Este viu?
Este viu ori e pământ
Cel care-i purtat de vânt?
Ne-a vorbit ades în gând
Dar ce-nșelător cuvânt!
Și-l tot ascultăm visând:
Este viu ori e pământ
Cel care-i purtat de vânt?
poezie clasică de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Un glas purtat de vânt
Un glas purtat de vânt
Se aude la fereastră.
E glasul tău frumos și blând
Dulcea mea crăiasă.
Și vrea să -mi spuie doar un cuvânt.
Cât îți este dor de a mea privire!
Și mă aștepți să vin cât de curând
Cu sufletul plin de fericire.
Tot pe aripi de vânt,
Îți trimit o dulce sărutare.
Și vreau să-ți spun doar atât, că vin...
Iubirea mea cea mare.
Un glas purtat de vânt.
Zboară peste dealuri și câmpii!
E glasul meu iubito, e glasul inimii.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu sunt un om fără de țară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleț scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
catren de Octavian Goga din Fără țară
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




Cine sunt?
Când te gândești la lume, eu nu sunt
Decât un bulgăr pe-un imens pământ...
Eu către țintă pornit în atac,
Plec ca o schijă și mă prefac,
După explozii, bucăți de cărbune
Și mici pietricele ce s-or depune.
Ating pământul și ars ca de foc,
Mă destram în aer, simulez un joc,
Mă transform în pulberi și purtat de vânt,
Mă depun când plouă, ușor la pământ,
Căci pe globul lumii colbul meu îl port,
Îl arunc în apă și-l usuc la loc,
Îl depun pe ghete și îl pun să scrie,
După o furtună, altă vijelie.
Așa că oriunde, pe câmpii și-n munți,
Peste deal și ape, peste aspre frunți,
Mă depun și eu sunt risipit în spațiu...
Și de vreți, întreg ca să fiu în vânt,
Pulberea o chem iute fluturând,
Fac o bază mică și-apoi tot eu sunt,
Cum am fost *nainte bulgăr de pământ.
poezie de Constantin Păun din Rime primare (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt
Între răsărit și apus
A mai rămas o filă.
Între cer și pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze și cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori și asfințit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer și pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa Te Uit
Ascult cum frunzele foșnesc în vânt
O melodie se aude-n crâng
Păsări ce zboară, salută, rând pe rând
Și roua mângâie verdeața pe pământ
Parc-aș privi tabloul unui sfânt
Simt vântul cum mă mângâie, atât de blând
Te văd din nou și îți vorbesc în gând
Un porumbel zâmbește văzându-mă plângând
Și de-aș putea s-arunc iubirea ta în vânt
Să te blestem măcar cu un cuvânt
Să zbor departe, deasupra, pe un vânt
Unde nici despărtiri, nici plânsete nu sunt
De-acolo să pot să îți trimit un gând
Pe o frunza ți-aș scrie un cuvânt
Că "te-am uitat" și nu mai sunt
Îndrăgostita care plânge și în gând
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincer ca Isus
Sincer ca Isus
Prea sincer e Domnul Isus
Și e prea adevărat
Căci tot ce Hristos ne-a spus
Din Cuvântul Lui de sus
Tatăl Sfânt totul i-a dat
Isus este curăția
Și de ea El ne-a vorbit
Să moștenim veșnicia
Trăind harul și iubirea
Lumină ne-a dăruit
Nu ne-a spus Domnul odată
Eu Lumina lumii sânt
De vrei viața ta curată
Să intri pe-a vieții poartă
Trăiește al Lui Cuvânt
Nimenea pe acest pământ
Așa sincer n-a vorbit
Despre Tatăl de Cuvânt
Și ne-a spus ades Eu sânt
Cel de Tatăl rânduit
Cât de buimăciți am fost
Să nu-l credem pe Isus
Pe Cel ce-a tăiat un rost
Să rămânem toți la post
S-ajungem în ceruri sus
El ne-a spus doar Adevărul
Cu Viața împletit
Ne-a descoperit misterul
Și ne e și acum țelul
De Tatăl doar rânduit
Numai El e legătura
Dintre Tatăl și omenire
El a împlinit Scriptura
Și ne schimbă azi făptura
Și prin har și prin iubire
Numai El Hristos Mesia
Ne-a vorbit de Dumnezeu
Și ne-a spus că veșnicia
Ne-o oferă bucuria
Noi să fim poporul Său
Prea sincer și-n modestie
Domnul Isus ne-a vorbit
De Tatăl de veșncie
Și de-a Lui Împărăție
Ce nu are dar sfârșit
El ne-a spus că Dumnezeu
Ne iubește chiar pe toți
Și ne vrea popor al Său
Să fugim de tot ce-i rău
Să fim înviați din morți
Nimeni altul n-a vorbit
Ca Isus Mântuitorul
Viață ce ne-a dăruit
Pe Golgota răstignit
Să ne înplinească dorul
Numai El e izbăvirea
De păcate fărdelegi
El e Viața și iubirea
De-asemeni neprihănirea
Viața sfântă de-o-nțelegi
În Hristos doar se găsește
Adevărul sfințenia
El la sânu-i ne primește
De ascultăm ne mântuiește
Și ne oferă veșnicia
06-01-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Muzica
De muzică-s purtat ades în cer!
Spre steaua ce-a pălit,
Sub ceața deasă, printr-un vast eter,
Eu navighez grăbit;
Am pieptul scos, plâmânii s-au umflat,
Ca pânza pe catarg
Și mă ridic pe valul înspumat
Purtat de noapte-n larg;
Vibrează-n mine pasiuni și cresc
Ca-n vasul șubred rău;
Vânt bun, furtuni cumplite mă lovesc
Pe necuprinsul hău,
Dar alteori oglindă stă, firesc,
Tristețea să-mi privesc!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




O, MAMA!
Maica Pământ și-a luat tributul
ce-i aparține, din trupul omului.
Tatăl Ceresc a luat sufletul
și l-a înălțat până la fericire.
Dar mamei, om, ce-i rămâne?
Durerea și dorul ființei dragi?
Ce simte ea, de unde vine
și pentru ce trăiește pe acest Pământ?
Care este scopul durerii și al tristeții ei,
care este scopul împlinirii și bucuriei ei,
care este scopul iubirii și al fericirii ei,
de fapt care este scopul omului pe Pământ?
Totul este Pământ, apă și vis,
Lumină... și întuneric în timp,
Putere și destin purtat de vânt
care se lasă ușor atacat de moarte.
Ce este moartea? O prietenă? Care ajută?!
Separă bucuria de tristețe și sufletul de corp
și încearcă să le așeze de unde au venit?
Dar femeia mamă cui aparține, ea?!
Oare durerii și morții, sau eternității?
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem flu
Aleargă ploaia, dusă-n vânt
Pe-acoperișuri, ca un plâns,
De tine mă lipesc mai strâns
Ca să-mi ascund prea tristul gând.
Grădina cu copaci de fum
Și lampa ta, la pat pitită,
Suspinele-ți de-îndrăgostită:
Ci unde-s toate astea-acum?
Și astăzi ploaia-n geam o-ascult,
Dar nu-i precum cea de demult...
poezie celebră de Francis Carco din Cântece dulci-acrișoare (1913), traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Doi nebuni de cuvânt
Doi nebuni
Pe pământ
Își făceau
Jurământ
Doi nebuni
Pe pământ
Se certau
Vorbe-n vânt
Doi nebuni
Pe pământ
Se iubeau
Pe Cuvânt
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vânt
De nicăieri înspre oriunde
Pală de aer tot creștea...
Pământ în drumu-i mătura
Iubind ca în fisuri pătrunde
Se umfla apa pe ocean
Urcând pe aer către cer...
Peștii privind acel mister
Se afundau mai în avan
Pe țărm, între pământ și val
O tânără cu plete-i fine
Privea în sus, să vadă cine
Vine cu aerul pe mal...
Și-n șuierul mereu crescând
În consecventul ogival
Și cânt pe piscuri, de caval
Sămânța se-figea-n pământ
Totul cuprins într-un cuvânt:
Era doar... vânt!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E
E frică e spaimă e ger și e vânt,
E crivăț, coșmaruri nu-n SUFLET, ci-n gând,
Pământ ți-este gura și-n inimă cânt,
Flămând de al visului bine urând,
Nu știi dar ți-e rău în momentul arzând,
De spaima ce-ți este al vieții mormânt,
Te sperii zici, bine dar nu ai curând un spectru al BINELUI DOMNULUI SFÂNT?!
Te-aștepți să nu fie, să intri-n pământ,... dar tu ca miner pe-alte "trepte" călcând,
Ieșive-i căci meriți, pe-al DRUMULUI rând,
Sfârși-vei sperând mîntuire visând
De-acum pân-acolo-ajungând gând cu gând,
AL DOMNULUI ZÂMBET AVEA-VEI "curând",
De CREZI și ești OMUL-CUVÂNT!!!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (11 octombrie 2015)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădejdea celui nelegiuit se duce ca puful purtat de vânt, ca negura subțire alungată de furtună, ca fumul alungat de vânt; ea e trecătoare ca amintirea unui oaspete de o singură zi.
citat din Vulgota
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Așa cum norii sunt purtați de vânt, așa și norocul este purtat de timp.
aforism de Laurențiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Cerere udă
Noi cerem o bucată de pământ
Cât să ne facem un mormânt sau casă
Că ne-au promis aceasta pe cuvânt
Acei ce doar pe-afară ne mai lasă.
Căci am ieșit pe lume ca un vânt
Și ca un val spre țărm o să plecăm
I ne mirăm că tocmai pe pământ
N-avem pământ în care să intrăm.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Căzui
Cad nucile de vânt
Și greierii mai cântă,
E toamnă pe pământ
Iubirea mă frământă.
Mă simt așa de rău
Și fac așa de bine,
Că numai dorul tău
Ajunge pân' la mine.
Purtat de gândul rece,
Căzui așa departe,
Că numai vântul trece
Prin mine, pân' la moarte.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea cu Hiroshima
Pământ, pământ tăcut.
Tăcută,
cu pielea pârjolită, cu statura goală,
iertare, Hiroshima...
Iertare pentru fiecare pas
ce-atinge-o rană, rupe-o cicatrice...
Iertare pentru fiece privire,
ce - chiar de-i mângâioasă - doare...
Iertare pentru fiece cuvânt
ce tulbură văzduhu-n care-ți cauți
copiii,
noroadele de prunci pe veci pierduți.
Mormânt
inexistent... Vânt... vânt... vânt... vânt...
Și glasul lor, acum încet sunând,
din zi în zi mai stins,
numai în amintire...
O, cimitire
inexistente... inexistente...
De vrei să plângi, să nu poți strânge-n brațe
măcar o urnă, un mormânt măcar...
Unde ți-s pruncii, Hiroshima? Poate
în oceanul
de-argint nepăsător...
Poate-n cavoul infinit
al cerului...
Sau, poate, chiar pe-acest pământ
pe care-l calc...
...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ți aminte
Adu-ți aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ți aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ți aminte de nașterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.
Adu-ți aminte de asfințitul soarelui care deschide poarta nopții.
Adu-ți aminte de nașterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ți da formă și respirație. Ești evidența
vieții ei și-a mamei ei.
Adu-ți aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viața ta.
Adu-ți aminte de pământul a cărui piele ești:
pământ roșu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toți suntem pământ.
Adu-ți aminte de plante, de copaci, de ființele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbește-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ți aminte de vânt. Adu-ți aminte de vocea lui. El cunoaște
originea acestui univers.
Adu-ți aminte că tu ești toată omenirea și că toată omenirea
este ființa ta.
Adu-ți aminte că tu ești acest univers și că acest
univers este ființa ta.
Adu-ți aminte că tot ce este mișcare, care crește, ești tu.
Adu-ți aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ți aminte de dansul care-i limbajul, că viața este.
Adu-ți aminte.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Plasa de vânt
Îți voi prinde gându-n plasa mea de vânt
Și-l voi duce-n visuri, mie să îmi fie
Gândul în oglindă, pe un alt Pământ,
Cu un Soare-albastru, Lună colilie,
Stele roșii toate, ceruri verzi veșmânt,
Iarbă de-o culoare roz-liliachie.
Gândul tău, acolo, răsfățat de ape
Fi-va susur dulce-al dragostei izvor,
Picur de iubire strecurat sub pleoape
Ce, în lumea-ceea, strălucind a dor,
Lunecă ferice, neputând să sape
Șanțuri pe obrazul veșnic zâmbitor.
Tu - captivă mie, eu captivul tău,
Ne vom fi dorință, ne vom fi cuvânt,
Ne vom fi și munte, ne vom fi și hău
Într-o altă lume, sub un cer mai sfânt,
Fără timp de-o viață, fără jugul său,
Prins și el în mreaja - plasa mea de vânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec
Eu prezent, tu viitor
Eu un nor și tu un dor.
Eu un sunet surd în ceață,
Tu lumină și speranță.
Eu un spasm și-o încleștare,
Tu o muză ce-mi apare.
Eu un gând purtat de vânt,
Tu un înger pe pământ.
În raza ta eu simt iubire,
Tu ce atingi devine fericire.
Vino, și stinge al meu timp finit,
Și du-mă din prezent, în infinit!
Vom merge impreună pe cărări,
Fără timp, din zări în zări,
Vom fi munți, vom fi-nălțimi,
Vom fi drum spre alte lumi.
Vom deschide împrejur
Dimineți de aur și azur,
Și va ninge peste noi
Cu-albatroși, cu vremuri noi!
poezie de Gheorghe Alionte (14 martie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
