
Poemul XVIII
Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecați.
Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de același soi, se urmăresc unele pe altele.
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruș argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme și sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună și răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc și printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinație.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viața mea obosește, înfometată, fără niciun scop.
Iubesc ce nu am. Tu ești atât de departe.
Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbușit.
Dar noaptea revine și începe să-mi cânte.
Luna își răsfrânge visul neîntârziat.
Cea mai mare stea mă privește prin ochii tăi.
Și, când te iubesc, pinii îți cântă numele în vânt
cu frunzele lor ca de coarde.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
- poezii despre înălțime
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

* * *
Aici te iubesc nisipos... răsfirat... amestecat între soare și mare... și cuvinte apoase... învălurate...
Zilele de același soi se urmăresc unele pe altele.
Soarele se dezvăluie în forme care dansează...
Un pescăruș argintiu alunecă din vest... purtându-ți respirația între aripi...
O împletește cu a mea și marea se cutremura într-o răsuflare...
Uneori cate o corabie ne poarta amescându-ne dorurile...
O, catargul unei corăbii...
Singur...
Uneori îmi simt sufletul ud și greu... și cautându-te
În depărtare, marea imi sună și te răsună...
Cântec în port...
Acesta este un port... în mine e un port...
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar...
Te iubesc și printre aceste fire de nisip rotunde...
le măsor conturul și le sfărâm nemărginirile...
și te scriu printre ele... să ramai... sa le ramai...
Îl desenez cu inima mea... cu tălpile mele...
Cu mine te scriu pe nisipuri însetate de noi...
în mare... în vânt... în oameni...
Răvașe netrimise... dar atât de adânc scrijelite in suflete contopite prin tot ce există...
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corăbii grele...
ce străbat marea fără destinație...
Mă regăsesc în ele
uitata ca ancorele vechi...
Corăbii și porturi triste.
Viața mea obosește, însetată sărat în mijlocul marii
Iubesc ce nu am... Tu ești atât de departe ascuns în mine...
Cântecul meu se luptă cu răsăritul împletindu-ne între zări...
Pescărușul auriu revine și începe să-mi cânte...
Soarele își răsfira dor peste dor peste conturul meu
Și mă privește cu ochii tăi...
Și ma mângâie cu adierea ta...
Și, când te iubesc... pescărușii îți cântă numele în vânt
cu aripile lor ca din coarde...
Într-un singur zbor, smulgându-ne din lume...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre nisip, poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre dor, poezii despre aripi sau poezii despre Soare

Trăitor
Uneori te iubesc
alteori îți beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai
uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinților tăi
uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu
uneori te iubesc
alteori învăț
cum să reînviu la secundă
uneori te iubesc
alteori îți cânt dorul la frunze
și învelesc greieri cu rouă
uneori te iubesc
alteori absențele
sapă în sânge tranșee
uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns
uneori te iubesc
alteori mă veșmânt
întru fiică de înger ori scai
uneori te iubesc
alteori vai
poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre viteză
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre secunde
- poezii despre rouă
Nu mai pot
nu mai rezist, vino balsam pentru inimă
te iubesc, te iubesc, te iubesc
seara s-a transformat într-un plânset
fără de culoare e luna și stelele
șoptesc într-un pahar din care ai băut
te iubesc, te iubesc, te iubesc
plâng, nu vreau nimic, nimic nu cer
ochii au făcut miting cu gaze lacrimogene
te iubesc, te iubesc, te iubesc
o spun de dimineață fără să trag aer
într-un accelerat de puls stingher
suspin pe stradă și-n tramvai
te iubesc, te iubesc, te iubesc
sunt mâhnit și simt că totul e aprins
inima-mi arde, gura strigă
te iubesc, te iubesc, te iubesc
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre plâns, poezii despre tristețe, poezii despre tramvaie, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre puls sau poezii despre ochi

Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre sărut, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni

Miracolul iubirii
... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!
... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!
... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!
... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!
... Și te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ți-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre religie, poezii despre verb, poezii despre sclavie sau poezii despre război

Te iubesc între-timp
Te iubesc dimineața
te iubesc la amiaza
te iubesc seara
te iubesc noaptea
te iubesc dimineața
te iubesc la amiaza
te iubesc seara
te iubesc noaptea
te iubesc dimineața
te iubesc în cerc
te iubesc în pătrat
te iubesc în dreptunghi
te iubesc în triunghi
te iubesc în unghi
te iubesc în linie dreaptă
te iubesc în linie frântă
te iubesc în linie curbă
te iubesc te iubesc te iubesc
te iubesc în cerc
te iubesc în centrul cercului
te iubesc cu centru cu tot
punct
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei sau poezii despre dimineață

În seara asta aș putea scrie cele mai triste versuri
În seara asta aș putea scrie cele mai triste versuri.
Scriu, de exemplu: "Noaptea se clatină
și stele albastre clipesc în departare."
Vânturile nopții se răsucesc pe cer și cântă.
În seara asta aș putea scrie cele mai triste versuri.
Am iubit-o iar uneori și ea m-a iubit.
În nopți ca aceasta am ținut-o în brațe,
Am sărutat-o iar și iarăși sub cerul înstelat.
Uneori ea mă iubea, iar eu, de asemenea, o iubeam.
Cum ar fi putut cineva să nu-i iubească ochii mari și adânci?
În seara asta aș putea scrie cele mai triste versuri.
Să simți că nu o mai ai. Să simți că ai pierdut-o.
Să asculți noaptea imensă, fără ea mai imensă
Iar versurile cad în suflet ca roua pe pășune.
Mai contează că versurile mele nu o pot reține?
Noaptea se clatină, iar ea nu este aici cu mine.
Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare.
Sufletul meu suferă că a pierdut-o.
Privirea mea o caută, tânjind s-o ajungă din urmă.
Inima mea o caută, iar ea nu este lângă mine.
Aceeași noapte albind aceeași mesteceni.
Noi, cei de atunci, nu mai suntem aceeași.
N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cât de mult am iubit-o....
Vocea mea a încercat să-însoțească vântul, să-i atingă auzul.
Este a altuia. Va fi a altuia. De asemenea, săruturile mele de atunci.
Golul care a devenit. Trupul ei strălucitor. Ochii nemărginiți.
N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate o iubesc.
Dragostea-i scurtă, iar uitarea este mult prea lungă.
Pentru că în nopți ca aceasta am ținut-o în brațe,
Sufletul meu nu-i împăcat că a pierdut-o.
Spun asta, chiar dacă ar fi ultima suferință pe care o îndur,
Iar acestea ultimele versuri pe care le scriu pentru ea.
poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre trup și suflet, poezii despre voce sau poezii despre uitare

XVII ( Nu te iubesc...)
Nu te iubesc ca pe-un bulgăre de sare roz, ca pe-un topaz
sau ca pe un arc de garoafe incendiind grădina.
Te iubesc așa cum trebuie să fie,-n secret, iubite
anumite lucruri întunecate, între umbră și suflet.
Te iubesc ca pe o plantă care nu-înflorește niciodată,
dar poartă-n ea lumina tuturor florilor ascunse privirii noastre;
datorită iubirii tale, o mireasmă-anume, prea de tot solidă,
se-înalță din pământ și, noptatic, trăiește-n trupul meu.
Te iubesc fără să știu cum o fac, de unde sau de când.
Te iubesc de-a dreptul, fără complexe și fără mândrie;
te iubesc pentru că nu pot trăi altminteri, ci doar astfel:
undeva unde eu nu exist, nici tu, dar atât de-apropiați
încât mâna ta pe pieptul meu devine mâna mea,
atât de-apropiați încât ochii tăi se-închid când eu adorm.
poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre secrete sau poezii despre roz
Sentimente
Te iubesc mare
cu a ta undă ce mă porți în necunoscut,
te iubesc vânt
ce-mi aduci șoapte și vis de dor neînceput,
va iubesc ochi
pierduți, ca două mari corăbii fără cârmă,
vă iubesc sfioase
mâini pline de dorinți, de dor fără urmă.
Te iubesc toamnă
cu nostalgia zilelor ce vara mi-o cheamă,
te iubesc mamă
cea chinuită, rătăcită și fără de întoarceri,
te iubesc viață
cu ploi, vânt, ceață deasă, sălcii pe maluri,
te iubesc ființă
cu a ta credință, plina de iubire și doruri.
Te iubesc cuvânt
ce-mi lași liber spre tine, al meu tainic gând.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre ploaie

Te iubesc pentru că mă iubești: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc: aci începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirii.
citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de alex
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Liviu Rebreanu despre iubire, citate despre suflet, citate de Liviu Rebreanu despre suflet, citate despre schimbare, citate despre muzică, citate de Liviu Rebreanu despre muzică, citate despre mulțumire, citate de Liviu Rebreanu despre mulțumire, citate despre declarații de dragoste sau citate de Liviu Rebreanu despre declarații de dragoste

Te iubesc pentru că mă iubești: acesta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și nimic mai mult; te iubesc numai pentru că te iubesc; aci începe iubirea. Îți mulțumesc din suflet că te iubesc: acesta e cântecul iubirei.
Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc
Cum să nu iubesc
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea nopților târzii,
Când între vise te aștept
Și tu-mi ești steaua căpătâi.
Cum aș putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Și tu de gâtul meu te ții.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc și-n al tău gând.
Cum aș putea să nu iubesc
Privirea ta și ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aș vrea să vin.
Cum aș putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ți sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.
Cum aș putea să nu iubesc
Potecile ce pașii-ți poartă,
În viața ta vreau să pășesc,
Să-ți dăruiesc iubirea toată.
Cum aș putea să nu iubesc
Parfumul tău amețitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.
Cum aș putea să nu iubesc...
poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre gânduri

Sonetul XVII
Nu te iubesc ca pe un trandafir japonez, un topaz,
ori o săgeată de garoafe sărită din foc:
te iubesc cum sunt iubite doar ființele sumbre,
pe ascuns, undeva între umbră și suflet.
Te iubesc cum iubește planta care nu-nflorește și
păstreaz,-ascunsă-n ea, lumina corolei ne-nflorite
și, grație iubirii tale, este ascunsă-n trupu-mi
acea puternică mireasmă emanată de pământ.
Te iubesc fără să știu cum, nici când și nici de unde,
te iubesc sincer, fără confuzii și fără trufie:
și te iubesc așa pentru că nu știu să iubesc altfel,
doar în acest chip în care eu nu sunt și nici tu nu ești,
așa de-aproape că mâna ta pe pieptu-mi e mâna mea,
așa de-aproape că se-nchid ochii tăi când adorm eu.
sonet de Pablo Neruda din O sută de sonete de amor (1959), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre plante sau poezii despre mâini

Iubire fără granițe
Iubesc marea și al ei nisip,
Tot ce văd și ce simt.
Iubesc al cerului infinit
Si valurile mării,
Ce se scaldă-n răsărit.
Iubesc natura,
Munțîi cu a lor
Podoabă dalbă,
Codrul verde al cărei
Inimă mă cheamă
Iubesc cerul senin,
Soarele, stelele și luna,
Zilele și noptile
Pierdute una câte una.
Iubesc florile
Și a lor parfum,
Petalele cu rouă
Ce se scutură pe drum.
Iubesc azi,
Iubesc mâine,
Nu doar pentru o clipă,
Iubesc cu pasiune,
Tentat să fac risipă
Dar frumusețea din suflet
Nu are margini,
Nici frontiere,
Am iarnă și vară
Toamna și primavară
Le am pe toate,
Într-un singur loc,
În al meu suflet.
Nu am timp să astept,
Să renasc, să trăiesc,
Să transced,
Și să mă pierd
Într-un infinit deșert.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre graniță, poezii despre viitor sau poezii despre verde

Te iubesc de neînțeles,
fără să mă întrebi de ce te iubesc,
indiferent de ce te iubesc,
fără să mă întreb de ce te iubesc.
catren de Pablo Neruda din Poemul: Te iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate de Pablo Neruda despre iubire

Poemul VII
Aplecându-mă în după-amieze,
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.
Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mea
se întinde și arde, brațele ei arată ca brațele unui om
aproape de înec.
Am trimis semnale roșii dincolo de ochii tăi absenți,
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.
Reții numai întunericul, femeia mea distantă,
și din privirea ta, uneori, țărmul temerii iese la lumină.
Aplecându-mă în după-amieze, îmi arunc capcanele triste
în valurile care se agită în ochii tăi marini.
Păsările ciugulesc primele stele
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.
Noaptea galopează pe iapa sa întunecată,
aruncând o coamă albastră peste țărm.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre singurătate sau poezii despre semnale

Poemul XX
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i înstelată
și stelele tremură albastre în depărtare".
Vântul nopții se răsucește în văzduh și cântă.
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Am iubit-o, și, câteodată, și ea m-a iubit.
Într-una din aceste nopți am strâns-o în brațe.
Am sărutat-o la nesfârșit sub cerul imens.
M-a iubit, și, câteodată, și eu am iubit-o.
Cum aș fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o?
Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără ea?
Și rândurile cad în suflet ca roua pe izlaz.
Ce mai contează că iubirea mea n-o mai poate păstra?
Noaptea-i înstelată, și ea nu-i lângă mine.
Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare...
Cu pierderea ei nu mă pot împăca.
O caut cu privirea, dorind s-o aduc mai aproape.
Inima mea o caută, dar ea nu-i lângă mine.
N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cum am putut-o iubi...
Vocea-mi vrea să fie vântul, să-i gâdile auzul.
A altuia. Va fi a altuia. Ca înaintea săruturilor mele.
Vocea ei, trupul ei de lumină. Ochii ei fără hotare.
N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate încă o iubesc.
Iubirea e atât de scurtă, și-atât de lungă e uitarea.
Într-una din aceste nopți am strâns-o în brațe,
și sufletul nu mi-e împăcat cu pierderea ei.
Chiar de-i ultima zvâcnire pentru ea,
și acestea ultimele rânduri.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


-esc...
Iubesc... cum aș spune înfloresc,
Iubesc... cum se vede că trăiesc,
Iubesc... într-un sentiment ceresc,
Iubesc... e mai mult decât firesc,
Iubesc... e în stilul românesc,
Iubesc... câteodată chiar prostesc,
Iubesc... de grandoare eu mustesc,
Iubesc... mi-e elanul vitejesc,
Iubesc... chiar dacă mai văicăresc,
Iubesc... dar nici nu mă lăfăiesc,
Iubesc... într-un fel copilăresc,
Iubesc... timpul îl sărbătoresc,
Iubesc... cu natura mă-mpletesc,
Iubesc... de n ori îmi tot doresc,
Iubesc... cred că-ncep să plictisesc...
Și ce dacă... eu iubesc!...
C-am pe cine... ce... să esc!
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre natură, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie sau poezii despre România
Numai când iubesc
Numai când iubesc,
Primăverile sufletului meu, ca florile paradisului înfloresc.
Numai când iubesc,
Irișii ochilor mei, ca stelele nopților senine, vioi se trezesc.
Numai când iubesc,
Piramidele viselor mele, fapte reale construiesc.
Numai când iubesc,
Dărniciile altruiste mă însuflețesc.
Numai când iubesc,
Valorile sufletului meu se înmulțesc, se înmulțesc,
Fiindcă iubesc, ca mine, ca tine, ca voi, fiindcă iubesc.
poezie de Valeria Mahok (6 august 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre rai sau poezii despre primăvară
Te iubesc
Iubesc tăcerea vie ascunsă-n ochii tăi
Privirea lor târzie ce scapără văpăi
Iubesc al nopții murmur ascuns în gândul tău.
Un strop de bunătate într-un haotic rău
Iubesc a ta greșeală, urmată de iertare
Ca un copil urmez a dragostei chemare
Iubesc o-mbrățișare a clipelor de dor
Ce aripile-mi taie și nu mai pot să zbor.
Iubesc fără-nțeles o cruntă depărtare,
Ce spintecă iluzii și-aduce-ncet uitare
Iubesc sărutul tău, născut firav din ploi,
Aroma unor buze atât de dulci și moi.
Iubesc acele gânduri de care nu-mi vorbești
Și te întreb adesea: Tu, oare mă iubești?
De-ar fi să-mi dau vreodată răspunsuri ce mă dor
A lacrimilor urme mereu am să le-ador.
Din tot ce-nseamnă noi trecutu-l răscolesc
Și te întrebi în taină: Eu, oare te iubesc?
Iubesc fără măsură aceleași întrebări,
Ce nu-și găsesc răspuns în cele patru zări
Prin sufletul tău cald eu veșnic rătăcesc
Și astfel înțelegi cât de mult te iubesc...
poezie de Andreea Palasescu (30 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre tăcere