Mormântul lui Charles Baudelaire
Subpământeanul templu prin gura-i idolatră
De sepulcrală cloacă rubin și zoaie bând
Un bot de zeu Anubis divulgă 'ntreg flambând
În joasă răutatea cu care crâncen latră
Sau noul gaz cum toarce o flacără mulatră
Prea multelor oprobrii ștergar aceasta blând
Dezvăluie un pubis nemuritor umblând
Dintr-un fanal în altul buimac și fără vatră
Ce foi uscate 'n burguri fără votive seri
S-o bine mai cuvânte încât prin adieri
Pe marmura zadarnic a lui Baudelaire să-și culce
Din nou învăluita absență în fiori
Ea Umbra-i tutelară otrava noastră dulce
De respirat așijderi unei mortale flori.
sonet de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre seară, poezii despre răutate, poezii despre foc, poezii despre flori, poezii despre câini sau poezii despre Charles Baudelaire
Citate similare
E totul rânduit să se întâmple
Cum să trăiești frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniștea din zori
Și pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoți prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Și viața ta să-și afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Ghețarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ți vei afla iertarea nicăieri.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înot
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre pace
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Arătare
În lacrimi, serafimii, sub luna-n triști fiori,
Visând, cu-arcușe-n deget, în abur calm de flori,
Scoteau din melancolie murindele viole
Suspine albe-n lunec pe-azurul de corole.
Îmi daseși - clipă sfântă - întâiul tău sărut,
Plăcându-mi să mă chinui ca un martir tăcut.
Savant lăsam beția tristeții să mă frângă,
Cum, fără de regrete și fără să se plângă.
Cules de vise lasă în suflet ce-a cules.
Pribeag, ținteam pavajul bătrân de umblet des,
Când tu, cu soare-n plete, cu-amurg lăsând să-ți cadă
În ochi, c-un râset dulce, mi-ai apărut în stradă
Și am crezut că-i zâna cu păr aprins, de-April,
Care trecea odată, prin somnu-mi de copil,
Din degetele-i roze, suave, răsfirate,
Ningând buchete albe de stele parfumate.
poezie clasică de Stephane Mallarme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre păr, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre sfinți
Salahorul
Veșnic o șosea cutreieri
Nivelând un macadam
Eu, ca bard, un ster de creieri
Să descui, așijderi am.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele
Restituiri
N-au mai rămas prea multe de-nvins și de știut.
Șoseaua se strâmtează, cărările se-mbină.
Le simți apropiate din ce în ce mai mult,
Ca spițele din roată, crăpate de lumină.
Ne-apropiem. Văzduhul miroase-a vechi prin noapte,
Flori vechi răsar de-a pururi cu vechile lumini.
Un abur slab se cerne, un cer spoit cu lapte,
Departe,-n orizonturi, se naște prin tulpini.
E-o insulă? un munte? o apă? un deșert?
De ce-ar sfârși-n pustie călătoria noastră?
Ne-a mai rămas s-ajungem, acolo, poate-un sfert
Din calea străbătută, jos verde, sus albastră.
Să ne oprim? Un cântec ne vine de la han.
E vinul bun și patul adânc și tu ești dulce.
Și-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.
Nu. Mână crâncen, timpul tu sparge-l cu potcoava,
S-apropiem vecia mai repede de noi.
Păstrează-ți sărutarea, ca florile otrava,
Ca să o dăm țărânii întreagă înapoi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre verde, poezii despre timp sau poezii despre noapte
Prin tot ce a simțit, prin tot ce a gândit omul se vrea prelungit în infinit. Deși cele ce se petrec în jurul lui îi dau motiv să creadă că totul e trecător și el însuși e muritor, el dorește, cu înfocare, parcă, să știe că poate fi nemuritor. Nemuritor în ordinea morală prin "Umanitatea gândurilor și faptelor lui", nemuritor în ordinea fiziologică prin mugurii odrăsliți din corpul lui, prin copiii lui, prin fericirea și mulțumirea sufletească pe care prin acțiunile lui o realizează în sufletul celor din jurul lui.
Dan Begu în Umanitatea și pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre suflet
- citate despre mulțumire
- citate despre muguri
- citate despre moralitate
- citate despre infinit
- citate despre gânduri
- citate despre fericire
- citate despre dorințe
- citate despre corp
Vânzătoarea de plante aromate
Levănțica ta albastră,
N-ai să mă seduci, ca eu
Să ți-o iau cu tot cu glastră
Ca oricare fariseu
Căptușind obscure ziduri
Inomabile cu flori
Ca să-ncerce 'ntre rezid'uri
Cei mai azurii fiori.
Mai curând în prea ferină
Claia-ți pune-o, ca mai pur
A Pamelă, Zéphirină
Să adie împrejur
Mirelui ducând în ou
Paraziții tăi cadou.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre seducție, poezii despre plante, poezii despre nuntă, poezii despre comerț, poezii despre cadouri, poezii despre botanică sau poezii despre albastru
Spleenuri (4)
De morb de nostalgie de terestru cad
Mă tot crucesc c-am fost în acest iad!
Boem plutind pe vinul de rubin,
Lăsat de unul singur prin vâltoare,
M-am afundat în cel mai negru spleen
Și în iubirea voluptoasă care doare.
Indiferență. Nici gând de escapadă
Cum să dorești la infinituri plus?
Aștept zadarnic hlamidele să cadă
Peste poeme. Nimic nu-i mai presus.
Se odihnește, alb de inocență, Cerul,
O lene sepulcrală domnește-aici în Rai,
Și veșnicia-i garantată. Știu Misterul
Nu circulă prin galaxii nici un tramvai.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre tramvaie, poezii despre senzualitate, poezii despre rai, poezii despre poezie, poezii despre odihnă sau poezii despre negru
Cântecul tău dulce
Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.
De cu seară până-n zori
gândurile-mi dau fiori.
Pară sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
și-atunci mă transfer în stea
și vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.
Cu el mă călătoresc
visul să ți-l împlinesc.
Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă;
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Și de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Și aș vrea mereu să fie
numai viers de nelodie.
Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să ne culce.
poezie de Nicu Petria (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre oi sau poezii despre muzică
Fără noi
întâmplări neștiute cresc
în subsolul lumii,
spirite umplu corpurile
deja prea pline,
trec prin noi ca tăișul
prin unt în zilele calde,
se întorc ca un cancer
pentru a o lua de la capăt
cu fiecare nou-născut
trăirile sunt aceleași,
noi suntem alții,
din ce în ce mai numeroși,
rupți în șabloane
ne împerechem cu frică,
fără să înmulțim dragostea
și liniștea și înțelegerea,
pe care le simțim în absență,
așa cum sunt fără noi
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre frică, poezii despre creștere, poezii despre corp sau poezii despre bebeluși
Cântecul tău dulce
Motto: "O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;" (M. Eminescu - O mamă...)
Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.
De cu seară până-n zori
Gândurile-mi dau fiori.
Parcă sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
și-atunci mă transfer în stea
și vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.
Cu el mă călătoresc
visul să ți-l împlinesc.
Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă:
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Și de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Și aș vrea mereu să fie
numai viers de melodie.
Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să ne culce.
poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluviul Yangtze cântec marinăresc
N-o voi mai vedea pe floarea mea de lotus,
Haideți, băieți, s-o ștergem împreună!
De pe țărmul Chinei, gata, mă dau dus,
De trei ori ura pentru noroc și vreme bună!
Miere dulce de Yangtze cu adieri florale,
Băieți, valea, să ne vedem de treaba noastră!
Scumpa mea iubită m-a lăsat fără parale,
Sus, haideți s-o tulim pe larga mare-albastră!
Mi-a cheltuit dolarii sclipitori ca o regină
Haideți, băieți, s-o ștergem împreună!
Avea ochii negri, mari și parcă fără nicio vină,
De trei ori ura pentru noroc și vreme bună!
Mi-am risipit de dragul ei arginții puși deoparte,
Băieți, valea, să ne vedem de treaba noastră!
Și cum la cină-n în seara asta nu mai am ce roade,
Sus, haideți s-o tulim pe larga mare-albastră!
I-am dăruit un pieptene de aur cum altul nu-i, nici n-a mai fost,
Haideți, băieți, s-o ștergem împreună!
Gata cu necazurile, ancora-i acasă, sus la post.
Încă o dată ura pentru noroc și vreme bună!
Suntem copiii nimănui, dar la bord mănânci cum se cuvine,
Băieți, valea, să ne vedem de treaba noastră!
Rămâi cu bine, lună nouă din Yangtze, rămâi cu bine,
Sus, haideți s-o s-o tulim pe larga mare-albastră!
poezie de Hamish McLaren din MARINAR CU BANJO, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vinovăție, poezii despre ochi negri, poezii despre ochi sau poezii despre noroc
Se pierde vremea...
M-am saturat de dimineți încețoșate,
Vremea nu mai e ca altădată,
Lumea săracă merge cu haine vechi purtate,
Neliniștiți nu calculați cum erau odată.
Au promisiuni de la cei cu avere,
Că vor avea mai multe mâine,
Va fi totul bun și dulce ca o miere,
Vor avea bunătăți și mai bună pâine.
Cei ce ne conduc nu sunt corecți,
Tot ce era în trecut deja se pierde,
Acum trebuie să fim mai direcți,
S-o luăm din nou cu linia verde.
Nu trebuie să dormim în luxoase paturi,
Trebuie s-o luăm pe un natural drum,
Să nu ne mai facem gânduri
Și să nu mai inspirăm praf și fum.
Să facem o schimbare cu-n decor viu,
Animalele să nu mai aibă frică de noi,
Nimeni să nu trăiască-n pustiu,
Vrem din nou s-avem noroi.
Unii sunt prea preocupați de propria viață,
Sper să se trezească unul sau altul,
Aș vrea să-și facă din nou o schiță
Și să-și examineze mai bine votul.
poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre votare, poezii despre viitor, poezii despre vestimentație, poezii despre trecut, poezii despre sărăcie sau poezii despre somn
De tine mai mi-aduc aminte...
am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde
am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare
am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese
am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie
am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine
am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc să râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă
am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foșnitul pomilor prin lume
am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe
am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dimineață, poezii despre început, poezii despre râs sau poezii despre ploaie
Dorul
mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce știu
că o să-l cinstesc cum se cu
vine
așa se obișnuiește însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi știm după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
să lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubește poezia lui
și acum
când îmi citește lucrarea mă gândesc
că o citește deși am îndoieli
tot la baudelaire se oprește
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre mâini, poezii despre lectură sau poezii despre existență
Flori de mătase
Te strâng în brațe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ți-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viață
Viața mea e plină de frumos
Ating fiecare particică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Așadar să ne deschidem ochii și să visăm
Să respirăm fără cuvinte... Să visăm în zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre natură
Seri de Mai
Cu umbre calde
Mărețe arcade
Ce fug în noapte
Prin flori uscate
Vânez petale
Privesc spre lună
Ce zi nebună
Va fi și mâine
Îmi șoptesc păsări
Ascunse-n în flori
Și mă-ntreb iară
Daca e vară
Daca e timpul
Ce-a fost și-acum
Odinioară
Voi flori din rai
Cu parfum in grai
Cu regesc trai
Dormiți cu noi
În seri de Mai
.
Așteptam zorii
Să cânte păsări
Udați de rouă
Să-nbrățișăm
Cuprinsul zării
Sa-nalțe flori
Parfum spre soare
Să fugă norii
Să piară vânturi
Ucigătoare
Și să petrecem
În seri de Mai
Sub clar de lună
Dansând în ploi
Pe vechiul plai.
poezie de Alin Ojog (30 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre vânt sau poezii despre rouă
Un diavol de negresă...
Un diavol de negresă ahotnică să-i guste
Unei copile triste neprihăniții nuri
Și criminali așijderi prin găurite fuste,
Recurge într-aceasta la trucuri și figuri:
În palme-și cântărește doi fericiți sâni gemeni
Și-acolo unde mâinii nu ai putea să-i ceri
S-ajungă, saltă-n aer botinele-i asemeni
Cutărei limbi obscure, inaptă de plăceri.
Vârându-se-n gazela ce tremură plăpândă
Și goală, ea, pe spate și grea cum scos din minți
Un elefant, se foarte admiră și, la pândă,
Îi râde copilandrei naiv cu prea-albi dinți.
Iar între coapse unde întinde-i-se juna,
Ivindu-și dehiscența-ntre piei de chinoroz
Și peri, înaintează această gură, una
Ce-aduce cu un palid ghioc marin și roz.
poezie clasică de Stephane Mallarme din Album de versuri (2010), traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sâni, poezii despre roz, poezii despre plăcere, poezii despre naivitate sau poezii despre minciună
Flori de mătase
Te strâng în brațe
Prin porii pielii tale am respirat
O noapte-ntreagă ți-am cântat prin pori
În primăvara aceasta mă vei iubi în apa dătătoare de viață
Viața mea e plină de frumos
Ating fiecare părticică a corpului tău...
Sunt tot mai departe de mine....
Îmi deschid mintea prin spionarea stelelor
Scriem o poezie... de natură neo-modernistă
Așadar să ne deschidem ochii și să visăm
Să respirăm fără cuvinte...
Să visăm în fiecare zi,
Presărând flori de mătase peste trupurile noastre.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele nimănui
Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâșie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.
Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...
Câinele scoate oasele
La lumină,
Le așează
La temelia cetății lui,
Își face acoperiș
Și horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre lumânări, poezii despre inimă sau poezii despre fum
În cânt de ploi pe flori de liliac
E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.
În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.
Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.
Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,
Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!