Nuvela şi romanul

Le-a denumit astfel ca gen
Un cheferist dintre cei maturi:
Nuvela e un loc în tren,
Romanul... un vagon cu paturi!

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanul e o simfonie; nuvela o sonată; schiţa un impromptu; doar poezia e un "tril al diavolului" tolerat de Dumnezeu.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să despoi romanul de toate elementele care nu sunt specifice romanului. Aşa cum, odinioară, fotografia a debarasat pictura de grija unei anume exactităţi, fonograful va curăţi ca mâine romanul de dialogurile relatate, din care, de prea multe ori, realiştii îşi fac o adevărată glorie. Evenimentele exterioare, accidentele, traumatismele aparţin cinematografului; se cuvine deci ca romanul să i le lase lui. Chiar şi descrierea personajelor nu mi se pare defel că ar aparţine exclusiv acestui gen. Da, într-adevăr, mi se pare că romanul pur ar trebui să se ocupe de descrierea personajelor.

Andre Gide în Falsificatorii de bani
Adăugat de milena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei domnişoare

Am comparat-o c-o icoană
Şi n-am greşit de loc, vezi bine,
Căci pe-amândouă, de-opotrivă,
Le poate săruta oricine.

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu o mai spusese nici unuia dintre copiii săi până atunci şi văzu că pe Al îl uimi să audă acest lucru. Dar acum uşile se trânteau peste tot de-a lungul trenului roşu şi siluetele nedesluşite ale părinţilor roiau pe lângă tren, pentru ultimele pupături şi îndrumări. Albus sări în vagon şi Ginny închise uşa după el. Elevii stăteau aplecaţi peste ferestrele cele mai apropiate de ei. Multe feţe din tren şi de pe peron păreau să fie întoarse spre Harry.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoarea unei biografii constă în noutatea şi exactitatea faptelor dezvăluite. Valoarea unui roman, în dezvăluirea posibilităţilor, până atunci ascunse, ale existenţei ca atare; altfel spus, romanul descoperă ceea ce se află ascuns în fiecare dintre noi. Un elogiu curent adus romanului este de a spune: mă regăsesc în personajul cărţii; am senzaţia că autorul a vorbit despre mine şi că mă cunoaşte; sau sub formă de reproş: mă simt atacat, dezgolit, umilit de acest roman. Nu trebuie niciodată să batjocorim acest gen de judecată, aparent naivă: ea e dovada că romanul a fost citit ca un roman.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un vagon restaurant

Un doctor tânăr şi miop,
Având vreo patru ţuici în cap,
În loc să ceară "escalop",
A comandat un Esculap.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui C. Râuleţ

Ca un şuvoi de ape sub dezgheţ,
Talentul creşte-n timp - imens diluviu -
Acest poet, departe de-a fi fluviu,
De patruzeci de ani e râuleţ.

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exista 3 feluri de bărbaţi care nu înţeleg femeile: cei tineri, cei maturi şi cei bătrâni.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţia internă se manifestă sub formă de auto-motivaţie sau motivaţie spirituală. Dezvoltăm acest gen de motivaţie pe măsură ce devenim mai maturi şi mai înţelepţi.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tren

- Ce faci, bade, stai pe gânduri?
- Pe ce să stau? Că n-am noroc!
Am stat, la coadă-n patru rânduri
Şi am biletul... fără loc.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haita de paturi

Haita de paturi urcă sprânceana zilei.
Stafiile şi-au pus răsaduri în vedenii.
În ochiul nemilos al milei
e sfârtecat un secol în decenii
şi sec secundele răsună
în tâmplă când zvâcneşte-o lună
şi anii scurşi din animale
legaţi de paturi bântuie-n spitale.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Că este sau nu catren,
Chiar şi la un milion,
Fără poantă-i ca un tren
Fără... ultimul vagon.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care nu a mers niciodată la şcoală poate fura un vagon de tren; dar dacă a absolvit o universitate, el poate fura întreg trenul.

citat celebru din Theodore Roosevelt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea povară

Îşi cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viaţa mea plecate
revin acum c-un tren necunoscut.

Apar pe rând în gara neştiută
cu loc plătit la ultimul vagon
şi mă privesc cuprinse de derută
văzând că le salut de pe peron.

Când trec pe lângă mine, supărate,
le strig pe nume, ca la început,
ele se-ntorc din drum înduioşate
văzându-mă cât sunt de abătut.

Şi mă cuprind în braţe resemnate,
ţinându-mă aproape, tremurând,
eu mă îmbăt sub şaluri dantelate,
primind îmbrăţişările la rând.

Când noaptea se aşterne peste gară,
c-un ultim tren, venit din infinit,
apari şi tu, iubita mea povară,
să mă priveşti, de-aproape, răstignit.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umilinţiunea e de gen universitar şi atacă şi omul de gen feminin şi omul de gen mascularizat bărbătesc.

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viţei maturi

Ceauşescu, vrând şeptel,
N-a tăiat niciun viţel.
De aceea, ţara are
Atâţia boi, la guvernare!

epigramă de Ion Butulescu
Adăugat de Virgil Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren spre nicăieri

De plictiseală sau din nepăsare,
Nu e o scuză sau un vechi refren,
Aflându-mă într-o gară oarecare,
Mi-am luat bilet pentru-acest unic tren.

În el, sute de mii de personaje,
Plecate-acum în nemilos surghiun,
Cu dor în suflet, pline de bagaje,
Se luptă pentru-n loc ceva mai bun.

Ce freamăt, cât venin, ce încordare,
Ce urlete, ce plâns şi ce tam-tam,
Ce vorbe grele şi ce-ncăierare
Că fiecare vrea să stea la geam.

Stau şi privesc acest grotesc spectacol
De parcă sunt în lojă la balcon
Şi de-aş putea, aş face un miracol
Şi-aş dispărea în zare din vagon.

Aş vrea să ne oprim în prima gară
Şi să o luăm apoi în sens opus
S-ajungem unde-am fost întâia oară,
Însă biletul este numai dus.

Speranţa mea acum e doar în soartă
Şi-o rog în gând să schimbe vreun macaz,
Căci acest tren spre nicăieri ne poartă
Şi m-am urcat în el şi mi-e necaz.

poezie de Octavian Cocoş (2 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea se aşterne peste gară

Îşi cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viaţa mea plecate
revin acum cu-un tren necunoscut.

Apar pe rând în gara neştiută
cu loc plătit la ultimul vagon
şi mă privesc cuprinse de derută
văzând că le salut de pe peron.

Când trec pe lângă mine, supărate,
le strig pe nume, ca la început,
ele se-ntorc din drum înduioşate
văzându-mă cât sunt de abătut.

Şi mă cuprind în braţe resemnate,
mă strâng tot mai aproape, temurând,
eu mă îmbăt sub şaluri dantelate,
primind îmbrăţişările la rând.

Când noaptea se aşterne peste gară,
cu-n ultim tren, venit din infinit,
apari şi tu, iubita mea povară,
să mă priveşti pe cruce răstignit.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui orator

În Parlament - eu nu vă mint -
E plin de nevinovăţie:
Vezi, el combate bunul simţ,
Fără să ştie.

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocului

Mărginit! Dă-n gropi! Zbanghiu!
Ce răbdare minunată!
Îl insult de când mă ştiu
Şi nu sare să mă... bată!

epigramă de Constantin Râuleţ din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!