Unui artist
Din cercul lor te alungară,
Te-ai înălțat, de câmd te-ai dus.
Zăpada-n drum este murdară,
Dar cât de albă-i când e sus.
epigramă de Constantin Râuleț din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre artă
Citate similare
Spre dincolo de viață
Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.
Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.
Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...
Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre durere
- poezii despre îngeri
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
Te-ai ascuns privirii mele
Te-ai ascuns privirii mele,
m-ai lăsat singur pe lume.
Am în suflet chinuri grele,
m-aș plânge dar n-am cui spune.
De-acuma sunt muribund.
Inima mi-ai sfâșiat.
La tine nu pot s-ajung,
că la cer te-ai înălțat.
Străine-s toate-n jurul meu.
Un chin e viața pe pământ.
Mă voi ruga la Dumnezeu
să te urmez cât mai curând.
Sus, în ceruri, împreună,
o veșnicie vom trăi.
Vom fi stele lângă lună
și nopțile vom străluci.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre Dumnezeu
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre poezie, poezii despre verde, poezii despre tristețe, poezii despre ploaie, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balerina
Când în vârful piciorului te-ai înălțat,
un Înger albastru cu fire de-argint te-a-ncătușat,
de cazna Pământului te-a îndepărtat,
spre infinit pașii sufletului ți-a purtat.
În urmă, dezamăgiri și regrete ai lăsat,
în lumină siderală te-ai îmbrăcat.
Balerină a trăirilor omenești te numești,
dar știe careva cine cu adevărat ești?
Ești strigătul înecat al mamelor ieșite din povești,
coborâte-n iadul suferințelor nefirești,
neputincioase, să aducă-napoi vlăstarele crenguțelor lumești.
Ești steaua Universului și-n tine adăpostești
Iubirea, Iertarea, Perpetuarea vieții pământești.
Forță, smerenie, tandrețe și culoare ești,
cântul de leagăn, Simfonia Lumii pe plaiuri pitorești.
Ești lacrima amară căzută-n oceane de dor
și cea picurată peste noi din ochi de Condor.
Când în vârful piciorului te-ai înălțat,
cu fir de iubire, Cerul, de Pământ ai legat.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre balet sau poezii despre smerenie
Te-ai întors
Te-ai întors împlinită,
Strălucind ca o floare
Ce se vrea risipită
Pe a vieții cărare.
Ai lansat ipoteze,
Înflorind în cuvinte
Care pot să probeze
Cât ai fost de cuminte.
Te-ai întors radioasă
Ca o noapte de joi,
Ireal de frumoasă
Și sedusă de ploi.
Ai turnat în pahare
Praf de stele și dor,
Renăscând din uitare
Simfonii de amor.
Te-ai întors, a rămâne
Undeva... în poeme,
Creștinești sau păgâne,
Inegale extreme.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre seducție, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre dor
Decizii
Stăpân pe tine în decizii,
Împăunat, cu fruntea sus,
În sanctuarele oglinzii
Ca un ecou te-ai dus, te-ai dus...
Eu, semn zodiacal terestru,
Legată de real, alerg
Printre create anotimpuri,
O clipă doar să te-nțeleg.
Lumină, sensibilitate.
Argintul anilor purtându-mi,
Am mers tăcută mai departe,
Cu existența ta în gânduri.
Tu element al stăpânirii,
Deodată singur te-ai trezit,
Deși în jur atâtea ființe
Te eclipsau necontenit.
Erai doar tu în emisfera
Acelui trist sfârșit de veac...
Ai lacrimi să îți plângi tăcerea
Când adieri de liliac
Din emisfera mea solară
Parfumul ca un cânt și-nalță?!
Tu m-ai iubit decât o clipă,
Dar eu... eu te-am iubit o viață!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit sau poezii despre promisiuni
Smeul
O, cum te-ai înălțat în slavă
Tu, smeule cu zumzet leneș,
Și cum te legeni pe-a ta navă
Și tai văzduhul ca un iureș!
Ce mândru ești, cât de puternic...
Cu cât dispreț privești pământul!
Dar ce tot cânți tu smeu vremelnic?
Ah, da, ți-am înțeles cuvântul...
Cum te-ai gândit, tu ce ai spus,
Nebun orbit de vanitate,
Că toți cei ce plutesc,, pe sus''
Sunt domni, stăpâni pe toți și toate?
Și tu nu vezi că tot mai greu
Cădea-va cel ce se înalță
Cu cât se va-nălța mereu?
De te-ai suit acolo-nvață!...
Privește-i cum se prăbușesc
Pe rând: azi unul, mâine altul,
Și scump mândria și-o plătesc,
E șubred smeule-nălțatul!
Iar tu, nebunule-ai uitat
În gândul tău cel pătimaș,
Că de-astă lume ești legat
Prin voia unui copilaș...
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mândrie
- poezii despre viitor
- poezii despre prezent
- poezii despre plată
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
- poezii despre lene
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
Te-ai înălțat...
te-ai înălțat mult prea devreme
lăsând aici pe cei ce ți-au fost dragi
nu vor avea de ce să te blesteme
cu ei de astăzi pâinea n-o să mai împarți
și bani vor fi de-acum mai mulți
să-și ia câte ceva în casă
vor fi și mai sătui și mai spălați
căci au scăpat de-o gură-n plus la masă
doar nopțile când vor veni
și zâmbetul pe chip o să le-așeze
în visul lor vei coborî să îi mângâi
iar ei de dor să te îmbrățișeze
blestemată soartă fără de noroc
ce zborul ai înfrânt cu perfidie
din viață ai făcut un straniu joc
din lacrimi scurse neînțeleasă bucurie
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre pâine sau poezii despre noroc
Poetul Ion Minulescu va pleca la Toledo
Nici să vezi nici să ne vadă -
La Toledo, știu ce vrei:
Te-ai gândit să-ți iei o spadă,
De când nu mai ai condei!
epigramă de Constantin Râuleț din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre poezie sau epigrame despre Ion
Abia te-ai dus
S-a înnorat și cerul și pământul...
Și cerul și pământul au apus...
Sunt sângerii și sufletul și gândul
De când te-ai dus, oh, da, de când te-ai dus...
Plouă pământul lacrimă amară
Mustind tăcut din cerul amărui...
Plouă și-n mine și căsuța-ți plânge...
Și câinele ce azi e-al nimănui.
La poartă, mamă, scârțâie fântâna...
E șanțul ruginit și obosit,
Iar casa ta cu lacăte e-nchisă,
Dar ele, scumpă mamă, n-au murit.
Abia te-ai dus... și vezi?! Mi-e dor de tine...
În vânt se simte mângâierea ta.
Mi-aplec genunchiul și te chem, măicuță,
Dar piatra de mormânt e-atât de grea!
În ochii mei se oglindește doliul
Și-atâtea amintiri, măicuță bună,
Dar glasul astăzi, nimeni nu-l ascultă,
Tu nu mai poți să mă mai strângi de mână.
Singurătatea te-a ascuns acolo
Unde în timpuri ne vom regăsi,
Trepte transcendentale urci, măicuță,
Iar eu te plâng în fiecare zi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre singurătate, poezii despre roșu sau poezii despre ochi
S-a înălțat Iisus
Se-aude-n dimineață un cântec din Eden,
Pe frunte, cerul poartă un crin înrourat,
Un cor divin rostește ferice un refren
Vestind în univers,"Hristos s-a înălțat!"
Spre muntele cel sfânt s-a ridicat Iisus,
Privit de-apostoli, ce-l petreceau cu dor,
I-a binecuvantat, apoi pe-un nor s-a dus,
Vorbindu-le din ceruri cu glas nepieritor.
O, Doamne, Izvor al vieții cu apă cristalină
Te-ai înălțat la Tatăl și îmi arăți o cale,
Tu lupți cu răul, ce mă îmbracă-n vină
Și-alungi himera nopții care aduce jale.
Ai coborat Mărite spre iadul blestemat
Să-mi ștergi fărădelegea din sufletul rănit,
Cu milă și iubire din chin m-ai ridicat,
Să fiu la Tine-n brate, de patimi mântuit.
De-a dreapta Tatălui te-ai așezat Iisuse,
Dar soartă omenirii din mână n-ai lăsat,
Încerc să-ți spun acum cuvintele nespuse,
Apoi, să strig spre cer, "Hristos s-a înălțat!"
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rai
Tu Te-ai dus
Tu Te-ai dus să mori
Isuse al meu
Împletind din flori
Noul curcubeu.
Veacurilor semn
Pentru mine-ai stat
Răstignit pe lemn
Ne-ai răscumpărat.
Tu Te-ai dus și-ai plâns
Lângă Tatăl sus
Dintre morți ne-ai strâns,
Ne-ai iertat, Isus.
Vino, Doamne, iar
Pace să ne dai
Timpul Tău de har
Drumul către rai.
Te-am lăsat să mori
Isuse al meu
Lacrimă de nori
Plâns de Dumnezeu.
Singur ai murit
Fără de păcat
Singur ne-ai iubit
Și ne-ai înviat.
Cine, Domnul meu
Pentru noi s-a dus
Lângă Dumnezeu
Mijlocind, Isus.
Unul singur doar
Cel dintâi Cuvânt
Piatră de hotar
Tu, Isuse sfânt...
poezie de Adriana Cristea (17 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre nori
Abia te-ai dus
S-a înnorat și cerul și pământul...
Și cerul și pământul e-n apus...
Sunt sângerii și sufletul și gândul
De când te-ai dus, oh, da, de cândt te-ai dus...
Plouă pământul lacrimă amară
Mustind tăcut din cerul amărui...
Plouă și-n mine și căsuța-ți plânge...
Și câinele ce azi e-al nimănui.
La poartă, mamă, scârțâie fântâna...
E șanțul ruginit și obosit,
Iar casa ta cu lacăte e-nchisă,
Dar ele, scumpă mamă, n-au murit.
Abia te-ai dus... și vezi?! Mi-e dor de tine...
În vânt se simte mângâierea ta.
Mi-aplec genunchiul și te chem, măicuță,
Dar piatra de mormânt e-atât de grea!
În ochii mei se oglindește doliul
Și-atâtea amintiri măicuță bună,
Dar glasul astăzi, nimeni nu-l ascultă,
Tu nu mai poți să mă mai strângi de mână.
Singurătatea te-a ascuns acolo
Unde în timpuri ne vom regăsi,
Trepte transcendentale urci măicuță,
Iar eu te plâng în fiecare zi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă soacră, poamă acră, de te-ai coace cât te-ai coace, dulce tot nu te-ai mai face.
proverbe românești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre soacre sau proverbe despre mamă
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Ești mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica celor oropsiți
Și pe pământ pedepsiți
Tu ne faci viața ușoară
Atunci când ne rugăm.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer și pe pământ
Zorii toți ar fi apus
Fără de Iisus.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Toți îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu ești mărirea noastră
Maica tuturor.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre naștere sau poezii despre Soare
Pescăruș cu aripi frânte
Pescăruș cu aripi frânte
Știu durerea să-ți asculte, oamenii?
Te doare clipa? Ți s-a vindecat aripa?
Te-ai retras în munți de stele,
Pescăruș al lumii mele?
Pescăruș cu aripi întinse spre plus infinit,
Ai luat din solitudinea lumii,
Ai sărutat natura pe frunte
Și ai fugit...
Te-ai convertit libertății, eternului,
Ca un vultur pleșuv
Penetrând cerul
În sindromul șurub.
Peste trupul tău dur, ca stâncile goale
Rezistând prin vânturi și ploaie,
Au planat răpitori,
De o sută, de o mie de ori.
Tu i-ai ignorat și te-ai înălțat.
N-a contat durerea prin care treceai,
Conta doar că zburai.
Lumina diseci
Și zbori mai departe.
Înălțimea te sfârtecă și te arde
Când auzi voci disperate.
Când simți lacrimi și ploi
Te zvârcolești și te-ntorci printre noi.
Curajul de a înfrunta înălțimi
A făcut să-ți încolțească in cer, rădăcini de lumini.
Ți-am strâns lacrimile în pumni
Și le-am aruncat într-un clopot...
Ai devenit al ploilor ropot
Și peste mare te-ai ridicat,
Din propria-ți cenușă,
Ai crescut, lumii te-ai dat
Și iarăși te-ai înălțat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre aripi, poezii despre vulturi, poezii despre voce sau poezii despre sărut
Clarificare
Te văd acolo cocoțat
De unde ne vorbești urât,
Ești sus, nu că te-ai înălțat,
Ci pentru că n-ai coborât!
epigramă de Ion Bratu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vorbire
Poem despre-un înger
(în memoria poetului Grigore Vieru, născut la 14 februarie 1935)
Te-ai dus mult prea devreme printre îngeri,
Pământul drag fiindu-ți iar aproape,
Cu dorul cel durut în glas, cu frângeri
De lacrimi grele înnodate-n pleoape.
Auzi acolo vocea mamei calmă,
Asculți iar doina dulce și izvorul,
Șoptind îl ții-n căușul cald, în palmă,
Ca să stropești ograda și ogorul.
Te-ai dus să-l rogi, poete, înc-o dată,
Pe Eminescu nemuririi noastre,
Cu inima ta mare-n mâini purtată,
Ca să ne judece el dintre astre.
Te-ai dus purtând în suflet trei culori
Și-o singură ființă românească,
Te-ai dus la Prut să faci alt pod de flori
Pe care Domnul să-l înveșnicească.
Te-ai dus să îți visezi tu iarăși neamul
Că-ncape într-o singură icoană,
Cu crucea-n mână să te-nchini la hramul
Bisericii din anii de prigoană.
Te-ai dus să-ți strigi în cer durerea-ntreagă
Și grea de pe pământ înstrăinat,
Iar rănile din viața lui pribeagă
S-arăți că încă nu s-au vindecat.
Te-ai dus plângând pe cei duși în Siberii,
La tâmple cu pistol mânați din curți
De stele roșii, nerăbdând vederii
Pe cei ce tot uitat-au, pe mankurți.
Te-ai dus ca să nu-i vezi deloc la față
Pe cei ce și-au uitat azi alfabetul.
Te-ai dus să lupți și-acolo,-n altă viață,
Alături cu alți frați veniți cu-ncetul.
Te-ai dus visând al pâinii abur moale
Din Basarabia iubită, dragă,
La Prut cum șterge granița din cale,
Ca să vedem o Românie-ntreagă.
poezie de Cătălina Orșivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă uit după tine în toamna vieții
Acum îmi dau seama că ai plecat,
ca un copac ce e tăiat din viața lui
și plâng că tu înapoi nu poți să mai vii,
la locul nostru de amintiri,
sau să vii la mine să-mi dăruiești un strop de soare,
cu o crizantemă în mână aducând un iz de toamnă,
să-mi umple inima de romanțe romantice,
cu care m-am obișnuit să trăiesc,
dar nu mai pot, te-ai dus acolo sus,
la judecata Domnului Isus,
ș-acum privesc la apus să văd unde te-ai dus.
Pășesc singură-n toamna vieții,
p-alei înmiresmate cu parfumul tău
și vreau să fii din nou lângă mine...
poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre crizanteme, poezii despre copaci sau poezii despre cadouri