Un autograf - pe volumul "Scrisori fără adresă", violonistului Mircea Bârsan

Arta sfântă când ne-adună,
Pe noi toţi în jurul ei,
Unul scârţâie din strună,
Altul numai din condei!

epigramă de George Topîrceanu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violonistului Mircea Bîrsan

Arta sfântă când ne-adună
Pe noi toţi în jurul ei,
Unul scârţâie din strună,
Altul numai din condei!

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Eşti mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica celor oropsiţi
Şi pe pământ pedepsiţi
Tu ne faci viaţa uşoară
Atunci când ne rugăm.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer şi pe pământ
Zorii toţi ar fi apus
Fără de Iisus.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Toţi îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu eşti mărirea noastră
Maica tuturor.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta demisolului

Alergăm amândoi
unul în altul
nici unul în nici unul.
Din mine se aude pasul
numelui
din tine...
Tinele pasului!
Între palme ne creştem o catedrală
a atingerii.
Cerul trage în ţeapă
un fulger
abstract.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul unui pictor nu va fi desăvârşit dacă el îşi va lua ca sursă de inspiraţie tablourile altora; dacă el se va inspira din natură, roadele lui vor fi bune. Ne-o dovedeşte exemplul pictorilor care au lucrat după epoca romană, şi care tot timpul se imitau unul pe altul, astfel că secol după secol arta lor decădea tot mai mult. După ei a urmat Giotto, un florentin, care nu s-a mulţumit să imite lucrările dascălului său Cimabue. Născut în pustietăţile munţilor, unde trăiau numai capre şi sălbăticiuni, înzestrat de natură pentru arta picturii, a început să deseneze pe pietre toate animalele ce-i ieşeau în cale. În felul acesta, după o strădanie îndelungată, el i-a întrecut nu numai pe maeştrii secolului său, ci şi pe toţi maeştrii secolelor următoare. După moartea lui arta a decăzut din nou timp de mai bine de un secol, întrucât toţi imitau lucrările pictate de Giotto.

Leonardo da Vinci în Scrieri literare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu acelaşi dar şi altul

Rămân de strajă tinereţii mele,
tot mai puţină pe acest pământ,
în slove scrise mă inspir din stele,
sunt ziditor de pace prin cuvânt.

Am fost mereu acelaşi, dar şi altul,
un biet copac cu frunzele spre cer,
privind trăirea vieţii din înaltul
tăcerilor născute din mister.

Sunt şi acum copacul fără nume,
uitat de toţi la margine de crâng,
ascult atent din umbră ce se spune
când toţi copacii din pădure plâng.

Din plânsul lor, cu lacrimi repetate,
ecouri lungi vor trece peste timp,
vorbindu-vă despre păduri furate
chiar de erau vegheate din Olimp.

De-acum lăsaţi topoarele acasă,
odihna lor e sfântă pentru noi –
cei doi copaci din rariştea rămasă
pe-o margine cernită de zăvoi.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 23.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei cinci erau toţi îndrăgostiţii. Unul de altul, unul de altul...

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtcircuit

Peste distanţa dintre noi
Cad frunze grele de la ploi;
Un timp ce-i bun conducător
De flux din electroni de dor.

Mă simt atât de vinovat
De parcă-s electrocutat;
E totul ud în jurul meu,
Mă curentează Dumnezeu.

Renunţ la isihasm de-acum
Şi fug de-acas, desculţ pe drum;
Când văd un fir de orice fel,
Îmi pun piciorul gol pe el.

Cu drumul dintre noi s-a zis,
Trei paşi din iad în paradis,
Din ceruri pe pământ doar doi
Şi numai unul între noi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretele vieţii amoroase

În dragoste sunt numai două căi:
unul este iubit, altul iubeşte,
balsam ia unul, celălalt bătăi,
unul ia tot iar altul dăruieşte.

Acoperă-ţi obrazul când e pară,
ce ai în piept, nu spune mai departe!
De-i dai amantului cuţitul, el omoară
de ştie că-l iubeşti, îşi face parte...

poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul.

Veronica Micle în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului fără condei

Poetului fără condei
Există poezie şi-n afara ei,
Dincolo de plămada crescută din cuvânt.
Nu naşte-n tine vraja numai prin condei,
E poezie mută în cer şi pe pământ;
Oricine-o simte e-un estet –
Nu doar s-o scrii, devii poet.

poezie de Gheorghe Pârlea (21 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doisprezece (extras din Saga lui Gösta Berling)

Noi suntem grupul străvechi al celor doisprezece din poem,
cei care care traversează veacurile.
Eram doisprezece când am guvernat lumea din vârful Olimpului acoperit de nori
şi tot doisprezece când trăiam, ca păsări, în coroana verde a lui Ygdrasil.
Oriunde se îndrepta poezia, acolo o urmam şi noi.
N-am stat noi, doisprezece bărbaţi puternici, în jurul mesei rotunde a lui Arthur
şi n-au mers doisprezece paladini în marea armata a lui Carol al XII lea?
Unul dintre noi a fost Thor, altul Jupiter, aşa cum orice om ne cunoaşte şi azi.
Splendoarea divină se simte sub zdrenţe, coama leului sub blana de măgar.
Timpul nu ne-a tratat neprieteneşte, dar când noi suntem acolo,
o fierărie devine Muntele Olimp şi scutul cavalerului o Valhala.

poezie de Selma Lagerlöf, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruie-mi aripa

Dăruie-mi aripa
să oprim risipa
viselor căzute în noroi,

unul lângă altul
explorând înaltul
vom spăla păcatele din noi.

Numai împreună
vom lua arvună
stolurilor albe de dorinţe

şi vom creşte-n glastra
inimii, albastra,
crinii aşteptatei biruinţe.

Dăruie-mi aripa...
Răstigni-vom clipa
pe o arsă amforă de lut,

unul lângă altul
dăltuind bazaltul
nemuririi noastre în sărut.

Numai împreună
rătăciţi pe lună
vom căuta neizvorâte ape

şi vom creşte-n glastra
inimii, sihastra
floare a iubirii de aproape...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni suntem toţi, OM însă numai din când în când câte unul.

citat clasic din Arsenie Boca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strună de amăgire

Când joci la două capete
in iubire
eşti ca o strună prea strunită
şi un capăt va ceda
lovindu-te cu toată durerea
căpătului amăgit
şi nu o vei simţi imediat
ci când îi vei auzi cântecul
de arcuş răsărit
din struna înlemnită
din metalul rece al amăgirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui George Sava-redactor-şef al ziarului "Pagini Româneşti" din Montreal, pentru articolul: "Piticul" care a scos România din rahat

Prin vorbe dulci, dar şi prin fapte,
Piticii toţi s-au remarcat;
Dar numai unul din cei şapte
A scos şi ţara din rahat.

epigramă de Mike Farkas (3 martie 2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul ascultă de glasurile blânde şi domoale şi nu de sunetul trâmbiţelor destinului. Poate ar trebui să spun că nu ne-am schimbat deloc; am evoluat. Este efectul caracterelor multiple, prezente în fiecare din noi; suntem toţi alcătuiţi din mai multe caractere, iar uneori este predominant unul, alteori, altul.

William Dean Howells în Riscurile parvenirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musafiri la mine-acasă,
Fără să-i poftesc vreodată,
Am un şoarec, doi păinjeni
Şi, din când în când, o fată.

catren de George Topîrceanu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fereastra ta

La fereastra ta-mi zâmbiră
Toate florile din glastră,
Numai floarea cea mai dulce
A fugit de la fereastră.

epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul îşi întinde aripile

Se sprijină unul pe celălalt.
E ca şi cum n-ar exista altă lume.
Ei îşi şoptesc unul celuilalt secretele.
Cuvinte frumoase pentru dragostea eternă.
În visele lor, se văd unul pe altul.
Din nou şi din nou, ei fug de realitate.
Ei visează la un astfel de loc.
În cazul în care se au doar unul pe altul,
Vor construi propriul lor castel,
Sperând că vor trăi împreună pentru totdeauna.

poezie de Eugenia Calancea (27 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!