Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Testament

Acum, în cel din urmă ceas,
Din tot ce n-o să iau cu mine,
Iubiții mei amici vă las...
Vă las cu bine!

epigramă de din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniel Vișan-Dimitriu

Viața într-un bagaj

A fost o zi în care am vrut plec departe,
las în urmă planuri, speranțele deșarte,
Și rude, și prieteni, și gândurile toate,
Am vrut fiu un altul, mai bun (de se mai poate).

Mi-am pregătit bagajul, cărând de prin unghere,
Atâtea obiecte ce îmi făceau plăcere...
Și-au fost atât de multe, și-așa de greu rucsacul,
Că planul de plecare a avansat... ca racul.

Păi, cum să las afară albumul plin de poze
Cu chipuri din pruncie și cu metamorfoze
Ce-au fost de-a lungul vremii? Nu, asta nu e bine!
Că pot -i las pe alții, dar nu prea pot... pe mine.

Sau, cum să las pachetul cel plin de scrisorele
Cu urmele de rujuri, parfumuri, poezele?
Că astea nu se lasă, sunt amintiri plăcute
Din încercări timide, în vremile trecute.

E clar ce las în urmă, dar nu și amintirea,
Sau poza ei cu mine, sau gândul, sau iubirea;
De plec în lumea mare acum, fac pe bardul,
Îmi iau mașina, numai, cu actele și... cardul.

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

La vremi târzii...

De-acum, la vârsta senectuții,
Când a privi (gândești că pot?!)
Să mă las pradă virtuții,
Eu vă las, iubiții mei, un ciot...

epigramă de din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Las

Las dragostea-mi înfometată
Să-și ducă-n cârcă dorul,
Las ochii mei secați plângă
În hohot dupa el
Și inimii frâu liber las
Sa ardă de nebună,
Iar sufletului golul
Să-l care de stingher.
Las rana vieți-mi se-arate
În chinuri și în suferință,
Iar timpului în ani îi voi lăsa
Profundul -i masoare,
Tăcerii, libertatea ne-ngrădită
Să-și strige neputința
Și glas, durerii de-o viață-oi da
Să urle-n gura mare.
Las azi în urmă tot
Nevrând știu
În mâine ce s-ascunde,
Las lacrimile-nvolburate-n val
Trecutul -mi inunde.
Las vântului spargă zarea
Cu greaua mea povară,
Apusului sa înnopteze
Ce-a fost odinioară.
De-o fi-n zadar cu tot ce las
Să ies din neputință,
Las răsăritul se-așeze
Pe calda-mi suferință.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Rondelul senectuții

De glume bune încă mi-e aminte
Și-oi râde până-n cel din urmă ceas.
Merg anii mei cu mine înainte,
Dar mă țin tare și-ncă nu mă las.

Rămase ascuțită a mea minte,
Stându-mi alături, când urc în Parnas.
De glume bune încă mi-e aminte
Și-oi râde până-n cel din urmă ceas.

E drept că mai am, ici-colo, un dinte
Și umblu doar cu ochelari pe nas,
Ba mă și poticnesc printre cuvinte.
Și chiar de sunt adesea în impas,
De glume bune încă mi-e aminte.

rondel de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tatiana Stepa

Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)

Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.

Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.

Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.

Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.

Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.

Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara
Toti cei care mi-ati fost dragi.

cântec, versuri de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Miriam Nadia Dăbău

Las totul...

Las timpului uitarea
și toată durerea mea...
Las visului chemarea
și fericirea ce o caut...
Las totul în mâinile
iubirii și a dorințelor
pe care trupul meu
le caută...
Femeia din mine te
strigă și las infinitului
căutărilor mele rebele
și curcubeului bucuria
existenței...
Las toamnei hainele
ude de lacrimi...
și dragostei culoarea
albastrului de Voroneț!

Las totul pentru iubirea,
pe care mi-ai dăruit-o,
iubite, de vis!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Radulian

Îți las...

Îți las povestea de Ev mediu
Unde ne-am fost întâi popas,
Un roșu japonez pe perini
Și graba mută dintr-un ceas

Îți las lentoarea din alinturi
Și mierea scursă din amurg,
Mirosul de pământ sălbatic
Și pasul rătăcit prin burg

Îți las o unghie pe piele
Și-o prăbușire în beții
Nuntași pe poduri de nuiele
Să nu mai vin, nu mai vii

Îți las în gânduri spinul verii
Însângerat și dus mereu,
Un râu în josul unei case
Lipsind din ea și tu, și eu.

Îți las o geamănă în sânge
Trăind a crini și a tăiș
Îți las viorile umple
Acest deșert cu nou frunziș.

Îți las ce am simțit asemeni
Tot ce-am atins și n-am atins
Un tu și eu, rotund de lună,
O țară peste care-a nins

Un Dumnezeu scriind iubirea,
Pe foi din noi, cu scrisul mic,
Îți las scrisoarea lui la ușă
Și rana frunzei, într-un plic

Îți las inelul clipei care
Desprinde tot și uită mult
Las liniști mari peste-o poveste

Și-n stradă, marele tumult.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Gheorghe Gurău

Angajament

las de astăzi de fumat
De tot ce-nseamnă viciat
las de drog, de MP-3
las, vezi bine, de... femei!
(Și-aicea sper -mi dați dreptate
Femeile-s tot... viciate!)

epigramă de (10 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Îți las, iubite...

Îți las, iubite, toți anii tinereții
Prețuiește fiecare clipă din ei,
Nu te-ntrista căci povara bătrâneții
O iau cu mine pe muchie de condei.

Noian de dulci amintiri îți las, iubite,
Hrănește-te cu ele din noapte până-n zi,
Chiar dacă unele din ele sunt cernite
Tu dă-le suflul magic, fă-le pară vii!

Îți las banca din parc pe care ne iubeam,
Soarele, luna, marea, ultimul amurg,
Oaza melancoliei în care ne-oglindeam
Făuritori de visuri ghidați de Demiurg.

Îți las felii de suflet în pojghițe subțiri
Cât -ți ajungă pentru viața toată,
Mireasma lor -ți pătrundă în simțiri
Să vezi ce-nseamnă dragostea adevărată.

Îți las cerul plin de stele căzătoare
Privește-n întuneric semnele astrale,
Și cea care licărește cel mai tare
Să te-nvelească cu colțurile sale.

Îți las o urmă de speranță fumegând,
Rătăcită, palidă, timidă, fără suflare,
Vino și mângâie-o, din când în când,
Fă-o să strălucească, oferă-i alinare!

Să nu rămâi orfan în brațele iubirii,
Caută-ți o copilă, cu foc să o dezmierzi,
Zidiți- imperiul nescris al fericirii,
Nu face greșeala ca și pe ea să o pierzi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Te las

Te las... -ți fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric și e gol
În casă singur dai ocol

Nu ai știut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Și de umbritele poteci

Din râsul meu nevinovat
Nu ai știut sa faci palat
Și candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină

Te las... -ți fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Și dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viața ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Testamentul melcului avar

Nu las urmașilor mei
Nicio sumă de bani grasă.
Nu las dolari, nu las nici lei,
Le las totuși câte-o casă.

epigramă de
Adăugat de Alexandru TruțăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Alături de voi

plec
las în urmă sufletul
când vreți căutați adevărul
las trupul
când vreți șă mâncați
las cuvântul plin de iubire
când pășiți în altare de flori
las ochii
să vă lumineze calea
las crucea
când vreți dormiți
mă reîntorc în fiecare noapte la voi
cu fiecare revenire
sunt tot mai gol, mai trist, mai rece

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Amelia Florentina Glava

Candela din vis

Las liber locul meu in Paradis
In sentimente nu mai vreau
Sa fiu inchisa,
Las dragostea pictata pe un vis,
Sa nu mai ai nimic in jurul tau
Nici dorul meu
Ascuns dupa o usa care a fost
deschisa.
Durere-am sa las ascunsa-ntr-un
nor,
Sa nu mai cada
Peste nici un muritor,
Iar pe cararile de la apus
Cand sufletele se aduna sa
il vada,
Las pasii mei sa-mi duca
gandul,
Pe unde gandurile s-au dus
Pe unde cerurile saruta
s-acum pamantul.
Las pasii mei sa-mi duca sufletul
deschis
In Paradis,
Las vietii mele o candela
si-un vis.

poezie de
Adăugat de AMeliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Evadare

las bucuros tot ce-i real în urmă
plecând în lumea mea de vise
acolo toate-mi sunt permise
las bucuros tot ce-i real în urmă

că sunt ciudat ieșind din turmă
de-or spune buze cu minciună unse
plecând în lumea mea de vise
las bucuros tot ce-i real în urmă

răboju-i plin de crestături
în lemnul care sunt se-nfige iar cuțitul
ce dacă-mi vor apare alte riduri

și multe guri mă vor huli
cât încă-mi aparține infinitul
doar eu așa cum vreau voi fi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Zilnic îmi iau doza de moarte, din ce în ce mai mare,
sfidând sfaturile medicilor îngrijorați de urmări,
moartea în somn, în iubire, pe stradă, în bibliotecă,
pretutindeni mă las ucisă fără blândețe și milă,
îmi stârnesc moartea nu uite de mine, dar nu de tot,
și vină apoi dintr-o dată, în toiul vieții, al unei bucurii
ca un concert aniversar pentru care exersam de o viață
întreagă, o las să creadă că e un oaspete drag la mine în
viață, netemându-mă de darurile ei, o las să creadă
că îi voi da cândva cea mai mare vamă, oferindu-i
cu generozitate prefăcută, o viață șifonată, neîncăpând
în gemantanul morții...

poezie de din Întâlnire cu Altamira (1999)
Adăugat de grizantemaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Arca lui Breban" de Maria Postu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.65- 10.99 lei.
Violetta Petre

Plec, dar fără rădăcină...

Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O -mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.

Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!

Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.

Și mă duc în lumea mare, -mi pierd urma, le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.

Casa mea, ca o grădină, nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionica Bandrabur

Am promis

Că îmi las în urmă clipa legând-o la țărm de vis
În Dunărea veche-albastră plutind spre alt paradis,
las pe nisipul umed, urme, talpa-mi de femeie
Și un nasture din bluza, ce o mână o descheie.

C-o să las priviri scăldate în reci unduiri de valuri,
Când nebuni cântă Katiușa ancorându-și bărci la maluri,
Că-mi las setea de iubire, rătăcită în amurguri,
Rătăcită în dorințe, făcând cu precupeți târguri.

Și o mare sfântă cruce și pleoapa ce am închis,
Bătăi vagi, prelungi de clopot și scri tot ce am promis:
Că la rădăcini de sălcii o să las un ochi de jad
Și speranța revenirii dintr-un mugure de brad!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu Te mai las

M-am apucat cu mâna de poala hainei Tale
Cu nici un chip de-acuma nu Te mai las să pleci
Și dacă mi s-ar pune nălucile în cale
Eu sunt a Ta, Isuse, eu sunt a Ta pe veci.
De multe ori din ceruri nu mai aud nimica,
Pe buzele închise nu-i poate un cuvânt,
De multe ori mă doare, de multe ori mi-e frică,
De multe ori mă clatin înveșmântată-n vânt.

Dar degetele mele de Tine se agață,
Nu Te mai las, Isuse, pleci nu Te mai las,
Am rătăcit în lume, am rătăcit în viață
Dar poala hainei Tale, ea tot mi-a mai rămas...

Nu Te mai las, Isuse, nu mă mai las de Tine,
Să-mi steie înainte tot iadul cu năluci
Și trupul mi-l frângă, cu mâna mă voi ține
De poala hainei Tale și tot n-o să Te duci...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unora care calcă iarba din locurile nepermise

Prinse-n mintea mea fiarbă
O-ntrebare, cred, firească:
Dacă tot calcă pe iarbă,
N-ar fi bine s-o și pască?

epigramă de din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Sonet de toamnă

O las înduplecată
De toamna care va veni,
Voi sta cu ușa descuiată,
Fiindcă nu știu în care zi...

Prin frunza putredă din mine
Vin iubiții se plimbe,
Să facă dragoste, în fine
Să jure că n-o să se schimbe.

Eu port eșarfe colorate,
Urzeala anilor trecuți,
Sub pași, frunze-scrisori uitate,
De la amanți nepricepuți.

Să treacă vara anodină!
Eu numai toamna sunt deplină.

sonet de din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook