Unuia, care se dezvinovăţeşte mereu

E-ntocmai ca pisica
Amicul meu Casimba:
Când vrea ca să se spele,
Îşi murdăreşte limba.

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguitate

Amicul meu, cu-amanta lui fidelă,
Se duce în concediu unde vrea.
Soţia nu îi e decât umbrelă
Şi o deschide când e vreme rea!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tact

Buldogul n-o să-l sfâşie
Pe sălbatecul domn Frantz:
Când e liber, îl mângâie
Şi îl bate când e-n lanţ!

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Marin Sadoveanu

Cunosc a sa melancolie
Şi plâng îngrozitoru-i chin:
El Sadoveanu-ar vrea să fie
Dar nu-i decât Ion Marin!

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La "Naţional": Rodia de aur, La "Ventura" Lupii de aramă.

Poetul M., o ştie-o lume,
Cu sârg îşi pune, permanent,
Pe două-afişe al său nume
Şi pe nici unu-al său talent.

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocului

Mărginit! Dă-n gropi! Zbanghiu!
Ce răbdare minunată!
Îl insult de când mă ştiu
Şi nu sare să mă... bată!

epigramă de Constantin Râuleţ din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui C. Râuleţ

Ca un şuvoi de ape sub dezgheţ,
Talentul creşte-n timp - imens diluviu -
Acest poet, departe de-a fi fluviu,
De patruzeci de ani e râuleţ.

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica de la ţară şi pisica de la oraş

Pisica de la ţară veni la a sa amică de oraş,
Ce se lăuda adesea cu un trai "trufaş",
Adică nişte rare bunătăţuri şi chiar pe săturat,
Pentru tot neamul pisicesc ea era de-nvidiat.

Pe când se-ndestulau la un regal festin,
Se ascunseră de al stăpânului ochi meschin,
Aşa o viaţă "fără griji" pisica de la ţară nu dorea,
Trăia în modestie, dar ea făcea ce vrea.

Morala: Pentru o viaţă mai bună, uneori, trebuie să faci un compromis.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se îndoieşte de faptul că Dumnezeu l-a creat pe om, afirmând invers, că omul îşi făurise Creatorul, va spune cu aceeaşi nonşalanţă că nu pisica îşi aleargă coada, ci coada-şi fugăreşte pisica.

Cornel Stelian Popa (noiembrie 2015)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum sorbeam Beaujolais-ul cu amicul meu francez, acesta m-a bănuit c-aş fi un... sorbonist?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici o contribuţie

De ce-i contrariat amicul
Că poartă vorba şefilor
Şi îşi arată ombilicul?
Nu e un fapt tot grăitor?

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prevedere exemplară

Amicul meu se dovedeşte,
Că este un creştin model:
De la Crăciun el se gândşte
La ouă roşii şi la miel.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instrumente organice

Eu îmi devoram degetele
unul câte unul
ea îşi înghiţea sânii
într-un pahar
cu lapte.
Morţii îşi trăgeau draperiile peste morminte.
Ne scoteam limba
o singură doză nocturnă
pe discul lunii
cântam împreună
la patefon.
Pisica exploda pentru ultima oară
sărutul nostru
din acordeon...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea artistului

Suntem de pământ - o mână,
Cum s-a spus de-atâtea ori.
Însă voi sunteţi ţărână,
Pe când noi: pământ de flori.

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Lasă-ţi sufletul să plângă
Când o vrea şi cât o vrea...
E nevoie să ajungă,
Să-şi mai spele o rană grea.

O lasă-mă,
Lasă-mă, Doamne, iar
Să văd lumea din jur,
Dă-mi acest dar!

De atâta greu...
Mi se topeşte sufletul meu,
Lacrima văzul meu îl albeşte,
Lacrimă, sufletul meu oboseşte,
Orbeşte...

Strigăte, proteste în mine, mă înec...
Şoapte, rostite-n surdină!..
Doresc peste tot să păşesc, să trec!
Şi... caut lumină, Lumina din mine!..

Dar unde e? Unde e acel zeu,
Să mă-nţeleagă,
Să mă asculte, să mă vadă
Al meu Dumnezeu?!

Ah, viaţă!
Da, viaţă!..
Sunt, poate,
Prea mulţi
Ca mine,
Ce îţi cer
O povaţă!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui artist

Din cercul lor te alungară,
Te-ai înălţat, de câmd te-ai dus.
Zăpada-n drum este murdară,
Dar cât de albă-i când e sus.

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea

Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...

Când mă ninge, când mă plouă
Şi-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...

Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.

Şi când rănile îmi sânger
Roşul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...

De tăcerea m-o răpune
Şi cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Mioriţa mă va plânge.

Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toţi o vor pricepe!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vrea să se spele pe obraz, prostul scuipă în soare.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul Ion Minulescu va pleca la Toledo

Nici să vezi nici să ne vadă -
La Toledo, ştiu ce vrei:
Te-ai gândit să-ţi iei o spadă,
De când nu mai ai condei!

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui orator

În Parlament - eu nu vă mint -
E plin de nevinovăţie:
Vezi, el combate bunul simţ,
Fără să ştie.

epigramă de Constantin Râuleţ din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!