Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Clemență creștinească

Ferice de acel stejar
Ce pică mândru pe la noi
Și-ajunge-n viața de apoi,
Ales cu har de Ăl divin,
Până în gât sătul de vin
În cercuri, doage de butoi,

Și cât de binecuvântat
E dudu' fără vină, care,
Sub lame de securi, topoare,
Balerci renaște, fasonat,
Ca el, rachiului curat
Să-i dea arome și culoare...

Dar eu aș vrea, de când mă știu,
Un tei să fiu, că de-oi cădea
Răpus tot de-un topor sadea,
S-ajung apoi... că-i cu rachiu
Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu...
Vr'unui butoi baban, canea;

De-aceea, cât de blestemat
A fost și e de-atât popor,
Ca bun creștin, consumator
Cinstit, declar că am iertat
Orice copac ce-a acceptat
Să fie... coadă de topor.

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Fabula cozilor de topor

În codru, la un ceas de seară,
Când totul e mai liniștit,
O coadă de topor coboară
Și-n urmă-i altele-au sosit.
Țineau un fel de adunare,
Cam în secret, mai pe șoptit,
Luă cuvântu-o coadă mare
Și iată, astfel le-a grăit:
- Suratelor, vă știu pe toate,
Cam ce-ați făcut, ce-ați învârtit,
Urmașii voștri pot -nnoate
În câte ați agonisit.
E timpul ne așezăm
În codru-acesta până-n zare
Și pe alese luăm
O scorbură de fiecare.
Vedeți apa curge lină,
Vă faceți curte cât mai mare,
-ncapă-n ea și o piscină,
Dar și jipanul cel mai tare!!!
- E o problemă, soră dragă,
Sunt mulți copaci, dau umbră rece,
Eu o să-i tai, nu stau de șagă,
De coada mea nimic nu trece!
Te rog, morală nu-mi faci,
-mi zici să-i iau cu binișor,
Că toate-avem părinți copaci,
Dar... sunt o coadă de topor!

Morala 1
Cozi de topor au fost, cozi de topor sunt încă,
Doboară și-un copac, doboară și o stâncă.

Morala 2
Când ești o coadă de topor
Meriți... disprețul tuturor!

fabulă de din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ion Florin Vasilescu

Adio, dar rămân cu tine...

Spășit, de-un an jurat-am la consoartă:
"Nu mai ating paharu-n viața mea"...
Așa, beau vin din sticlă, căni cu toartă
Sau din butoi, direct de la canea!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Scrisoare de la un fost păcătos

Cu gândul și cu visul,
Cu ochiul ce-am privit,
Cu fapta sau cu zisul
Cât am tot clevetit,

Păcate neștiute,
De care nu ne-am prins,
Ori cele concepute
Cu voia, dinadins,

O viață-i necesară
Cumva o trăim,
Un ghem baban de sfoară,
S-avem timp plătim,

Căci totul se plătește
Și-al nostru bun Părinte,
Nici bani cash nu primește,
Nici plata înainte,

Ci vom plăti treptat
Cu chin, dureri, nevoi,
Cu vârf și îndesat
În viața de apoi,

De-aceea eu, creștin,
Fi'nd vorba de plătit
Păcatele cu chin,
Răsuflu mulțumit,

Și-I cer doar sănătate,
Atât, -s aranjat...
Mai am căteva rate
Și voi fi achitat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
N. Petrescu-Redi

Diogene

N-a avut un trai de soi
Ci mai mult i-a fost un chin
Viața în acel butoi...
Fără vin.

epigramă de din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Chintesența neamului

Fac parte dintr-un popor
Din stejar și din topor.
De la Decebal încoace
Se tot face și desface,
Și de ce s-a apucat
Nu-i sau e neterminat.
La masă vin a băut,
N-a mâncat cât a tăcut,
Si-a vândut printr-un sărut
La poartă ce n-a putut
De la masă pân" la poartă:
Două puncte de pe hartă,
Ce-i lipsesc necontenit
Coloanei fără sfârșit
Pe care s-a răstignit
Neamul meu ne isprăvit.

poezie de din Aproape alb (6 februarie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat și ei pe el...
Și cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...

Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgășani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
-mi pierd cu mințile
Și datina,
nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Și ca să fiu pe placul lor,
le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezește
Și se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...

La fel și eu, ca orice bun creștin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot așa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Și-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

El, cel măreț și grandios

Eu vreau pe Domnul -L slăvesc
Căci mi-a făcut atâta bine,
Prin fapte vreau -I mulțumesc
El este bun, milos, cu mine.

În viață L-am mâhnit mereu
Căci nu am fost un om smerit
Însă Isus, El, Domnul meu
M-a tot iertat, când am greșit,

M-a tot iertat, când rușinat
Am plâns și atâtea I-am promis
El răbdător m-a ascultat
Și m-a primit, nimic n-a zis.

Dar El, tăcând, am înțeles
Cât e de bun și generos
Căci vieții mele a dat sens
El, cel măreț și grandios!

Pe nimenea, eu, nu mai știu
Să fie atâta de milos
În slujba Lui eu vreau să fiu.
Să fiu alături de Hristos!

Pe urmele Lui pășesc
Fidel -I fiu pe veșnicie
Cu El s-ajung și să sfârșesc
văd a Lui Împărăție.

Amin

poezie de din Voi merge pe urmele Tale (20 decembrie 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Halloween

An de an, de Halloween,
Chiar în fața casei pun
Un dovleac baban și plin,
Ce-l pictez, cât sunt de bun,

Într-un drac hidos, vădit,
Ca atunci când seara vin
Puradei cu "trick or treat",
se sperie puțin,

Și ca-n orice an, mereu,
Chiar și ăi mai măricei,
Cum zăresc dovleacul meu,
Zău ... fac pipi pe ei!

Numai că pe strada mea
Stă și John, din Roșiori,
Care, cu Lenuța sa,
Are patru drăcușori...

Ăștia, când apar mascați,
(Sânge de român curat!)
Nici un pic nu-s speriați
De dovleacul meu pictat,

Și din contră,-a doua zi,
Când uit pe geam, constat,
Cât de mare el ar fi,
Că dovleacu-i speriat!

poezie satirică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Gabriela Gențiana Groza

Pe Someș gânduri când se duc...

vrea ca zorile -mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-nnconjurată
Simt inima învăpăiată?
Când clipele, grăbit, se duc
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă într-adins?

Pe Someș gânduri când se duc...

E ca și cum nu m-am născut,
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
Și poate nu știi chiar tu.
vrea ca mugurii -mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge...

Pe apă gânduri când se duc...

Și dacă vin dureri apoi
Iar vântul șuieră prin ploi,
De unde-n coapse-mi vin puteri
Ca-n uimitoare primăveri?

.............................

Dar poate că-i mai potrivit
nu știu nici chiar la zenit
Ce sfinte taine-au fost și-or fi,
Cât nucul mândru va-nflori
Și undele m-or amăgi.

poezie de (1 aprilie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Fotografii

Ferește-te Tu, Fiintă, cât ești încă vie
nu ajungi doar o fotografie
Viața asta nu e chiar pe roze
Vechiul scrin s-a umplut de poze

Ai mei, ai tăi, ai noștri
Sunt doar pe o hârtie mai velină
Sub lampa slabă de lumină
Privesc la noi cu ochi albaștri

Ei sunt acolo, mamă, soră sau soție
Înca cu acel zâmbet ce le-a rămas pe buze
Și de-ar cădea în jur numai obuze
Ei tot n-ar fi decât... fotografie

Locul strâmt e-acuma tot mai mult
Vino, mamă, tată,
Căci am acum o casă
Tu încă-i strigi să vină de la coasă
S-o dea încolo de lopată

Aveați mâinile-ngroșate de topor
Și de cărat o viață în spinare
ne dați nouă de mâncare
Noi n-am știut oasele vă dor

Ați plâns câteodată, pe furiș
În timp ce noi râdeam întruna
Crezând că e ușor pui acoperiș
Sub cerul ce-l atingi cu mâna

Am vrea acum vă plătim puțin
dăm înapoi din tot ce voi ați dat
Împrumutul unui trai meschin
Și poate roua plânsului uscat

Dar astazi nu mai e sa fie
Noi ne-am trezit- dar prea tirziu
Caci azi voi nu sinteti decit fotografie
Iar locul e prea mult... si e pustiu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Să bem

pentru scroafa scăpată cumva
din prăbușirea cotețului peste ea
pentru ignoranța obeză și mitică
dusă la rang de actualistă politică
bem picurând un strop pe podele
răposatelor virtuți ce-au avut înșele
generații botezate fastuos... de sacrificiu
din care-a rămas doar un singur indiciu
semnul plus, zis și cruce
bem dară, până s-apuce
groparul spună taina ce-o știe
din noi care urmă o rămâie
bem ținându-ne strașnic de curba torții
murind nu vom ciobi coasa Morții
cana aceasta cu vin e unica mărturie
că tot ce a fost din nou o să fie
agurida se zbenguie-n raze zglobii
curând va fi must apoi vin și nu știi
cărei guri este de data aceasta menit
bem acum segmentul nostru de infinit
ce naiba ai putea din viață -nveți
când mai mereu până și zeii umblă tot beți
iubirea-i o himeră a poeților la beție
haina ei e-o măsură lor, nu mie sau ție
eu măsor timpul în cănile date cu sârg peste gât
lehamitea învingătorului sau scăparea lașului tot atât
ne bem mințile care ne mint
și sentimente care nu-mi cer musai să mă prezint
treaz la judecata de-apoi
unde toți vom fi în același butoi
și-o fim iertați fiindcă-ntr-adins
ne-am băut de fapt propriul plâns

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Binecuvântare divină

Când vedem ce-i azi prin lume, gloanțe, bombe și omor,
Cui, papucii mei, de glume îi mai arde, sau umor?!
Ca și-acum, îmi amintesc ce mult sânge a vărsat
Neamul nostru românesc, când cu turcii a luptat,

Iar, de n-aveam un Ștefan, sau un Mircea, un Mihai,
Purtam toți și azi turban, pe al nostru mândru plai...
Mai aveam noi datini, oare, ca români adevărați,
Cu năravuri milenare, buni creștini și botezați?!

Căci, -ntreb, dacă eram cuceriți de-atunci de ei,
De sarmale mai știam, mămăligă sau mujdei?!
Mai știam de șpriț, rachiu, cârciumă, sau bar, vreodat'?
Mai vedeam noi vr'un chefliu tăvălit spre casă beat?!

Nici nu ne dădea prin minți -njurăm ca pe ogor,
De Cristos, de cruci, de sfinți, aveam noi așa folclor?!
Sau, ceva cu mult mai trist, auzeam noi de-un bărbat
C-ar fi fost el, familist, la vreo fufă noaptea-n sat?...

Nu tu țeapă, nu tu șmen, nu puteam ciordi un ac,
Nici pe blat mergi pe tren, vai de-al nostru cozonac!
Iară hoții, evident, votau liber, nu forțați,
Doar cu-o mână-n parlament, de cealaltă fi'nd scurtați,

Și apoi, cu-a mea belea, Doamneee, ce amar și chin!
Mă gândesc, român sadea, nu fi fost eu creștin...
Iarnă, vară, noapte, zi, ce terorizat eram!...
Aveam io șapte soții, dar și șapte soacre-aveam!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Alergie românească

Stau câteodat' și mă gândesc,
Făcându-mi cruci, lipsit de grai,
S-ajung eu teafăr, s-o mierlesc
Cu doctori, popi și polițai!

Acum... nu sufăr de nimic,
bat în lemn, oțel-beton!...
Pe un vecin și-un bun amic,
O boală am, să fiu în ton,

Pilule, nu servesc, parol!
N-am trebă cu... rinichi, ficat,
Ori cu al meu colesterol,
Mereu obraznic, ridicat,

Dar asta, de anul trecut,
Că pân-atunci, dintr-un nimic,
De groază și de necrezut,
Ce crize-aveam... nu vă mai zic;

De câte ori lumea-mi era
Mai dragă, nene, dintr-o dat'
Pământul se rostogolea,
Picând, cât sunt de lung eu, lat!

Imaginea îmi dispărea,
Vorbeam aiurea și confuz,
Și-odat' cu conștiința mea,
Pierdeam și-al rațiunii uz,

Dădeam din mâini, spărgeam pereți,
Cu capul, bineînțeles,
Băgând și soacra-n sperieți,
"Ce dracu', fii-sa și-a ales!"

Îi înjuram pe toți din jur,
Pe Băse, Ponta și-alți mișei,
Săream prin curte-n sus de șnur,
Murind văd antena trei!...

Și-am fost la doctori renumiți,
Ce-analizând, au constatat
C-ai mei părinți n-au fost zmintiți,
La doage când m-au numărat,

Veni și Smurdul de trei ori,
Și-n loc, măcar -mi dea un hap,
Mă consolau plini de fiori,
Că numai popa-mi dă de cap,

Și fui la el, sub patrafir,
Ca dup'un ceas de descântat,
Ținând și post, mai abitir
Acele crize m-au luat,

Descoperind tot eu, cu har,
C-aveam... nimic paranormal...
O simplă alergie doar,
De la lichide,-n special,

Ce m-apuca, și cu dureri,
(De la poliție o știu)
Când beam mai mult de zece beri,
Sau două sticle de rachiu!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căciula și paharul

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,

Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două și mai multe
Și pân-la pământ plec,
Când văd un butoi întreg!

Ș-apoi cum nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci și te închini,
Până ieși din beci pe mâini...

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și-l închin.
Nu-l închin c-așa se cere,
Ci nu-l iau n-am putere,
Căci -ndeamnă toți așa:
- Ori îl iei, ori nu-l lăsa!

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula și mă-nchin,
Iar Moldova-i țară mare:
Tot butoaie și pahare!

Deci cât umblu până seară
Țin căciula subsuoară.
Și cât umblu îmi dau seama
Că Moldova-i toat-o cramă.
Ține-i, Doamne, veșnic harul!
Jos căciula, sus paharul.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Iepurasul curajos" de Petru Cărare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 7.60 lei.

Doina codrului

copacii amuțesc sub scrâșnet de topor
munții-s despăduriți cât vezi cu ochii
glia sărăcește sărmana n-are spor
trecută prin blestemul babei Dochii.

nemulțumirea crește în popor
iarna își etalează geroasele rochii
copacii amuțesc sub scrâșnet de topor
munții-s despăduriți cât vezi cu ochii.

strigăt de valuri răsună pe vapor
timpul înebunit dansează pe muchii
scoate aburi de sminteală prin por
și pune pe jar inima rărunchii.

copacii amuțesc sub scrâșnet de topor
munții-s despăduriți cât vezi cu ochii.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorința unui alcolic

Când va fi părăsesc această lume,
Îl rog de-acuma, în genunchi, pe cel Divin
îmi ofere doar o șansă și anume
Să mă inec într-un butoi cu vin.

epigramă de din Rebus Bis (2004)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui șprițangiu sadea

"Adevăru-i doar în vin!"
Spune-un vechi proverb latin.
El a demonstrat, pe viu,
C-adevăru-i și-n... rachiu!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipe care nu se mai repetă

Ai crede trăim de două ori
Când din țărână noi venim
Și în țărână suntem călători

Ca mai apoi din altă destinație
vrem ca într-o meditație
O clipă doar mai trăim, o viață

Ajuns acolo sus ai remușcări
Că timpul l-ai trișat de-atâtea ori
Gândind ca niciodată n-ai mori

Aș da orice pot îndrept
Greșeli fără de vină și clipe de tandrețe
Să fiu iertat, pot iert

vrea să mă întorc în anii de liceu
A ta mare iubire aș vrea să fiu doar eu
Știu, nu e ușor, dar sper, nici nu e greu

Sunt clipe care nu se mai repetă
Chiar de-aș trăi o viață desuetă
Aș da orice, m-aș și reîncarna

Nu știu, poate nu am dreptate
Sunt clipe ce nu pot fi decriptate
Au fost de mult, acuma, sunt deja uitate

Asta e viața, curge pe-un culoar,
De vrei stai ca un perete
Dezamăgit vei fi știi sunt doar
Clipe care nu se mai repetă

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui V.I.P. autohton

Te-aprob când spui, cu glas sprințar,
Că din stejar, stejari răsar
Iar tu ești din esența lor...
E drept: o coadă de topor!

epigramă de din ziarul "Viața Buzăului" (11 mai 2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de măreț e Dumnezeu!

Cât de măreț e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
-nalț pe munții de bazalt
și-mi zboară gândul printre stele,
tot mai înalt.

Ce împărat își duce-oștirea
spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea
mai mult decât nemărginirea
e Tatăl meu!

Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
când glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri
și tremura...

La Tronul Alb se strâng sfielnic
voievozi de foc din Empireu.
Și heruvimii vin cucernic,
slăvind Eternul Vistiernic.
Și-acest Stăpân Atotputernic
e Tatăl meu!

Și cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
tot au o vreme când se-aștern,
dar cine în Isus rămâne
e-un fiu etern!

Și-n fața slavei sclipitoare,
în ceasul lumii cel mai greu,
când cei ce-au dat pe sfinți la fiare
vedea-vor Forța Creatoare
eu voi șopti cu adorare:
E Tatăl meu...

poezie celebră de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook