te alung, am început fug, pe orișiunde

am început te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă se scurgă lin, spele limpede atâtea zoaie

am început le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început -mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge ascult, foșnitul pomilor prin lume

am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe

am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Flori de mătase

Te strâng în brațe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ți-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viață
Viața mea e plină de frumos
Ating fiecare particică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Așadar ne deschidem ochii și să visăm
Să respirăm fără cuvinte... Să visăm în zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Flori de mătase

Te strâng în brațe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ți-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viață
Viața mea e plină de frumos
Ating fiecare părticică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Așadar ne deschidem ochii și să visăm
Să respirăm fără cuvinte...
Să visăm în fiecare zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un diavol de negresă...

Un diavol de negresă ahotnică să-i guste
Unei copile triste neprihăniții nuri
Și criminali așijderi prin găurite fuste,
Recurge într-aceasta la trucuri și figuri:

În palme-și cântărește doi fericiți sâni gemeni
Și-acolo unde mâinii nu ai putea să-i ceri
S-ajungă, saltă-n aer botinele-i asemeni
Cutărei limbi obscure, inaptă de plăceri.

Vârându-se-n gazela ce tremură plăpândă
Și goală, ea, pe spate și grea cum scos din minți
Un elefant, se foarte admiră și, la pândă,
Îi râde copilandrei naiv cu prea-albi dinți.

Iar între coapse unde întinde-i-se juna,
Ivindu-și dehiscența-ntre piei de chinoroz
Și peri, înaintează această gură, una
Ce-aduce cu un palid ghioc marin și roz.

poezie clasică de din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâșie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le așează
La temelia cetății lui,
Își face acoperiș
Și horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.

Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar -l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geografia fără cuvinte

Doar zăpezile veșnice care
sunt mai vechi decât istoria
nu pot fi încadrate în aceasta
deoarece
despre zăpezile veșnice
nu s-a putut spune niciodată nimic în plus
de ceea ce sunt astăzi...
Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare
sau înșelătoare?
De la o zi la alta,
Pământul poate fi umed sau uscat;
apele pot ieși din matcă sau seca;
plantele pot fi verzi sau uscate,
însă zăpezile veșnice au fost întotdeauna
și sunt de asemenea reci
și unicele prin alcătuirea care
n-a înșelat așteptările...

Geografia fără zăpezile veșnice
se poate menține viabilă doar
punând în plan cimitirele
când acestea
sunt etalate prin simple imagini
fără a fi prezentate în cuvinte
fiindcă atunci ar părea istorie...

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook