Lamentaţia unei văduve la cimitir

Funeralii scumpe foc,
Bani pe loc, pe flori, pe dric...
Doar cu groapa-avu noroc:
I-a săpat-o un amic!

epigramă de Vasile Tacu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă împlinită

Când doctorul i-a spus, ca bun amic:
"În două săptămâni te pun pe roate!"
Nu l-a crezut, dar azi, lungit pe dric,
De ar putea vorbi, i-ar da dreptate.

epigramă de Lucian Mănăilescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (1 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Vasile Tacu

Un paradox, ţintind departe,
Ne-obişnuieşte cu ideea
Că ce-i perfect, e mort. De-aceea
Ce scrie Tacu, n-are moarte.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Vasile Tacu

Repet mereu ca pe-un refren,
Că petrolistul ploieştean
Nu excelează prin catren
El excelează prin catran.

epigramă de Dimitrie Jega din Studii şi eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor în gospodărie

Un amic îmi spune:
"Ai avut noroc,
Ţie soacra-ţi pune
Zilnic gaz pe foc".

epigramă de Laurian Ionică din PILULE ILAuRIANTE
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repetiţie generală a ultimului drum

Cum vise şi speranţe se nasc doar în zadar
Azi moartea o salut iar vieţii îi pun belciug,
Visez un ultim show să-i las lumii în dar,
În dric blindat de sticlă şi fără de coşciug.

Îmi iau coroane singur, din alea naturale,
Tocmesc şi gospodine experte în colivă,
Invit vreo opt amante să-mi fie bocitoare
Iar la priveghi să-mi cânte neapărat o divă.

Şi ne distrăm, şi bem, jucăm desculţi în foc,
În pauze concepem copii şi epitafuri
Iar la crăpat de ziuă o luăm uşor din loc
Spre cimitir, solemn, soboruri şi tarafuri.

Iar eu... ce stare de plăcere, ce-mplinire
Pilit şi tolănit ca Ramses pe patul auriu,
Înconjurat de flori, condus spre nemurire,
În dricul cel de sticlă, defunct şi totuşi viu.

Râzând, trimit gloatei bezele sprijinit în cot
Şi cânt cu lăutarii despre amor şi bani,
Acum pierdute-s toate şi eu pierdut de tot.
Între fete frumoase, flori, popi şi opt ţigani.

Dar plouă în cimitir şi brusc mă răzgândesc,
Parcă-i frumoasă viaţa cu tot ce-i rău în ea,
Îi spun prin semne bocitoarei-şefe c-o iubesc
Se urcă-n dric şi schimbă-n roz povestea mea.

poezie de Sorin Stoica (8 octombrie 2023)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacţie

Fu îngropat, când a murit,
În cimitirul de sărmani,
Da-i mulţumit că şi-a găsit
Un loc de veci... pe şapte ani.

epigramă de Vasile Tacu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog soliloc

Dacă timpu-i foc
Şi spaţu-i duh,
Omul e văzduh,
Fără noroc...

Dialog soliloc,
Vorbe în sine,
Dor mi-e de tine –
Sâni în ghioc.

Din loc în loc,
Flori de omăt,
Departe – hăt!,
Dansuri ad-hoc!

Vise pe stoc,
Miresme şi vrăji,
La graniţe, străji,
Guleai, tabacioc!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de flori

Pe uliţi de rouă în zori,
desculţi s-alergăm şi uşori,
garoafe de foc, să-ţi poarte noroc,
iubito, la nunta de flori.

cântec interpretat de Ștefan Hrușcă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor avocaţi

Gura lumii, foc s-o ardă,
Ştiţi ce spune despre ei?
Că-s în stare ca să piardă
Din două procese, trei!

epigramă de Vasile Tacu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce să n-am şi eu, puţin noroc
În lumea asta plină de păcat
Şi parcă timpul stă pe loc,
De noapte legănat

De ce să n-am şi eu, în viaţă rost
Când inocenţii falnic risipesc,
Pierdut mă simt, minţit am fost
Şi totuşi, mai plătesc!

Sau ofilit salcâmi şi lilieci
Mi-e dor să simt al lor parfum
S-alerg nebun, să uit pe veci
De al iubirii fum

Să nu am bani, nici dorul omenesc,
Mi-aş face casă în sălbatic loc
În flori de mai să-mi odihnesc
Sfârşitul meu noroc

Şi părăsit de toţi să mă ascund,
Acolo unde soare n-o mai fi
Să dorm puţin, să uit profund
De noapte şi de zi.

poezie de Stefan Băiatu (21 martie 1987)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

conştiinţă

Conştiinţa

Noţiune-alunecoasă
Mai labilă decât toate,
Care are greutate
Doar atunci când te apasă.

definiţie epigramatică de Vasile Tacu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Funeralii pentru flori

Ea a spus, "... pot avea oricât de multe flori doreşte scumpa
mea inimioară şi de orice culoare, desigur..."

Ea iubeşte florile
o mulţime de flori
flori parfumate
ale frumuseţii şi-ale culorii
mănunchiuri de flori
proaspăt tăiate şi aranjate
să sugereze simbolic
că ea a fost întotdeauna
înzestrată pentru iubire
le păstrează aproape de ea
ele-i acoperă patul
pe care stă culcată...

atât de multe flori
flori parfumate
care să ascundă miasmele
unui suflet mucegăit
şi muribund...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avarul

Gândind că a sosit momentul,
Văzând că moartea-i bate-n geam,
Să-şi facă-n fine testamentul
A scris în el atât doar: N-am!

epigramă de Vasile Tacu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul meu

privirea ta-i un dar ceresc
dar de ce oare ma feresc
de-a te privi si ferici
si mai cu foc
sa n-am noroc
de-a te iubi!

din ochiul tau nu am cules
am tot privit si tot ales
numai povesti numai prostii
m-am ratacit in al meu joc
tot n-am noroc
a mea sa fii.

prin bolta ochilor senini
am indurat ploaie de spini
sa cant poeme si povesti
sa ratacesc din loc in loc
raman mereu fara noroc
ca tu nu-mi esti.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua zi

Cu câte-o floare, câte-o damă,
Cu câte-un foc ori un absint,
Te mai distrezi din timp în timp,
Jucându-ţi rolul într-o dramă.

Pe frig, în verde irizează
Absintu-un suflet afumat.
Iar florile ce i le-ai dat
În iarnă, dulce-l parfumează.

Apoi sărutu-l nu-ţi mai place,
Doar a durat un anotimp.
Şi vin trădări, şi trece-un timp,
Şi-amorul singur se desface.

Arzi flori, scrisori, şi vine rândul
Să-ţi dai şi ţie însuţi foc.
Rămâi - când scapi, când ai noroc -
Doar cu sughiţul, cu absintul.

Sunt arse pozele în rame.
Şi mâna-ţi tremură, crispată.
Şi mori, de-atâta somn, odată
Cu-acele multe flori şi dame.

poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a căzut în faţă un bulgăre de noroc. Şi a crezut că-i minge.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluieraş de soc...

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Ca să am noroc,
Să stea Luna în loc,
Cu a ei mirare,
Când doineşti sub soare,
Dis de dimineaţă,
Cu roua pe faţă,
Sub stejari bătrăni
Lacrimi şi suspini,
Printre flori de câmp,
Amintiri în timp...
Adunate în doine,
Codrii să răsune
Inima să-mi salte
De dor fără frâne.

Doină cântec de jale şi dor,
Flacăra românilor
Pe plaiuri străbune,
Ca la noi la nimeni.

Fluieraş de soc,
Cântă-mi iar cu foc,
Căci dorul e greu,
Dar cântat mereu.

poezie de Valeria Mahok (30 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre dimineaţă

În lumea asta nu e loc de îngeri!
Aici dorm scaunele cu spătarul pe masă.
Aici sobele pe fumuri intră în casă.
De îngeri nu e loc aici
când stingi apă cu noroc
ghinion stropit în jar
dacă îngeri mai găseşti
strânşi cu toţii la un loc
prefăcuţi în lăutar.
Nu! de aripi nu e loc
de podea să le pocneşti
Noi? Le-am aruncat în foc
Moarteo! Hai să ne trăieşti!!!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui client permanent al poştei literare

În sfârşit s-a dat învins
Şi-i acum printre tenebre:
Focul sacru i l-au stins
Doar cu pompele funebre.

epitaf epigramatic de Vasile Tacu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răutatea

Răutatea, arz-o focul
că ţâşneşte ca din foc;
fumegă, pârleşte totul
şi apoi o ia din loc
pentru-aşi căuta sorocul
la cei fără de soroc
şi cum nicicând nu-i ştii locul...
Crezi doar că nu ai noroc...

epigramă de Ioan Hapca din Gânduri şi reflecţiuni
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!